- Cum va simtiti avand in mana acest instrument?
- Am sustinut peste 20 de concerte in lunile care au trecut de cand mi-a fost incredintata vioara. Am aparut in recitaluri sau ca solist, atat in tara, cat si la Paris si Roma. Si de fiecare data imi spun acelasi lucru: este o mare onoare sa cant la un asemenea instrument. In primul rand, deoarece i-a apartinut lui George Enescu, apoi pentru ca este o vioara de mare valoare, recunoscuta nu numai in Romania, ci in intreaga lume. Iar atunci cand vorbesc de valoare, ma gandesc atat la cea de piata, cat si, mai ales, la valoarea sa sentimentala si istorica, tinand cont de predecesorii care au avut-o in mana. Credeti-ma, atunci cand ii ating coardele si ma gandesc ca acelasi gest l-a facut de mii de ori si George Enescu, ma cuprinde o emotie puternica... Enescu reprezinta un punct de plecare si un imbold nu numai pentru mine, ci pentru oricare dintre interpretii si compozitorii romani.
Cu atat mai mult acum ma simt dator sa continui ceea ce marele nostru compozitor si violonist a inceput cu mai bine de jumatate de veac in urma. Semnificativ mi se pare faptul ca una dintre primele mele iesiri in lume cu vioara Guarnerius s-a petrecut in cadrul spectacolului Povestile Pelesului, organizat de Radio Romania Muzical. In 2008 se implinesc 165 de ani de la nasterea reginei Elisabeta, cunoscuta ca poeta sub pseudonimul Carmen Sylva, si 135 de ani de la punerea pietrei de temelie la Castelul Peles, prilej de rememorare a saloanelor muzical-literare pe care regina obisnuia sa le gazduiasca in Sala de Muzica a castelului. Unul dintre artistii nelipsiti la aceste serate a fost George Enescu, care canta pentru regina si invitatii sai la vioara sa preferata.
- Cum suna o vioara Guarnerius?
- Daca am compara-o cu vioara Stradivarius existenta la noi in tara, cea care a fost la Ion Voicu si a ajuns si la mine la un moment dat, as putea spune ca Stradivarius este mai "soprana". Guarnerius este un "mezzo", dar un mezzo plin de ambitus, in sensul ca acopera foarte bine tonalitatile, ca un bariton care prinde registrul tenorului, avand insa si gravele pe care tenorul nu le poseda. La fel este si acest Guarnerius. Beneficiaza de niste grave superbe, avand, in acelasi timp, stralucire la sunetele inalte. Calitatile viorii sunt incontestabile. Constructorul ei, Joseph Guarnerius, supranumit Guarneri del Gesu, rivalul lui Stradivarius, a fost unul dintre cei mai renumiti fauritori de viori.
- Ati avut emotii la concurs? