Recent a fost adusă la cunoştinţa publicului din Suedia şiRomânia depistarea unei frumoase colecţii de imagini aleînsemnatului pionier român al fotografiei, Carol Pop de Szathmari(1812-1887). Descoperirea nu este tocmai nouă: acum 25 de ani, DanShafran - actualul director al Institutlui Cultural Român dinStockholm -, angajat ca bibliotecar la Bibiloteca Regală (Kungl.Biblioteket), a găsit, la cota 182 E 22, sub eticheta"Privelişti româneşti", o mapă de culoare roşie, careconţinea 30 de fotografii cu monumente şi peisaje din ţară.
Prinţul Eugen-Napoleon-Nicolas, duce de Nericie, era fiul celmic al regelui Oscar II şi al reginei Sofia - mătuşă a regineiElisabeta a României - şi frate al regelui Gustav V (1858-1950).Împrejurările în care a ajuns acest valoros portofoliu în posesiapasionatului prinţ suedez nu se cunosc. Sunt doar supoziţii privindun posibil cadou făcut de regele Carol I oaspeţilor săi, regeleOscar şi regina Sofia, când i-a avut în vizită la CastelulPeleş.
Şederea lor acolo a lăsat şi o amintire amuzantă, deşi nu tocmaiplăcută pentru suveranii suedezi: într-o seară, târziu după cină,pe când se plimbau prin galeriile castelului şi admirau tablouriledin colecţia regală fără a cunoaşte regulile de fier impuse desobrul monarh al României, s-au pomenit, pe neaşteptate, în beznă.La orele 23.00, pentru ca toţi locatarii - fie ei de sânge regal,fie personal de serviciu - să beneficieze de orele necesare de somnşi să nu-şi piardă noaptea cu futilităţi, regele obişnuia săîntrerupă curentul electric în întregul edificiu din propria-icameră, unde se afla comutatorul. Oaspeţii suedezi au petrecut onoapte mizerabilă, întinşi pe banchetele reci, de marmură, înimposibilitate de a-şi găsi camerele.
Timpul a trecut şi, luat cu alte treburi, descoperitorul şi-auitat descoperirea. Cu un an în urmă, în 2010, istoricul de artăAlexandru Baboş, care îşi pregătea teza de doctorat, a dat pesteaceleaşi imagini pe când îşi completa documentaţia academică.Atunci s-a născut ideea organizării unei expoziţii ce a fostdeschisă - sub titlul "Carol Popp de Szathmari - en fotopionjäri Kungl. Bibliotekets samlingar"- pe 4 aprilie 2011, înfrumoasele saloane ale Institutului Cultural Român din Stockholm.Cunoscându-mi-se contribuţiile legate de opera fotografică a luiSzathmari, am fost invitat să văd lucrările, să le încadrez înperioada de creaţie a autorului şi să conferenţiez despreactivitatea sa în lumea artelor vizuale.
Cu ocazia deschiderii expoziţiei a avut loc o masă rotundă lacare au luat cuvântul prof. dr. Mircea Iliescu, dr. Anna Dahlgren,cercetător la Nordiska Museet, Leif Wigh, istoric al fotografiei,şi semnatarul acestor rânduri. Mircea Iliescu, reputat medievist,şi-a ţinut prelegerea în suedeză şi a menţionat contribuţia luiSzathmari la cunoaşterea, în ţară şi în străinătate, a monumentelormedievale ale României prin albumele sau planşele disparateprezentate la expoziţii sau comercializate amatorilor. A urmatexpunerea noastră, în engleză, însoţită de proiecţii. Opera luiSzathmari a fost plasată în contextul epocii, subliniindu-secontribuţiile sale la diversificarea limbajului plastic şi laevoluţia fotografiei de artă, ca şi la explorarea de noi genuri,precum fotografia de război şi etnofotografia. Am procedat şi la unstudiu comparat al planşelor aflate în patrimoniul BiblioteciiRegale cu acelea din colecţiile româneşti.
