Ziarul de Duminică

În câte feluri te păcăleşte un scriitor/ de Elisabeta Lăsconi

În câte feluri te păcăleşte un scriitor/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

04.05.2012, 00:05 277

Nu aţi avut niciodată senzaţia că scriitorul se joacă de-a şoarecele şi pisica de multe ori cu al său cititor? Îndată ce ai dat prima pagină să citeşti mai departe, nevăzuta felina toarce şi toarce mai departe, rând cu rând, firul poveştii, încât nici nu-ţi dai seama că te-a prins în gheare şi nu-ţi mai dă drumul până la ultima pagină.

Şi, culmea, începe să-ţi placă un asemenea prizonierat. Am regăsit recent senzaţia de pradă capturată de o carte, ca de ghearele unui tigru uriaş, cu volumul "Serafimul şi Zambezi" de Muriel Spark*, integrala prozei scurte a unei scriitoare singulare.

Volumul reuneşte 41 de naraţiuni diferite ca întindere, scrise pe parcursul unei jumătăţi de secol, interesante fiecare în parte şi toate împreună, căci se pot citi şi ca traseu parcurs de un autor în căutarea temelor proprii, în căutarea stilului, ori invers, ca "mărunţişuri" (a se citi întâmplări, idei, personaje) care i s-au ivit în drum când lucra la alte cărţi şi refuzau să dispară în neant.

Trei lucruri m-au uluit în şiragul de texte de o mare diversitate ca teme şi lumi înfăţişate: buclele realismului magic, felul în care îşi construieşte personajele şi spiritul diabolic de a inventa naratori. Aici stă marele secret al scriitoarei. Abia la sfârşitul prozei scurte (fie schiţă, povestire sau nuvelă), ai revelaţia capcanei în care ai căzut, îi vezi gratiile şi uşiţa care ţi s-a deschis. Şi descoperi că lucrurile stau cu totul altfel decât indicau faptele.

Povestirea ce deschide volumul mi-a amintit de îngerul cu aripi enorme dintr-o naraţiune a lui Gabriel García Márquez, multe povestiri se petrec în colonii şi amintesc involuntar de Somerset Maugham, chiar dacă aici colonia britanică se află în Africa, nu în India. Iar personajele care trec de la copilărie la adolescenţă descoperind nu doar lumea din jur, ci şi dramele trecutului, trimit invariabil la William Faulkner, la Truman Capote sau Harper Lee.

Ar fi interesant de văzut anul scrierii şi al publicării fiecărei povestiri, s-ar vedea astfel atât migraţia unor motive sau tehnici narative, cât şi cine le-a pus prima oară în circulaţie. Merită urmărită abilitatea scriitoarei de a aduce în marea literatură elemente de proză detectivistă (ca în "Bătăi de orologiu"), din fantasticul negru îmblânzit psihanalitic (ca în "Spectrul Sidefiu") sau satiric, dar prea puţin vizibil (ca în "O pereche de mâini în plus"), din combinaţia uşor hilară dintre esoterism şi absurd (ca în "Madona Neagră").

Şi mereu se întâmplă ceva contrariind aşteptarea cititorului. Dar surpriza se naşte din felul în care sunt relatate faptele. Două texte magistrale - "Pac pac te-am împuşcat" şi "Ochelarii de soare" sunt construite pe o tensiune extraordinară între ce se dezvăluie şi ce se lasă nemărturisit.

Alt text, unul dintre cele mai bine construite - "Portobello Road" suprapune trei poveşti obişnuite (prieteniile păstrate peste ani, viaţa în colonii, formarea unei tinere dedicate scrisului) cu una detectivistă şi alta psihologică. Cheia ce răsuceşte epica este naratorul: citeşti câteva pagini bune ce narează reîntâlnirea unor prieteni, ca să afli că naratorul este o stafie care îşi bântuie ucigaşul. "Ghicitoarea în cărţi" aduce alt mister, legat de orbirea sau clarviziunea celor ce pot citi viitorul.

La sfârşitul lecturii înţelegi de ce un mare scriitor ca Jorge Luis Borges nu-şi bătea capul să scrie un roman când putea concentra materia epică într-o proză scurtă. Muriel Spark face parte din aceeaşi specie rară de prozatori-feline, cu darul conciziei miraculoase şi cu plăcerea jocului diabolic cucerind definitiv cititorul.

Editura Vellant merită apreciată pentru o carte remarcabilă, nu doar ca integrală a prozei scurte care pune în valoare o scriitoare unică în felul ei, ci şi pentru alegerea traducătoarei - Dana Crăciun, cea talentată şi ingenioasă, pe măsura textelor traduse, şi pentru fineţea copertei, ce se cere descoperită nu doar cu privirea, ci şi prin palpare atentă, cu buricele degetelor.

*) Muriel Spark, Serafimul şi Zambezi, traducere din limba engleză de Dana Crăciun, Editura Vellant, 2011

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO