"Apa neagră" de Joyce Carol Oates porneşte de la un fapt divers care a zguduit America, iar scandalul l-a declanşat Ted Kennedy, fratele mai mic al lui JFK. Povestea este simplă: în seara zilei de 4 Iulie, tânăra Kelly Kelleher aflată la o petrecere acceptă propunerea senatorului să-l însoţească, dar băutura şi siguranţa de sine a celui de la volan provoacă tragedia: Toyota ce rulează pe un drum prost derapează şi cade în râul întunecat.
Cititorul descoperă deosebirile uriaşe dintre cei doi: fata este optimistă, inocentă şi naivă, iar senatorul - laş, calculat şi egoist. În balanţă se află aşadar politicianul şi calităţile ce îi asigură succesul (spiritul practic, decizii luate la rece, uşurinţa de a se debarasa de un om, de a se concentra doar asupra salvării sale din orice situaţie, prioritatea acordată carierei politice) şi visele dulci şi iluziile unei tinere oarecare, dar îmbibată şi ea de ambiţie.
Joyce Carol Oates renunţă la intrigă, iar tensiunea cărţii se naşte treptat din atmosfera de apăsare, sufocarea într-un spaţiu închis simţite de Kelly Kelleher. Cititorul se vede silit să empatizeze cu personajul, fiindcă spaima de moarte ne este comună tuturor, prin tragedia trăită de tânăra care trebuie să-şi înfrunte moartea, singură, într-un loc străin.
Fata nu renunţă la speranţă. Îşi pune întrebări despre sfârşitul ce se apropie, urmate de autosugestia că nu poate muri acum, nu în felul ăsta. Şi atunci, parcă pentru a înşela moartea sau doar aşteptarea ei, ea îşi deapănă amintirile, rememorează momente ale vieţii studenţeşti, legăturile cu membrii familiei şi cu prietenii, până ajunge la trecutul imediat: petrecerea unde l-a întâlnit pe Senator.
De ce a ales Joyce Carol Oates un asemenea subiect? Cartea, mai curând nuvelă sau microroman, a apărut în 1992. Probabil întâmplarea a revenit periodic în atenţia presei, pentru că frecvent s-a scris despre blestemul abătut asupra familiei Kennedy, în variate împrejurări. Accidentul care a blocat drumul lui Ted Kennedy spre Casa Albă părea că ţine de un soi de fatalitate, dar intenţia cărţii este alta.
Scriitoarea despoaie de carismă pe senator (a se citi Kennedy şi orice politician) pentru a înfăţişa cinismul şi egoismul pe care se bazează cariere, demontează şi iluziile celor ce-i votează ori susţin. Şi mai ales induce sugestia că puterea este afrodisiacul suprem, care le poate aduce tinerelor ambiţioase nu doar salturi în carieră, ci şi un sfârşit teribil.
"Apa neagră" declanşează o stare de frustrare, stârneşte curiozitatea cititorului care vrea să ştie nu doar întâmplarea ce formează nucleul cărţii, ci detalii şi mai ales urmări. Şi o sumară documentare îi arată că tânăra care şi-a pierdut viaţa se numea Mary Jo Kopechine, că a făcut studii politice şi dorea să lucreze pentru cei din clanul Kennedy, fascinată de forţa şi carisma lor ca politicieni.
Dar abia faptele ulterioare îngrozesc. Ancheta asupra accidentului a dovedit că Ted Kennedy s-a întors la petrecerea pe care o părăsise ca să-şi cheme avocatul în loc să ceară ajutorul poliţiei, grijuliu faţă de reputaţia şi cariera lui. Ancheta a stabilit şi că Mary Jo Kopechine a supravieţuit în apă datorită unei pungi cu aer din maşină, că ar fi putut fi salvată, dacă ar fi primit rapid ajutor.
Ted Kennedy a fost pedepsit cu două luni de închisoare cu suspendare, dar scandalul ce a urmat i-a închis calea spre funcţia de preşedinte. Dar, ca o "compensaţie", a rămas vreme de patru decenii senator american… Ce s-a petrecut în conştiinţa lui Ted Kennedy ar fi alt subiect, pe care Joyce Carol îl strecoară, perfid, în mintea cititorului, ca să-l imagineze, şi poate îl oferă altui autor ca să-l scrie.
Joyce Carol Oates, Apa neagră, traducere din limba engleză de Cristina Ilie, Editura Polirom, 2011, 176 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
