Asa cum, din punct de vedere teatral, primavara inseamna - pentru oamenii breslei in primul rand, dar tot mai mult si pentru marele public -
Gala Premiilor UNITER, toamna este sinonima cu Festivalul National de Teatru (FNT).
Ajunsa, anul acesta, la cea de-a saisprezecea editie, cea mai importanta reuniune a spectacolelor romanesti a suferit, in timp, transformari si ajustari cat toate suratele sale cu ambitii mai putin... totalitare la un loc: a fost botezata ("I. L. Caragiale") si a (re)devenit pagana, a fost intrecere deschisa (avand in dotare, adica, premii si trofee) si competitie implicita, a nascut, in regim organizatoric, off-uri (numite uneori, ilogic, sectiuni off) si, in regim personal, vaiete, ba chiar a parasit, o data, Capitala. Etc.
Toate acestea pentru ca FNT a ramas in timp, in ciuda feluritelor promisiuni ministeriale, eveniment organizat de o entitate administrativa sau alta (Ministerul Culturii, Primaria Bucurestiului prin ArCuB, de cativa ani incoace Uniunea Teatrala din Romania - UNITER capatand exclusivitatea), fara a primi statutul dorit - si firesc - de institutie autonoma.
In fine, in 2006, Festivalul National de Teatru - care incepe maine seara - dobandeste, prin prezenta pe afis a unor spectacole si artisti straini, si o coloratura internationala. Si-ar mai putea dori ceva? Ca orice intamplare avand legatura cu scena, un singur lucru: cat mai multi spectatori in sali.
Spectatori "normali", desigur, adica public larg, nu critici, regizori, actori si alti invitati de-ai FNT, asa cum s-a intamplat, aproape fara exceptie, in anii trecuti. De asta data, exista unele semne cum ca minunea s-ar putea petrece: o reclama (ori - cum se zice mai fandosit - un clip audio) difuzata de Radioul national anunta insistent ca biletele pentru reprezentatiile din festival au fost puse in vanzare la casele teatrelor gazduitoare, ceea ce dovedeste ca exista, macar in intentie, o deschidere a evenimentului spre cei care il platesc: contribuabilii de rand. Si care, de-altminteri, il platesc bine, caci, se pare, bugetul actualei editii este comparabil cu bugetul Festivalului "Enescu", caruia FNT doreste a-i fi corespondentul in plan teatral si dupa al carui model a si capatat (modest, deocamdata) anvergura internationala. Pentru inceput, oaspetii straini sunt Malii Teatr din Sankt-Petersburg si celebrul regizor Lev Dodin (cu Cevengur de Andrei Platonov), Teatrul "J-zsef Katona" din Budapesta si regizorul Tamas Ascher (cu Ivanov de Cehov), actorul si regizorul francez de teatru si film Patrice Ch?reau, care va citi un fragment din Fratii Karamazov de Dostoievski (intr-un fel de one-man-show intitulat La L?gende du Grand Inquisiteur), si... Ion Caramitru, ca regizor al spectacolului Macbett de Eugen Ionescu, montat asta-vara la Teatrul National din Bitola, Macedonia. Desigur, in materie de "nume" nu cantitatea conteaza, ci calitatea. La acest capitol, premisele reusitei sunt asigurate.
Mai complicat se prezinta lucrurile in ceea ce priveste participarea nationala. Conducatorul artistic si selectionerul unic al FNT, criticul Marina Constantinescu (aflata la cel de-al doilea mandat directorial din cele trei pe care - s-a anuntat nu demult - UNITER a decis sa i le incredinteze) a alcatuit un meniu extrem de generos pentru cele zece zile de festin teatral. Excesiv de generos, as zice, cu gandul la unele spectacole pe care le-am vazut... dar... gusturile - inclusiv gusturile critice - nu se discuta, dupa cum bine se stie. Dincolo de posibilele diferente de optica, impresia globala este, oricum, una pestrita. Pe langa titlurile pomenite, nu mai putin de treizeci si opt (!) de montari de teatru "pur" vor rula in salile bucurestene, acestora adaugandu-li-se opt spectacole de dans sau teatru-dans. In fata acestui veritabil dezmat... scenic nu se poate sa nu ramai, fie si o clipa, ganditor: este teatrul romanesc al anului 2006 chiar atat de bogat in realizari demne de a figura in ceea ce, se presupune, e o reuniune de elita? Sau festivalul o ia usurel inapoi, spre tiparul (solid verificat, putem zice) impus pe vremuri de Festivalul "Cantarea Romaniei", cand numai cine nu voia nu participa? Fara indoiala, dimensiunea sarbatoreasca, proprie, prin definitie, unui festival, este esentiala si intotdeauna asteptata, dar daca ea este compromisa prin coborarea stachetei calitative, atat sarbatoarea cat si cei ce o asteapta nu au decat de pierdut. Cum, insa, invitatii sunt fericiti ca au fost invitati si cum ei sunt, ziceam, foarte multi, rezulta aritmetic - nu-i asa? - ca, una peste alta, FNT 2006 va avea, "in breasla", o "presa" foarte buna. Situatie in care presa propriu-zisa trebuie sa taca...
...Sau sa evidentieze, cu admiratie reala, numarul mare de evenimente colaterale menite sa "incadreze" reprezentatiile - expozitii, lansari de carte si CD-uri, conferinte, proiectii de film, plus o reuniune a traducatorilor (de dramaturgie) din cateva tari, organizata in parteneriat cu Uniunea Scriitorilor, Chartreuse Villeneuve-lez-Avignon si Maison Jean Vilar - si sa completeze, in ochii oricarui curios, imaginea teatrului ca fenomen complex, polimorf si plurivalent. Un teatru (cel romanesc) care se gaseste, acum, intr-un moment de cumpana, adica de adunare a fortelor, de cantarire a lor lucida (e de sperat) si matura, de regandire a propriului loc inauntrul cetatii si in raport cu ea. La o asemenea operatiune serioasa si - vai! - dureroasa ar fi bine ca Festivalul National de Teatru sa contribuie nu cu ovatii, flori si felicitari reciproce, ci, atat cat poate, cu buna-credinta si sinceritate. Fie ele si... teatrale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
