Ziarul de Duminică

Intelectualii şi cultura/ de Tudor Călin Zarojanu

Intelectualii şi cultura/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu

18.06.2015, 23:48 117

M-am hotărât să ies la atac.

Mă-nvârt într-o lume de intelectuali. Ca să n-avem vorbe şi să nu ne pierdem în speculaţii, dicţionarul zice că „INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, Adj., s. m. şi f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, foloseşte creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existenţă o formează munca intelectuală”.

Să remarcăm, doar în treacăt, că definiţia implică – în mod corect! – că intelectul poate fi folosit şi altfel decât creator...

Dar nu despre asta e vorba aici – decât, poate, indirect. Fapt e că, dacă vorbeşti cu oricine din lumea asta intelectuală, va susţine că iubeşte cultura, care, din păcate, vai!, nu e promovată. Dar, dacă-l întrebi la ce emisiuni culturale se uită sau ce reviste de cultură citeşte, o să dea din colţ în colţ. Deşi acestea există! Nu multe, dar suficiente. De fapt, cu cât sunt mai puţine, cu atât fiecare dintre ele ar trebui să aibă o audienţă mai mare, logic, nu? Chiar presupunând că fiecare intelectual s-ar uita la o singură emisiune, aceasta ar trebui să sară binişor de 5% rating. Şi nu iau în calcul numărul posesorilor de diplome universitare, căci atunci audienţa emisiunilor de cultură şi tirajul revistelor de profil ar trebui să bată „Românii au talent” şi tabloidele!

În realitate, este aşa cum se ştie. Nu dau cifre, că mă buşeşte plânsul. Şi, nota bene, nu este vorba numai despre producţiile româneşti: canalele Discovery se zbat şi ele pe la 1%.

Nimic nou, de altfel: când s-a desfiinţat TVR Cultural, toată lumea bună a sărit în sus de justificată indignare, dar la mitingul de susţinere din faţa Ateneului au fost vreo treizeci de persoane. Dintre cei pe care TVRC îi super-promovase, le dăduse emisiuni pe mână etc., a venit doar Grigore Leşe...

Trei: nu-i aşa că e dramatică situaţia editurilor, care cu mari eforturi publică volume, de autori români, care nu prea se vând, iar 40-50 sau chiar 60% din preţul cărţilor este oricum înhăţat de către distribuitori şi, colac peste pupăză, mass-media nu încurajează cartea, duse-s zilele în care marile cotidiene, care pe atunci vindeau un milion de exemplare pe zi, aveau câte o pagină de cultură?

Ei, bine, ce-aţi spune dacă aţi afla că poate fi o problemă să găseşti pe cine să chemi într-o emisiune de promovare editorială? Sau că un editor poate veni la o întâlnire fără cărţile pe care vrea să le vândă?

Dacă aţi intrat măcar o dată într-un târg de carte, aţi putea spune cine a câştigat premiile Uniunii Scriitorilor în anul respectiv? Probabil că nu, pentru că n-aţi văzut niciun afiş sau banderolă pe carte menţionând acest lucru.

Ce să mai vorbim despre nenumăratele cărţi care nu au parte de nicio lansare – deşi aceasta poate fi gratuită – sau la ale căror lansări sunt prezente o mână de persoane, iar vorbitorii încep prin a mărturisi că n-au apucat să citească volumul, dar îl ştiu pe autor, e băiat bun.

Eu nu cred că există vreun pericol de colaps al culturii româneşti. Se petrec nenumărate lucruri minunate, în toate artele, pe baza sistemului „Omul sfinţeşte locul”.

Nu cred, de asemenea, că există o dramatică descreştere a audienţei. Pentru spectacole şi concerte ar fi şi ridicol să susţii aşa ceva, toate au loc cu casa închisă. Dar nu este adevărat nici pentru citit. Nu se citeşte nici mai mult, nici mai puţin decât acum 10, 20 sau 30 de ani, doar că numărul de cititori, relativ constant, se împarte la o producţie editorială incomparabil mai mare, de aceea tirajul unei cărţi e mult mai mic, dar nu şi suma tirajelor!

Dar, dacă există – şi există! – probleme serioase în unele zone ale culturii, acestea sunt interne, nu externe. În interiorul sistemului de creaţie, producţie şi promovare – respectiv în interiorul publicului-ţintă. Înainte de a ne jelui, ar fi bine să analizăm cinstit cum şi cu ce contribuim fiecare la supravieţuirea şi dezvoltarea culturii române.

Fiecare dintre noi, ăştia, care ne dăm intelectuali.

E înainte de toate o problemă de conştiinţă, dar şi una de ştiinţă a comunicării.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO