Robert Serban are 36 de ani. Este scriitor, ziarist, realizator al emisiunii A cincea roata la Analog TV din Timisoara, director editorial al Editurii Brumar. A publicat noua carti, dintre care cinci de poezie. Ultima, lansata la inceputul acestei veri, se cheama Cinema la mine-acasa si a aparut la Cartea Romaneasca.
- Cum te simti c-un cinema acasa?
- Acasa nu-i o casa, ci un apartament cu doua camere, iar cinema-ul e, de fapt, un televizor (primit cadou cand m-am mutat in... "casa" noua), la care am atasat un DVD (primit si el) si un home cinema (cumparat de mine). Mi-ar placea sa am o casa cu gradina, cu un perete mare si un proiector, ca sa "dau" filme pentru cei apropiati mie. Dar e bine si asa. Cinema-ul asta improvizat e un as - de inima rosie - in maneca universului propriu. In afara de carti, de tablouri, de CD-uri si de discuri de vinil, am, iata, un mic cinematograf.
Ma teleportez, din cand in cand, in realitatea/fictiunea "peliculelor" cu tot alaiul, adica hohote de ras, lacrimi, spaime, nerabdari, bucurii, plictiseli, cu inima cat un purice. Filmele imi starnesc emotii foarte puternice. Iar eu sunt un tip emotiv. Adica, puternic.
- E al cincilea volum de poezie. Are o semnificatie aparte?
- Cinema la mine-acasa a aparut
intr-un an par, iar mie imi plac anii astia, divizibili cu doi. Traiesc cu impresia ca au fost mai... stralucitori, pentru mine, decat ceilalti. Dintr-un fel de superstitie, imi propusesem, pe cand eram (si) mai tanar, sa nu-mi public cartile decat in anii pari. Nu mi-a iesit intotdeauna, am "calcat" si stramb, in impari. Dar nu pentru ca suntem in 06 cartea asta mi-e foarte draga, nu pentru ca e insotita de un CD - pe care se poate asculta si muzica extraordinara a lui Ilie Stepan - si nici fiindca este cel mai recent sosita. Motivul e ca, atunci cand am scris-o, in noiembrie si decembrie 2005, ea a fost "translatorul" dintre mine si... mine. Scriind-o, mi-am fost aproape, cum de ani buni nu mi se mai intamplase. Mi-am fost aproape si pentru ca eram singur si departe de viata nebuna in care traiesc in Timisoara. Si am avut sansa, datorita scrisului la Cinema..., sa descopar un tip care, de cele mai multe ori, (mi-)e simpatic, chiar daca nu am intotdeauna o parere foarte buna despre el... Eu sunt ala!
- Spui ca poezia autentica are intotdeauna un background poetic. Il poti defini? In ce consta el?
- Criticul Nicolae Manolescu spune asta, pe coperta a IV-a, referindu-se la prima piesa din carte, Ca sa pot scrie, care e o arta poetica. Domnia sa a gasit-o "uimitoare". Unui coleg de generatie - adevarat, un prozator care s-a lasat de poezie - nu i-a placut. Hai sa o las pe ea sa vorbeasca in locul meu: "ca sa pot scrie mai bine/ sprijin coala de hartie/ pe-o carte// numele autorului/ iese din cand in cand/ la suprafata/ ca un inecat/ si incearca sa ma prinda de mana// scriu repede-repede si apasat/ iar cuvintele umplu/ coala subtire/ cum bulgarii de pamant/ un mormant proaspat".
- Cat de mult joc e in poezia ta?
- Imi place periculos de mult sa ma joc. Dupa doua saptamani de nopti nedormite, petrecute in fata monitorului, cand abia ma mai tineam pe picioare,
m-am decis sa sterg toate jocurile din memoria computerului ca sa nu... mor. Pot sa joc baschet pana la lesin, parca-mi dispare instinctul de conservare. Cum vad un copil, cum dau in mintea lui si incepem sa ne jucam ceasuri intregi. Uit de mine cand ma joc! Asa ca, Homo ludens fiind, e imposibil sa nu transfer si poeziei mele macar o mica parte din propria fire.
- Consideri ca faci parte dintr-un curent literar, o generatie anume? Cum ti-ai defini poezia, in cateva cuvinte?
- As putea face parte - daca tot e sa ne jucam - dintr-o generatie numita Excelsior, dupa numele unei tabere de literatura din perioada 1986-1989. Am povestit despre Excelsior intr-un dialog cu Dan Lungu, aparut in Cartea roz a comunismului. Acolo, in acea tabara, m-am cunoscut cu o serie de adolescenti-literati, care astazi sunt scriitori foarte buni, chiar daca in afara clasamentelor inventate de... toptangii: Costel Stancu, Razvan Radulescu, Alexander Baumgarten, Svetlana Carstean, Bogdan O. Popescu, Dan Mircea Cipariu, Ioan Buteanu, Dan Lungu si altii. Nu stiu daca exista nouazecism sau douamiism (despre o Generatie 2000 se vorbea si se scria, in Timisoara, inca din 1993). Stiu ca nu ma revendic nici unei generatii. Singurele manifeste pe care le-am... semnat si continui sa le semnez contin doar un singur cuvant: prietenie.
- Cum ti se pare poezia de azi? Spre ce crezi ca evolueaza ea?
- Viata poeziei e dinamica, plina de surprize, unele placute, altele nu. Am sansa accesului la cartile care apar, sansa prieteniei cu Nicolae Tzone, campionul de necontestat al editarii poetilor, prin care primesc, din cand in cand, noutatile de la Editura Vinea. Chiar daca nu citesc tot, din scoarta-n scoarta, imi bag nasul intre coperte si cam stiu ce se-ntampla in lirica de pe la noi. In plus, sunt un constant cititor de reviste literare. Tocmai pentru ca se scrie mult si divers, pentru ca influentele vin si din afara si din interior, iar sensibilitatea se schimba permanent, mi-e greu sa-mi imaginez cum va evolua poezia. Dar stiu ca in ceea ce voi scrie eu va fi imposibil sa nu existe o poveste, cat de mica.
- Cum imbini poezia cu jurnalismul si activitatea de editor?
- Scrisul poeziei se "lipeste" greu cu orice alt act. E un paradox, caci orice activitate, gest, actiune e inspirato(a)r(e). Dar daca esti dependent de un anumit confort psihic, de un tip de liniste, asa cum sunt eu, e greu sa scrii dimineata editoriale, ziua sa redactezi carti, sa dai telefoane si sa raspunzi la cele care suna, sa faci PR, sa ai tot felul de intalniri cu tot felul de oameni, iar seara sa compui poezii. Nu-i imposibil, aflu ca unii pot. Mie nu-mi mai iese.
- Ca editor, acorzi prioritate poeziei? Ii preferi pe cei tineri?
- Editura Brumar e specializata in poezie. Avem o colectie superba, in care au publicat Serban Foarta, Mircea Cartarescu, Pavel Susara, Marcel Tolcea, Ioan T. Morar, Richard Wagner, Radu Andriescu, Ioan Flora (o antologie postuma). Dar au aparut si tineri la Brumar: Adrian Bodnaru, Dinu Olarasu, Mihai Vieru, Dan Mircea Cipariu, Marian Oprea, Adrian Chivu, Olivia Sgarbura.
- Ai intervievat la A cincea roata sute de scriitori din toate generatiile. Cum e sa fii intervievat?
- In 26 august, A cincea roata implineste sase ani. Au fost peste 300 de emisiuni cu peste 500 de invitati, majoritatea scriitori. Imi pare rau ca nu am tinut un jurnal de... bord, caci fiecare emisiune are o istorioara a ei. E important ca 90% dintre aceste dialoguri sunt arhivate, pot oricand sa devina carti, sa se scoale din morti si sa-si reinceapa viata. Cred ca e mai simplu sa iscodesti decat sa fii iscodit, sa il fixezi pe intervievat in ochi, sa-l sustii cu privirea si sa astepti sa dea raspunsuri pline de duh. Desi se spune despre mine ca, in viata... civila, sunt vorbaret, cand fac emisiunea imi place sa ascult. Iar oamenilor care se uita la A cincea roata le place sa-i asculte si sa-i vada pe invitatii mei. Care, struniti, sunt spectaculosi. Oricum, fac parte din categoria "vorbitilor". Ba chiar un specialist ORL mi-a descoperit o laringita cronica si, in afara de medicamente, mi-a recomandat sa deschid gura cat mai putin. Asa ca, iata, tac!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
