Ziarul de Duminică

INTERVIU / Echim Vancea: „Daca nu ardea Biblioteca din Alexandria, omenirea era cu cel putin 10 mii de ani mai avansata”

INTERVIU / Echim Vancea: „Daca nu ardea Biblioteca din Alexandria, omenirea era cu cel putin 10 mii de ani mai avansata”

In imagini: 1. Echim Vancea; 2: Echim Vancea, Varujan Vosganian, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, la sediul Uniunii Scriitorilor; 3. Candva, la Desesti, in curtea casei poetului Gheorghe Parja. Primul din stanga sticlei cu horinca: Laurentiu Ulici. Primul din dreapta sticlei: Echim Vancea; 4: Sighetul Marmatiei in 6 poeti: Echim Vancea, Gheorghe Mihai Barlea, Adam Puslojic, Vasile Proca, Vasile Muste, Ion Maria

04.11.2009, 13:49 602

Echim Vancea s-a nascut la 19 octombrie 1951, in Nanesti,Maramures. Licentiat in Stiinte ale Comunicarii, este poet sidirector al Bibliotecii Municipale "Laurentiu Ulici" din SighetulMarmatiei. Are in "portofoliu" 16 volume de versuri (cel mai recenteste "portret restant, dupa o noapte alba", Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2008). Este coautor la volumele: "Portret de grup cuLaurentiu Ulici" (marturii, evocari, amintiri; in colaborare cuGheorghe Parja si Ioana Petreus, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002)si "Umbra noastra, cuvantul. Serile de Poezie Nichita Stanescu dela Desesti, 1979-2003" (antologie, in colaborare cu Gheorghe Parja,Editura Echim, Sighetul Marmatiei, 2003). I-au fost traduse sipublicate poezii in limba maghiara, engleza, ucraineana, coreeana,spaniola.


- Echim, cum se face ca, de mai bine de 20 de ani de cand necunoastem, ne-am intalnit de mult mai multe ori la SighetulMarmatiei decat la Bucuresti? De ce cobori mai rar catre mine decaturc eu catre dumneata?

- Pai... Pretenu' lu' tata, nu ti se pare normal ca-i de preferat aurca, nu a cobori? Apoi, pe o melodie la alegere, iti propun saraspunzi d-ta versurilor: "Care frunza ptica jos/ Nu mai urcaunde-o fost". Mai departe, revenind cu picioarele pe pamant, nu capana acuma nu am fi fost, cred sincer ca, in cei peste 20 de ani decand ne cunoastem, cum zici si d-ta, in nici un an Bucurestiul nu afost o capitala adevarata a poeziei, asa cum a fost si mai esteinca Sighetul Marmatiei. Si inca voi, "pretenii lu' tata", abia deaveti vreme sa va intalniti 2-3 zile aici la Sighetul Marmatiei, cain Bucuresti... Nu in ultima instanta, sufletul meu "coboara"zilnic catre tine si cei dragi inimii tale, cat si spre cei dinbucuresti (lasa-l cu acest mic "b"), fie ei de prin Pantelimon 113bis sau de pe la Muzeul Literaturii Romane ori alte hogeacuri...literare.

- Prima mea intalnire cu Maramuresul dateaza din 1988. Tute-ai nascut acolo (la Nanesti) - iti stii asadar "tara" de maibine de 55 de ani. Poti face o comparatie intre Maramuresulcopilariei tale si cel de acum?

- Imi da voie la o mica precizare. Imi stiu "tara" de 58 de ani(impliniti cu cateva zile in urma). Nanesti-ul a fost odinioara unfel stat in stat. Adica o fost "intesat" de "nemesi". Asta insemnaca daca un "porties" (sarantocul care platea birurile) se refugiain ocolul unui nemes acesta nu putea fi luat (arestat) de cataneleimparatului (ale aluia de la Viena!). Ai citit "Nanesti"-ul luiIoan Es. Pop. Din Nanesti-ul lui Pop nu ajungi nicaieri, ci doar...acolo unde vrei! Revenind, iti spun cu durere ca "Maramuresulcopilariei mele" nu mai exista decat... in amintiri. Ulitele audevenit strazi. Taranul a devenit domn. Bunul-simt almaramureseanului, atat de apreciat odinioara, a devenit "omargareta de una sau trei stele". Astazi, daca ceri o ulcea cu apaesti indrumat, in cel mai bun caz, la birt. Totul se vinde si totulse cumpara! Dar Maramuresul meu de ieri si de astazi este si ald-tale! A trai "trei zile" timp de 20 de ani in Maramures inseamna,totusi, o viata, putem spune! Imi este dor, tare dor astazi, deMaramuresul nostru de altadata! De moda veche fiind, port in si cumine palpitul acestui spatiu tonic. Aici imi sunt toti"inaintasii", toti oameni ai pamantului, fie ei oameni obisnuitisau scriitori. Toti mi s-au inmormantat aici veacuri de-arandul.

