"Ma trezesc la 5,30 dimineata si lucrez pana pe inserat. Doar cu pretul asta se iveste intr-adevar ceva" declara Didier van Cauwelaert, vrand, cu siguranta, sa spuna ca acel "intr-adevar ceva" denumeste o izbanda, un lucru meritoriu in ordine literara. Prozatorul s-a nascut in 1960, la Nisa, s-a apucat de scris la varsta de 8 ani, a debutat cu un foileton horror intr-o foaie locala la 10 ani, iar la 22 de ani si-a tiparit cel dintai roman. Sub semnul unei urgente care nu ascunde nici o spaima metafizica, ci doar o pofta fara satiu de scris si de consacrare, tipareste carte dupa carte si cunoaste, in 1994, laurii gloriei, gratie romanului Un aller simple, care este rasplatit cu premiul Goncourt si care, dupa 7 ani, devine subiectul unei pelicule semnate de catre Laurent Heynemann.
In 2001, cel de-al doisprezecelea (!) roman al sau, Rencontre sous X, povesteste aventura unui fotbalist si a unei prostituate, intr-un registru care, la vremea respectiva, a riscat sa treaca drept minor in ochii criticii franceze. Pentru adoratorii prezenti ai lui Mutu, registrul ar parea azi divinatoriu si ar putea fi chiar scenariul dupa care "mizerabilul Occident" i-a urzit talentatului dar naravasului roman prabusirea.
Amandoi protagonistii, si tanara tarfa si la fel de tanarul fotbalist, sunt produse de import (ea vine din Ucraina, el din Africa de Sud) si amandoi incearca, zadarnic de altfel, sa-si refaca demnitatea pierduta: el stand pe banca de rezerve a echipei contra 20.000 de euro pe luna, ea turnand scene hard in pelicule porno in speranta ca, o data si-o data, va pescui un batranel libidinos si cu parale. Intalnirea se produce pe platourile de filmare, intr-un moment critic, atunci cand partenerul Taliei are o brusca tulburare de directie si trebuie inlocuit. Mut de uimire in fata unei asemenea sanse, fotbalistul platit regeste ca sa someze si aflat la fata locului din pura intamplare, improvizeaza cu har, patrunzand in intimitatea divei, si nu doar o data, sub luminile reflectoarelor si sub ochii admirativi ai echipei de filmare.
La fel de neverosimila, de improbabila ca si aceasta intalnire pe platou, dar la fel de plina de dinamism, de necrutatoare in colectionarea obscenitatilor pe care, in general, ne sfiim sa le numim viata, este ultima poveste a lui Van Cauwelaert, aparuta chiar luna aceasta la editura Albin Michel, si intitulata Evanghelia lui Jimmy. Un cercetator a prelevat probe de ADN de pe faimosul giulgiu din Torino si a izbutit sa creeze o clona a Mantuitorului. Potrivit excentricului om de stiinta, tanarul Jimmy - divina clona, adica - a reusit sa scape din laborator imediat ce a prins viata si a disparut in hatisul de zgarie nori si de religii al Statelor Unite. Ne aflam in anul 2026, cand FBI-ul, la fel de vigilent cum il stim, porneste pe urmele lui Hristos II, in varsta de 32 de ani. Care, acum, pierdut printre blocurile Harlemului, a devenit ingrijitor de piscine, este indragostit, revoltat si, mai ales, ateu. Presedintele SUA, republicanul gay Bruce Nellcott, hotaraste sa-l faca un instrument al Binelui, sa-l educe cum se cade si, mai ales, sa-l fereasca de tentaculele sectelor proliferante, in cautare de Messia. Stupida, la o prima vedere, nelinistitoare, pentru ca nu cade in cursa unor intentii moralizatoare, istoria lui Jimmy revarsa torente de umor acid, iconoclast cu masura, dar delirant in hohotele cu care priveste o America debusolata, isterizata de sute de credinte dar nebantuita de nici un Dumnezeu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
