Centrul evenimentelor din regiune l-a constituit însă Ungaria. Ele au debutat cu Plenara CC a Partidului Muncitoresc Ungar (18-21 iulie), care l-a înlăturat din fruntea sa, pentru atitudini sectare şi dogmatice, pe Rákosi Mátyás, înlocuindu-l cu Gerő Ernő. Abandonarea stalinistului pur şi dur, în favoarea altui promoscovit, a girat-o trimisul PCUS, mâna dreaptă a lui Hruşciov, Anastas Mikoian.
Aici se impune o precizare. Dacă revoltele poloneze au fost precumpănitor muncitoreşti, disidenţa din Ungaria a început ca una intelectuală. Era o efectivă "disidenţă", adică pornită din interior, declanşată şi condusă de cărturari marxişti, scriitori comunişti, ilegalişti recunoscuţi. "Cercul Petőfi" şi-a propus, îndelungă vreme, doar să liberalizeze sistemul, nu să-l anihileze. Contestatarii cei mai vocali au fost comuniştii reformişti (Déry Tibor, Lukács György, Zelk Zoltán) şi "poporaniştii" de stânga (ca Veress Péter, preşedintele Uniunii Scriitorilor, cel care a citit apelul Cercului la monumentul lui Józef Bem, conducătorul polonez al armatei revoluţionare ungare din 1848). Pe lângă oamenii politici din jurul lui Nagy Imre (la rândul său comunist de o viaţă, şi încă din fostul grup "moscovit"), cel mai aspru reprimaţi, după invazia sovietică, au fost tocmai scriitorii.
Punctez momentele revoluţiei, calificată la noi drept "contrarevoluţie".
O masă imensă participă la funeraliile din Budapesta convocate în onoarea lui Rajk László şi a altor victime ale proceselor staliniste măsluite (6 octombrie).
Pe 23 octombrie are loc o mare demonstraţie, susţinută de Uniunea Scriitorilor, "Cercul Petőfi", organizaţia de tineret a partidului ş.a. E făcut public programul de reformă a vieţii politice interne. Nagy Imre îndeamnă mulţimea să se întoarcă acasă, dar trupele de Securitate deschid focul împotriva unui grup care încearcă să ocupe clădirea Radiodifuziunii. E momentul declanşării revoltei. În aceeaşi seară e dărâmat monumentul Stalin de pe Dózsa Út (Bulevardul Dózsa) - 24 octombrie. Are loc represiunea armată a celor ce demonstrează în Kossuth Tér (Piaţa Kossuth) - 25 octombrie.
Parlamentul îl instalează ca premier pe Nagy Imre; guvernul e alcătuit din comunişti reformişti şi doi membri din Partidul Micilor Agrarieni. Prim Secretar al CC PMU e ales Kádár János (27 octombrie).
Încep luptele de stradă din Köztársaság Tér (Piaţa Republicii) - 28 octombrie. Nagy proclamă multipartidismul şi alegeri libere (30 octombrie). Declară neutralitatea ţării şi intenţia Ungariei de a părăsi Pactul de la Varşovia (31 octombrie). Partidul Muncitoresc Ungar e dizolvat şi reînfiinţat sub denumirea de Partidul Socialist Muncitoresc Ungar, condus tot de Kádár. Noul partid agrarian devine "Partidul Petőfi", având în frunte scriitori de vază.
Hruşciov şi Malenkov sosesc la Bucureşti (1 noiembrie), discută situaţia din Ungaria cu Gheorghiu-Dej şi cu liderul cehoslovac Antonin Novotný. Dej va afirma că el şi Emil Bodnăraş s-au eschivat să participe la intervenţia armată; Hruşciov va susţine, în memoriile sale, contrariul.
Ungaria îşi declară independenţa. Kádár János, cu apropiatul său Münnich Ferenc, pleacă, din Ungaria, la Moscova (1 noiembrie). Organizatorul acţiunii pare să fi fost ambasadorul sovietic din Budapesta, Iuri Andropov (viitorul şef KGB şi primul care îi va succeda lui Brejnev, timp de un an, în fruntea CC al PCUS).
Trupele sovietice, conduse de mareşalul Ivan Konev, intră în acţiune (2 noiembrie). Nagy Imre încearcă să contracareze intervenţia armată printr-o mare coaliţie, în care îşi rezervă funcţiile de premier şi ministru de Externe (3 noiembrie). Blindatele sovietice ocupă Budapesta (4 noiembrie), urmând să cureţe ţara de "contrarevoluţionari" (până pe 11 noiembrie). Într-un discurs radiodifuzat, Kádár anunţă formarea "Guvernului revoluţionar muncitoresc-ţărănesc din Ungaria": el - prim-ministru; Münnich Ferenc - adjunct, ministru al Armatei şi de Interne; Marosán György - ministru de Stat. (Celor trei li se va alătura, în februarie 1957, Kállai Gyula.)
Nagy, cu o parte a guvernului său, cere azil politic la ambasada Iugoslaviei (tot pe 4 noiembrie). În ciuda promisiunilor primite, Tito extrădează noilor autorităţi ungare. Gheorghiu-Dej face o vizită la Budapesta (21 noiembrie). Ziua următoare Nagy e îmbarcat spre România, împreună cu 39 de colaboratori. De la sosire (23 noiembrie) sunt ţinuţi în domiciliu forţat la Snagov. Cardinalul Mindszenty József cere azil la Ambasada SUA din Budapesta; va sta 15 ani în refugiul de la ambasadă.
Un an şi jumătate mai târziu se desfăşoară procesul "lotului Nagy" (9-15 iunie 1958). Sunt executaţi Nagy Imre, Gimes Miklós şi Maléter Pál (16 iunie, dimineaţa). Se pronunţă numeroase alte sentinţe, cu condamnări la ani mulţi de închisoare. Amnistierea deţinuţilor va urma în câteva etape (1959, 1963, anii '70). Unii norocoşi scapă de întemniţare; filosoful şi esteticianul Lukács György va trăi retras până la moarte (1971).
În România, supunerea faţă de politica oficială a PMR a fost tulburată de protestele unor grupuri de studenţi maghiari şi români, manifestându-şi solidaritatea cu mişcările budapestane. Mişcări contestatare - de îndată reprimate - au avut loc la Institutul de Arte Plastice din Cluj (apoi şi în alte institute clujene), la Institutul Politehnic din Timişoara, în câteva universităţi şi facultăţi bucureştene: Ştiinţe Juridice, Filologie, Ziaristică, Filosofie, Teatru, Medicină generală, Arhitectură, Politehnică, Construcţii.
La sfârşitul lunii octombrie şi în primele zile din noiembrie, au existat câteva încercări de organizare: studenţii-filologi l-au chemat la dialog pe Iosif Chişinevschi, care n-a dat curs invitaţiei; s-a convocat un miting studenţesc în Piaţa Universităţii, care n-a mai fost finalizat; studenţii-filosofi au încercat încă o tentativă de protest la mijlocul lunii noiembrie. Organele de represiune au arestat, anchetat şi trimis în judecată grupuri de studenţi: "Lotul Derdena", "Lotul Bulai", "Lotul Mitroi", "Lotul Ivasiuc" ş.a. (octombrie-noiembrie 1956, începutul lui 1957).
Printre numele cunoscute de inculpaţi (atunci sau mai târziu) s-au numărat: Alexandru Ivasiuc şi Mihai Victor Serdaru (Medicină), Aurel Covaci (Filologie), Steliana Pogorilovschi, ulterior Stela Covaci (Ziaristică), Dumitru Panaitescu-Perpessicius (Drept), Alexandru Mălinescu (Teatru), Mihai Stere Derdena şi Alexandru Bulai (Filosofie), Marin Petrişor (Politehnică), Radu Gabrea (Construcţii) etc. În detenţia din Gherla a murit Ştefan Negrea (Filologie).
În noiembrie au fost organizate, în centrele universitare româneşti, reuniuni studenţeşti care să înfiereze "calomniile" occidentale cu privire la reprimarea adepţilor Budapestei. În presă au apărut relatări despre aceste şedinţe, cu numele participanţilor dispuşi să denunţe uneltirile imperialiste.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a condus delegaţia de partid şi de stat la Budapesta, pentru consultări cu Kádár János şi colegii săi din noua conducere ungară (22-28 noiembrie).
În fine, are loc Plenara CC al PMR, care, în urma evenimentelor din Ungaria, aprobă măsuri de ameliorare a situaţiei populaţiei (27-29 decembrie).
Din volumul în pregătire la Editura Polirom
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
