De la început e vreme să lămurim de ce considerăm această carte un eveniment editorial. În mai bine de o sută de ani s-a scris enorm despre împărăteasa care a fost înjunghiată pe malul lacului Geneva de un descreierat care voia faimă, s-au făcut filme, a fost prezentată în fel şi chip, s-a născut o legendă, dar ea a rămas o enigmă. Angeles Caso, licenţiată în istoria artei, autoare multipremiată de romane, a dorit să spulbere, pe cât posibil, aceste neclarităţi, sau cel puţin să o prezinte pe împărăteasă din alte unghiuri de vedere.*)
„Această carte încearcă, într-o oarecare măsură, să repare o nedreptate. Încearcă să reconstruiască existenţa unei fiinţe umane care a comis, la fel ca noi toţi, multe greşeli, dar care a avut măreţia lucrurilor extraordinare, extreme. Nu ştiu dacă viaţa ei, după cum afirmă Bettelheim, a avut sau nu sens. Nici măcar nu ştiu daca vreo existenţă are sens. (Ea credea că nu.) Dar, cel puţin, şi-a trăit-o cu deplină conştiinţă şi cumpăt, fără să se lase influenţată de ceilalţi şi de părerile lor, care întotdeauna sunt atât de contrare faţă de ale noastre. Şi acela este deja un mare merit. Aşa mi se pare.
Voi spune încă de pe acum, pentru ca iubitorii miturilor siropoase să se oprească aici din lectură, că Elisabeta, împărăteasa Austro-Ungariei, a fost o femeie complexă şi profundă, sceptică până la nihilism, ironică până la sarcasm şi liberă până la capriciu. Mult prea liberă pentru epoca ei. A fost frumoasă, inteligentă, cultă şi seducătoare. A fost o regină rea şi, de asemenea, o soţie şi o mamă rea, conform conceptelor stabilite. A fost rebelă, nemulţumită, melancolică şi încăpăţânată. Solitară şi maniacă. Niciodată nu s-a înduplecat în faţa niciunei impuneri. A detestat palatele şi Curtea. A urât convenţiile şi normele. A dispreţuit frivolitatea. A fugit de ceremonii şi de evenimente sociale. S-a împotrivit să se afişeze în faţa publicului şi şi-a ascuns chipul în spatele vălurilor şi al evantaielor mari. Şi-a ajutat soţul să menţină o legătură extraconjugală de durată. Şi-a tatuat o ancoră pe umăr. A scris poeme aspre împotriva propriei familii. I-a dispreţuit pe nobili, pe regi, pe militari şi pe papi. S-a declarat anticlericală, antimilitaristă şi antimonarhică. S-a îmbrăcat întotdeauna cât mai modest cu putinţă. A crezut că mariajul este o formă de sclavie. I-a plăcut să-i provoace pe înţelepţi şi să-şi bată joc de cei care o venerau prea mult. I-a respectat pe nebuni. A mers neobosită sub razele soarelui şi a navigat în toiul furtunilor. A iubit, mai presus de orice, vârfurile munţilor şi marea, singurătatea şi liniştea. A iubit şi poemele satirice ale lui Heinrich Heine, frumoşii hexametri ai lui Homer şi pe fiica ei cea mică. A făcut gimnastică în fiecare dimineaţă, a fumat în anumite perioade de timp şi a băut halbe de bere în cârciumi. N-a pus prea mult preţ pe viaţă şi nici pe oameni. Şi şi-a dorit să fie înmormântată pe insula Itaca, sub un măslin, în faţa mării, departe de admiraţiile prosteşti şi de calomnierile stupide. Departe, bineînţeles, de spectatorii cu mintea limitată. Desigur că nu i s-a îndeplinit această dorinţă.”
Cartea este şi un fel de album – conţine peste o sută de pagini de fotografii, albumul personal. În plus, selecţie din poemele împărătesei.
Cine doreşte să-şi facă o idee despre lumea epocii şi adevărata viaţă a celebrei Sissi trebuie neapărat să citească această carte.
*) Angeles Caso – Sissi. Biografia împărătesei Elisabeta de Austro-Ungaria. Editura Corint. Traducere din limba spaniolă de Elena-Anca Coman. Traducerea versurilor din limba germană de Roland Schenn
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
