• Leu / EUR4.7607
  • Leu / GBP5.4399
  • Leu / USD4.2653
Ziarul de Duminică

Ineditul Cojan/ de Remus Andrei Ion. GALERIE FOTO

Autor: Remus Andrei Ion

15 feb 2013 205

"În realitate, pictura mea nu este serioasă. Eu pictez piruete". Este mărturisirea unui buzoian care a cucerit Bucureştiul în anii '60 şi apoi Parisul. A fost invitat la Bucureşti, (adus mai bine zis, pentru că a fost nevoie de intervenţii diplomatice pentru a pune piciorul în România), şi sărbătorit când a împlinit 90 de ani. Atunci a şi fost decorat de preşedintele României.

A fost un moment de glorie târzie, reparatorie, pentru bătrânul artist, celebru în Paris pentru "piruetele" sale după un pahar de vin, pentru barba sa brâncuşiană, devenit în 1983 Cavaler al Artelor şi Literelor şi premiat în '96 de revista Beaux Arts.

La Bucureşti a studiat pictura cu Şirato şi Ressu. A expus prima dată în florăria mamei sale dar apoi a reprezentat România, în 1967, la Bienala de la Sao Paolo şi la primul Colocviu Internaţional Constantin Brâncuşi. A fost gloria bucureşteană. A urmat fuga, Parisul deloc vesel, succesele din anii '80... Părea că va avea un final de carieră strălucit, dar a sfârşit într-un azil, uitat, probabil trist. "E brutală viaţa domne'. Să ceri bani şi să nu ştii dacă ţi-i dă... Sau ceri bani şi te refuză, sau ceri bani şi îşi bate joc de tine...", comenta pictorul în scurtul său sejur bucureştean.

Aurel Cojan (foto 1) este redescoperit pas cu pas. De cei care îl apreciază ca artist, de prieteni, de cei care ştiu să îi simtă anvergura. Ruxandra Garofeanu a adus pe simeze la Galeria Diakig din sectorul 2 lucrări inedite care provin de la familie. Expoziţia reuneşte un ciclu de lucrări realizate de artist în perioada 1950-1990, atât în ţară cât şi în Franţa, în timpul azilului politic. Toate lucrările de grafică şi pictură sunt expuse în premieră. Câteva tuşe amintesc inclusiv de o expoziţie de nuduri considerată eveniment în anii '50.

Cojan rămâne un mister. Şi ca personaj şi ca pictor. A fost decorat de francezi după 15 ani de când a cerut azil politic. Aşteptase deja zece ani pentru prima expoziţie... şi în România, la fel. 20 de ani a fost scos de pe simeze. Apoi, brusc, ajunge la Bienala de la Sao Paolo. Dan Hăulică era curator. "…Candoarea poetică a tablourilor lui Aurel Cojan lasă să transpară valori de foarte veche sensibilitate: o atmosferă de încântare, de basm oriental în game de culori deloc dulcege, cu o nu ştiu ce gravitate putredă şi uneori cu un timbru cald amintind de oarecare vechi piese de ceramică. Dar nu este greu să remarcăm că acest fabulos depăşeşte inspiraţia din pictura naivă şi obligă la alte comparaţii, făcându-ne să ne gândim la graţia savantă a unui Paul Klee" - Dan Hăulică

L-am văzut pe Aurel Cojan în apariţii rapide. La televizor, mare minunăţie, a fost filmat pe ascuns de Ruxandra Garofeanu, după o conspiraţie cu alţi români parizieni. Lucrările lui Cojan au apărut prin licitaţiile bucureştene, dar fără istoric. În muzee, Cojan este uitat. Desenele şi picturile lui au rămas răspândite prin colecţii particulare, sau la prieteni. La Paris se vorbea despre un "spirit vagabond dublat de o inteligenţă redutabilă şi de o mare sensibilitate". Ineditul Cojan merită să fie descoperit prin toate pânzele, desenele, caietele de schiţe pe care le-a lăsat. Un aşa spirit, rezistent, liber, jucăuş, apare rar chiar şi printre artişti.

Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7607
Diferență: 0
Ieri: 4.7607
Azi: 4.2653
Diferență: 0
Ieri: 4.2653
Azi: 5.4399
Diferență: 0
Ieri: 5.4399
Azi: 4.2267
Diferență: 0
Ieri: 4.2267