- Te numeri printre cei care au mosit Festivalul de Poeziede la Sighetul Marmatiei, festival care, in aceasta toamna, a ajunsla cea de-a XXXVI-a editie. Ce si cine ti se arata privind in urmacu 36 de ani?

- Poti spune si asa. Dar eu nu am "mosit" nimic. Cand am veniteu la Casa de Cultura a municipiului (iulie 1978), se "consumasera"deja 5 editii locale ale festivalului. Deci festivalul si concursulse aflau in "plina" desfasurare. Nu am facut nimic altceva decat sail... profesionalizez, daca mi s-a dat voie. Asa am ajuns, apoi,la... Laurentiu Ulici, redactor pe atunci la revista"Contemporanul"..., pe care multi il cunosteau, dar nimeni nu-lvazuse pe aici pe la Sighet! (Sa stii ca Laurentiu Ulici a fost siprintre initiatorii Festivalului de datini si obiceiuri de iarna"Marmatia" de la Sighetul Marmatiei). Sa avem in vedere si caistoria/ si "istoria" este facuta din fapte de repetitie sisuccesiuni. Cred ca, daca "inaintasii nostri" de acum cativa ani,mult prea coplesiti de incercari, s-ar fi mutat in alte orizonturi,astazi nu s-ar mai vorbi despre Festivalul de Poezie de la SighetulMarmatiei. Spre viitor mergem nu cu fata, ci de-a-ndaratelea (PaulValéry). Privind "inapoi cu manie" si din perspectiva"finalitatilor succesive", mi se arata un prea plin album deprieteni, ieri niste "mucosi", astazi nume de linia intaia apoeziei romanesti. Orice nume as da, as nedreptati alte zece. Asaca nu te astepta sa dau nume. Aici, la Sighet, s-au perindat siafirmat voci definitorii pentru evolutia poeziei romanecontemporane si care la un moment dat s-au situat/asezat "cu voiesi fara de voie" in "calea rautatilor" de moment. Iti propun safaci un apel, sa strigi un catalog, parafrazand, cam asa: "Sighet -apelul poetilor!" S-ar vedea atunci ce valoare are expresia "Loculguverneaza fapta".

- M-am intrebat deseori de ce, de cand l-am cunoscut,tanjesc dupa Maramures. Bucuresti - Sighetul Marmatiei este drumulpe care l-am batut de cele mai multe ori in ultimele doua decenii.Repet, ma intreb de ce? E posibil ca o parte din mine sa fi ramasla voi inca de la prima mea vizita si eu sa revin, de cate ori mi-ecu putinta, ca s-o reintalnesc. Vreau sa te intreb: ce-ati "pus" InMaramuresul asta (sa facem abstractie de horinca) de-am ajunsdependent de el?

- "Longevitatea" ta maramureseana este, cred, una de o superbietotala si, in acelasi timp, mai cred ca tine de acel fond hotaratorpe care ti-l "lasara parintii din parinti" si nu ai stiut de eldecat in momentul in care ai pus pentru prima oara piciorul pepamantul Maramuresului! O mostenire, cred, care include nu numaiparticularitati genetice, dar si o filosofie a vietii. Maramuresulera in tine dar nu ai stiut acest lucru pana nu ai aprins olumanare intru memoria afectiva cu Ceilati! (Hai ca am luat-orazna!)... Asa ca nu noi, nu Maramuresul ti-a turnat oarece inciuroiul cu apa din care ai baut sau in paharul cu horinca pe carel-ai inchinat intru cinstire cu gazda. Tu nu ai mimat (asa cum nuau facut-o nici multi altii) prietenia pe care ti-au acordat-oMaramuresul si oamenii lui. Ai fost si esti sincer cu locurileacestea, iar ele sunt, la randul lor, sincere cu tine. Ai patruns,cred, in infinitul unei istorii prin mai multe porti. Nu ti-ai aleso singura intrare, asa cum fac multi altii intr-o curata ratacireatunci cand ii trec pragul si sub pretextul de (si) mitizariiincearca un fel de genocid cultural intru totul regretabil.Maramuresul e ceva special. O forma de cunoastere. Un drog. Dardaca vii numai ca sa evadezi din cotidian, sa asculti basme sau maistiu eu ce calatorii in absurd, neprimejdioase nici acestea, nu veireusi sa il cunosti. Nu vei deveni "dependent de el". Nu vei finicodata "rapit" de el.


- Acum cateva luni am semnat si eu o petitie prin careprotestam fata de cererea Bisericii Ortodoxe Romane de revendicarea Palatului Culturii din Sighet. Cum stau acum lucrurile?

- Lucrurile stau bine. S-a dat!!! Episcopia Ortodoxa aMaramuresului si Satmarului este proprietarul Palatului!

- In Palatul Culturii fiinteaza si Biblioteca Municipala"Laurentiu Ulici", al carei director, de ani buni, esti. Cum se maisimte institutia bibliotecii publice sub asediulinternet-cafe-ului?

- "Daca Biserica este Casa Domnului, atunci Biblioteca este TemplulSpiritului Uman; este Blazonul unei Nobleti care are Infinitul caStramos si ca Posteritate" spune Paul Christian in "Lumeabibliotecilor, biblioteca lumii". Ne luptam si vom supravietui.Oricum, cartea nu are cum sa dispara din "peisaj". O lume faracarte, fara o publicatie, simplifica foarte mult lucrurile.Nepermis de mult. Este o idee preconceputa in a vedea cartea ca peceva opus calculatorului. Acesta din urma considerat a fi "moartealecturii". Eu nu inteleg lectura numai ca pe un text tiparit. Cutoate ca suntem atat de obisnuiti cu acest cuvant incat il tratamca pe o notiune elementara. Se poate separa cartea-obiect decartea-continut, asa cum face dictionarul nostru enciclopedic?Discutia ne-ar ocupa mult prea mult din dimensiunile acestuidialog. Poate in chiar aceste momente cand noi stam de vorba, semai inventeaza cine stie ce "suport" pentru cuvantul scris. Si avemdeja audio-books si e-books - carti audio si carti electronice,cartea Braille. Cineva considera ca acest cuvant, "carte", poseda,in cel mai inalt grad, calitatea de "cameleonism cultural" - adicaisi schimba continutul de la o etapa culturala la alta. Doar ca imieste, la aceasta ora, foarte clar ca nu stiu ce se va intampla cucartea si, mai ales, ce inteles i se va da cuvantului "carte"intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Totusi, se spune cadaca nu ardea Biblioteca din Alexandria, omenirea era cu cel putin10 mii de ani mai avansata.

- Sunt ceva comori mai putin cunoscute in fondul biblioteciidin Sighet?

- Desigur. Fiecare biblioteca isi are comorile sale. Mai mult saumai putin vizibile.

- Ai publicat pana acum 16 (daca am numarat eu bine, daca nute rog sa ma corectezi) volume de poezie (uite ca si citez unuldintre versurile mele preferate: "intre pacat si cerul dintre noicresc muntii"). Te intreb pe tine, poate ca stii tu: la ce bun,astazi si maine, poezia?

- Sunt 16, dar nu conteaza numarul lor. Nu numarul este important.Important este daca au reusit sa spuna oarece unuia sau altuiadintre cititorii care s-au incumetat sa le deschida. Chiar: "La cebun, astazi si maine poezia?" Parafrazand o expresie a unuiinterbelic, as spune ca poetii sunt niste ipocriti. Totusi mi separe a fi exagerat si nedrept. E nevoie de poezie pentru ca aceastaeste o intoarcere catre sine. Poezia te instaleaza, cred, in"pretutindeni", in "totdeauna". Poezia are, cred, puterea de primisi de a darui fiindca traieste in armonie, in deschisul locului sial cerului. "Poezia", spune Platon, "este un lucru gingas, inaripatsi sacru". Noi ar trebui sa ne ingrijoram doar de faptul ca pe omulcontemporan nu-l mai "frecventeaza" gingasia, sacrul!

- In alta ordine de idei: patriotism si nationalism iti para fi ramas cuvinte goale?

- Cele doua cuvinte sunt supuse astazi unor atacuri fatise sauvoalate, de un "fobism" nemaiintalnit. Ele sunt "pacatele si vina"a tot ceea ce duce la un "verb ziditor". Revenind: nu, intrucat eucred ca cele doua cuvinte sunt prost gestionate si prost asociate.Sunt profund demonizate. Cred ca sunt de asteptat necesarereconsiderari. Puncte de vedere lucide, de buna-credinta. Eu le vadca pe o expresie a lucrului bine si temeinic facut.

- Dar "globalizarea", cum o vezi tu de la SighetulMarmatiei, "kilometrul zero" al Europei?

- Aud sau citesc tot mai des in ultima vreme despre "globalizare".Un "bau-bau" cu a carui putere unii vor sa ne aplece-n jug. Ei(habar nu am cine-s acesti ei!) tribalizeaza si talibanizeazaspatiul cultural autohton si nu numai. De aici, de la SighetulMarmatiei, vad o lume cu vesti urate si rele pentru creatorii delimba literara romaneasca. O lume care-i gata sa nu mai creadadecat in salvarea personala. Si asta intr-un spirit demolator sirevansard. Numai ca ei le au pe ale lor, eu/ noi le avem pe alenoastre. Nu sunt deloc timorat de "ispravnica" asta de globalizare.Poate ca globalizarea va inlesni, cel putin la nivel european,accesul scriitorilor/ creatorilor romani. Ca limba romana nu va maifi un obstacol. Fiind un "ereziarh al Nordului" , cum zice GeorgeVulturescu despre oamenii acestuia, zic si eu cum ca, de aici, dela "kilometrul zero", vad lumea ca pe un singur loc, iar noi totisuntem vecini. Lectura si scrisul imi sunt, in ceea ce ma priveste,"leacuri" indeajuns impotriva globalizarii, a unor caderi psihice.Prin "incantare", vorba italianului B. Croce, nu prin frica teeliberezi.

- Un vechi si ravasitor cantec maramuresean spune (acum imipare ca premonitoriu) : "nu-i lumina nicari/ or murit tatioamenii...". Mai avem motive sa credem si temei de a spera ca nu-ichiar asa?

- Rezumandu-ne strict la cele doua versuri, fara a cunoastecontinuarea ("numa' la mandruta me/ arde loampa ca s-o ste/ Cagande co-i me la ie."), sunt si cate inca! Vietuim intru suferintasi moarte. Nazuim mereu in a fi euri de moment absolute si astfel,nu o data, ne reducem la a fi simpli martori nevinovati ai uneilumi straine. Ce trist abuz sa spui mereu: "eu, eu, eu", stiind defapt ca tu esti cel care nu esti!
Vezi d-ta, Pretenu' lu' tata, robia de abia de aici incepe. S-apoisefu', d-ta crezi ca ala micu' de i se zice Noe si care se dadu' inbarci cateva valuri mai poate sa puna umaru' la vocea dragostii?Hai sa fim seriosi. Timpurile sunt un mister. Trilurile diavoluluinu se mira dupa revederi de mii de ani. De ce o ar face numaipentru a ne fi noua pe plac? Eu cred ca daca Eminescu s-ar fi"intalnit" cu aceste versuri, si-ar fi abandonat intreaga d-salepoezie! Nu ar mai fi putut, nu sa scrie, ci sa mai iubeasca, sa fieatat de jelitor in dragostea sa! Dar timpurile sunt un mister sisunt supuse unei mult prea mari cheltuieli de cuvinte. Or, dacasminteala va continua, niciun miracol nu o va opri!

- Echim, ce vezi cand iti scrutezi viitorul?

- Pretenu' lu' tata, lumea-i pe cale sa de coltul. Lumina-ialterata, forma secatuita, miscarea ratacita - zice un nelegiutintru poezie, Arthur Rimbaud. Eu ce as mai putea adauga? Doar caexist pentru a nu exista. Ca incerc sa fac din ratacirea altora oscuza pentru propria-mi ratacire. O vaga orbire a cuvantului inadevar. Nefiind un iubitor de intelepciune, intelepciunea teorbeste. Cred ca totul se afla in devenire. Astfel voi deveni unmartor nevinovat asupra unei aproximatii, a unei imaginatiiaventuriere.

- Dar cand scrutezi viitorul?

Vad doar urmele unor palme date cuvantului. Un orgoliu lucifericactionand in gol.
Asa ca, in numele poeziei, desfid libertatea de a exista. Poeziaimi este, cred, identitatea fata de mine insumi, fata de celalalt,iar poezia nu poate fi decat oriunde, caci si viata si moartea nupot fi decat in Poezie. Apoi nu imi doresc decat un cimitir cunumele meu. Oricand mantuirea este cu putinta. Pana la un punct,totusi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO