Romanul scriitorului saudit Yousef Al-Mohaimeed, Capcanele miresmei (traducere din limba arabă şi note: Oana Ghica; prefaţă: Mihai C. Pătru; coperta: Gabriel Biţună), recent apărut la Editura Ars Longa, cel de al optulea volum din colecţia "Alif" coordonată de eminentul arabist George Grigore, oferă cititorului un moment de reflecţie asupra avatarurilor unei condiţii umane strivite sub apăsarea unei realităţi dure şi, deseori, dezumanizante.
Aparent lipsit de o coerenţă a discursului narativ, romanul lui Yousef Al-Mohaimeed se distinge printr-o arhitectură subtilă şi elaborată care aminteşte în fundal de o construcţie de factură decameronică, unde personajele se întâlnesc condiţionate, în cazul de faţă, de o înlănţuire de evenimente determinate de esenţa inexorabilă a unor destine similare care, prin forţa evenimentelor exterioare de necontrolat, se transformă în tot atâtea condiţii ale damnării, unde speranţa nu îşi mai poate găsi locul.
În acest context, miresmele devin, într-un sens aproape proustian, un leitmotiv, constituind liantul simbolic al vieţilor şi destinelor eroilor lui Al-Mohaimeed care, captivi într-o lume marcată de perpetuum-ul mobileal opulenţei şi indigenţei, cad în "capcana" acestora, mânaţi nu de lăcomie, ci de nevoia primară de a-şi face loc printre meandrele sinuoase ale unei existenţe împinse departe de aparenţele strălucitoare ale unei societăţi marcate de contraste şi de legi nescrise perpetuate de rădăcinile adânci ale tradiţiei.
Astfel, caleidoscopic, evenimentele narate şi personajele care le însufleţesc ţâşnesc din oglinda nedeformată a realităţii într-un ritm alert, cristalizându-se în jurul celor două figuri centrale care se unesc până la contopire în malaxorul cenuşiu al metropolei: fostul beduin-tâlhar Turad şi fostul sclav sudanez Al-Tawfiq, primul, exponent al unei false libertăţi, iar cel de al doilea, al unei adevărate şi inumane sclavii, ambii plasaţi, prin naştere şi destin, la marginea societăţii umane.
Strivite sub povara unei servituţi citadine ancorate într-o cultură aparent modernă, dar în fapt profund închisă într‑o autosuficienţă împietrită, dezumanizantă şi plină de dispreţ şi cruzime, personajele scriitorului saudit refac un traseu simbolic care, prin episoadele singulare ale discursului narativ, re-creează o imagine monstruoasă a ipocriziei individuale şi colective, dezvăluind cu sinceritate şi curaj tarele alterităţii stranii a unei societăţi ale cărei inconsecvenţe dramatice răzbat cu putere de sub cortina nepăsării.
Yousef Al-Mohaimeed, Capcanele miresmei. Traducere din limba arabă şi note de Oana Ghica; prefaţă: Mihai C. Pătru; coperta: Gabriel Biţună. Editura Ars Longa
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
