Acestea sunt cele două paranteze între care se află închis "Jurnalul de călătorie" al lui Ion Drăghici şi Elena Gabriela Drăghici, o expoziţie la două mâni şi două perechi de ochi, deschisă pe 10 aprilie la galeriile bucureştene Simeza.
Dacă e să ne luăm după elementele figurate în lucrările celor doi artişti, călătoria (comună) a avut drept bivuac convergent Veneţia, un oraş capturat plastic prin canalele, clădirile şi gondolele sale, în vedutele Elenei Gabriela Drăghici şi prin personajele sale simbolice - caii de pe basilica San Marco şi măştile carnavaleşti, la Ion Drăghici. Între cele două maniere de a vedea aceeaşi realitate există însă diferenţe notabile, conferite nu atât de obiectul focalizat, cât de maniera de a gândi şi de a exprima emoţia. Peisajele doamnei E.G. Drăghici sunt fulguraţii de sens, acuarele, lavis-uri, schiţe cromatice; sugestii de o remarcabilă forţă evocatoare, adunate într-un breviar de călătorie, care vorbeşte despre atmosferă, despre aburii lagunei, despre starea de-o clipă a peisajului, despre duhul clădirilor - mai mult decât despre arhitectura lor. Notaţia e năvalnică, făcută dintr-o suflare şi, în ciuda faptului că e nutrită din elemente de seducţie tehnică ce, la o primă vedere, pot părea comerciale, îşi vădeşte, după o contemplare tihnită, energia genuină, lirismul autentic, cromatica generată din interiorul sufletului. O observaţie, totuşi: natura lucrărilor sale, dimensiunile miniaturale fac din panotarea de la Simeza - pe rânduri suprapuse, aglomerate în exces - una cel puţin ineficientă.
Ion Drăghici (în această expunere, cel puţin) zăboveşte în detaliu, face din minuţie artă poetică, ţese - cu precizia lui Nicolae Săftoiu, de pildă - filigranuri. Figura privilegiată a desenatorului este cabalina, al cărei Paşte este mereu şi niciodată, un personaj sărbătorit şi reinventat în fiecare desen, trasat cu meticulozitate, mângâiat prin fiecare linie şi adus (atunci când nu are, pur şi simplu, privirea umedă de Disney) alături de simboluri atice sau veneţiene, în suite grafice pentru a căror măiestrie autorul lor s-ar cuveni dacă nu studiat, măcar invidiat cordial de către toţi alumnii în arte plastice.
Un concert plastic de cameră pe care îl recomandăm tuturor celor care vor să-şi delecteze privirea, fără complicaţii abisale.
Elena Gabriela Drăghici (n. 1959, comuna Frăsinet, Teleorman). Absolventă, promoţia 1984, a Institutului N. Grigorescu, secţia tapiserie. Personale (selectiv): 1984, "Pastel", Bucureşti; 1997, Galeria Simeza; 2003, Centrul Cultural Viena; 2008, Căminul artei. Are în portofoliu numeroase lucrări de artă monumentală, fie în domeniul tapiseriei, fie în acela al restaurării.
Ion Drăghici (n. 1959, Techirghiol). Absolvent, promoţia 1984, al Institutului N. Grigorescu. Personale (selectiv): 1992, Galeria Căminul Artei; 1995, Simeza; 1996, Galeria Orizont; 2003, Centrul Cultural Viena; 2006, Galeria BCU. Picturi murale şi lucrări monumentale în ţară.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