Szathmari, din 1863 pictor şi fotograf al Curţii Domneşti aPrincipatelor Unite, apoi a celei Regale a României, a realizat maimulte albume în timpul lungii şi fructuoasei sale cariere. Aînceput şi şi-a câştigat celebritatea cu cel în care adunaseprimele imagini de front şi chipuri de comandanţi din campaniadunăreană cu care debutase Războiul Crimeii, imagini pe care leluase, în aprilie 1854, la Olteniţa şi Silistra, între liniilebeligeranţilor ruşi şi otomani. A devenit chiar ţintă pentrutunarii turci care îl luaseră drept un spion care le cercetapoziţiile şi au deschis focul asupra sa, din fericire fără a-lnimeri.
Pentru această realizare care îl consacră drept primfotoreporter de război, a fost primit în audienţe private şiprelungite de împăratul Napoleon III al Franţei şi de reginaVictoria a Marii Britanii, care l-au acoperit cu laude şi l-audistins cu decoraţii. Albumul a fost remarcat, ca o piesă de marevaloare, la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, la careautorul a participat ca expozant particular, fără afiliere la vreunpavilion naţional.
Un alt album, dar cu imagini de mici dimensiuni, tip carte devizită, fusese dăruit, în 1863, principesei Elena Cuza. Pe paginade titlu autorul aşternuse, în tuş şi acuarelă, titlul "Souvenirde la Roumanie". Tonalităţile folosite intenţionau să sugerezetricolorul naţional. Avea să urmeze un album în care adunase, în1867, imagini document cu mitropolia Curtea de Argeş ce urmasă fie restaurată - printr-o metodă radicală ce comporta demolareapână la temelii şi reconstrucţia - de arhitectul André Lecomte duNouÿ.
În sfârşit, opera majoră a vieţii sale a fost monumentalalucrare din 1869 "România. Album alu M.S. Domnitorulu CaroluI", în care a strâns imagini cu lăcaşurile de cult cele maiînsemnate din Bucureşti şi din Muntenia. "O ţară într-unalbum" îşi intitulase, foarte inspirat, cercetătoarea germanăde origine română Karin Schuller-Procopovici studiul dedicatacestei impozante lucrări, pe care l-a publicat în volumul"Silber und Salz" editat, în 1989, la Köln, cu ocaziaîmplinirii a 150 de ani de la descoperirea fotografiei. Şi chiaraşa şi era: o ţară concentrată într-un singur album în care puteaufi admirate, pe planşe de dimensiuni apreciabile (30 x 36 cm),monumente, peisaje sălbatice şi tipuri umane în costumetradiţionale. Pentru a obţine imagini atât de mari trebuia săîntrebuinţeze un aparat pe măsură, pentru că tehnica folosită eraaceea a clişeului pe sticlă acoperit cu colodiu umed. Negativeleerau copiate, prin contact, pe hârtie sensibilă, tratată cualbumină.
Cele 30 de fotografii expuse la Institutul Cultural Românreprezintă o selecţie din fondul mai mare care constituie albumul"România". Exemplarul aflat la Bibilioteca Academiei Românecuprinde peste 60 de planşe. Pentru mapa de la Stockholm au fostalese compoziţiile cu lăcaşuri de cult şi monumente de arhitecturăşi au fost excluse peisajele naturale - precum Bucegii, ValeaPrahovei, Matca (Cheile) Bistriţei, Dâmbovicioara - şi grupurile deţărani în straie de sărbătoare. Szathmari închega o documentaţiesistematică luând mai întâi imagini de ansamblu ale complexuluimonastic, plasat în cadrul natural, apoi continua cu o focalizareasupra clădirii principale şi apoi trecea la detalii - pridvorul,uşa, sculpturile de pe ancadramentele ferestrelor, turlele,odoarele lăcaşului respectiv. Sunt surprinse şi nişte momentefestive precum primirea prinţului domnitor Carol I la mănăstirileNămăeşti, Cernica şi Pasărea - lipsesc primirile la Rucăr şi laPietroşiţa care figurează în exemplarul de la Bucureşti. În acestefotografii nu apare domnitorul şi suita lui ci doar monahii saumonahiile, ierarhii în odăjdii şi cu evenghelia în mână, câţivasăteni şi oficialităţile locale adunate pentru a-l întâmpina peprincipe. În expoziţie nu figurează nici natura statică formată dinodoarele mitropoliei de la Câmpulung. În schimb apar planşe care nuse află în albumul de la Biblioteca Academiei, provenind din alteportofolii ale maestrului bucureştean: bisericile Bucur şi RaduVodă, Turnul Colţei, craniile domnitorilor Radu Vodă şi MihaiViteazul de la Mănăstirea Dealul, biserica metropolitană din Curteade Argeş în trei variante, provenind din albumul dedicat deSzathmari, în 1867, acelui edificiu.
Mai pot fi admirate pe simeze mănăstirile Cozia şi Hurez şidetalii cu pridvoarele acestora, Mănăstirea Bistriţa, MănăstireaSinaia prinsă dintr-un unghi plonjant, Turnul Bărăţiei şiMitropolia din Câmpulung, precum şi crucea lui Matei Basarab dinaceeaşi localitate, biserica Flămânda, ruinele palatului domnescdin Târgovişte, mănăstirile Peştera şi Cernica, Mitropolia dinBucureşti, bisericile Colţea, Antim şi Sf. Spiridon Nou. Ca şi încelelalte albume, fiecare imagine poartă legenda scrisă de mânaautorului, în tuş negru, cu litere de tipar. În plus, acestea suntsemnate, în dreapta jos, tot cu caractere de tipar, C.Szathmari.
Încă din timpul vieţii, Szathmari a fost o personalitatemarcantă, de talie internaţională. Ernest Lacan, unul dintre primiicronicari ai fotografiei şi principal semnatar al articolelorrevistei "La Lumière" - organul de presă al Societăţii Franceze deFotografie -, îi recunoscuse meritul de prim reporter de războişi-i consacrase un întreg capitol în lucrarea sa"Esquisses photographiques. À propos de l'ExpositionUniverselle et de la Guerre d'Orient" (Paris, 1856). În1864 Szathmari era primit ca membru în Société Française dePhotographie,unde deja expusese din 1859, iar în 1870 deveneamembru în organizaţia similară din Viena.
După expunerea noastră a urmat dialogul cu ceilalţi invitaţi,moderat de cercetătoarea Anna Dahlgren. Ea a mărturisit că nu agăsit altă documentaţie în limba engleză despre Szathmari decât unstudiu al nostru publicat în 2009 în revista "Centropa".Vorbitoarea a făcut comparaţie între această mapă a maestruluiromân şi cele câteva volume din impozanta "The North AmericanIndian" a lui Edward S. Curtis, volume care, prin interesulpentru etnografie, se găsesc în biblioteca de la Nordiska Museet.Leif Wigh a oferit mai multe detalii tehnice legate de fotografiacu colodiu umed pe care o foloseau Szathmari şi toţi contemporaniisăi.
Descoperirea acestui album uitat din Biblioteca Regală Suedezădemonstrează interesul de care se bucura opera fotografică şistilul documentar pe care reputatul artist l-a slujit, cudevotament, întreaga-i viaţă, abordându-l în diverse tehnici, de lacreion, acuarelă şi ulei, la clişeul cu colodiu umed, şi avânddrept rezultat opere de mare forţă evocatoare.
ADRIAN-SILVANIONESCU (n. 1952) a studiat la Liceul de Arte Plastice"N. Tonitza" şi apoi la Institutul de Arte Plastice "N.Grigorescu", secţia Istoria şi Teoria Artei, pe care a absolvit-oîn 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă, apoi laMuzeul Municipiului Bucureşti, unde a fost chiar director adjunct(1990-1993), după care a fost consilier cultural la Inspectoratulpentru Cultură al Municipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicatcercetării şi, din 1995 până în prezent, este cercetător ştiinţificI la Institutul de Istorie "N. Iorga". Doctor în ştiinţe istorice(1997). Din 1996, a început să predea. Actualmente este profesorasociat la Universitatea Naţională de Arte şi la UniversitateaBucureşti, Facultatea de Istorie, unde susţine cursuri de istoriafotografiei şi a filmului, istoria artei şi a costumului. Estecritic şi istoric de artă cu o lungă activitate de cronicar plasticşi organizator de expoziţii. A publicat 12 cărţi şi a editat alte3. Pentru lucrările sale, a fost distins cu Premiul AcademieiRomâne (1992), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică(2002) şi Premiile "Simion Mehedinţi" (2003), "Nicolae Bălcescu"(2008) şi "I.C. Filitti" (2009) ale Fundaţiei Culturale "MagazinIstoric". Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural(2004).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
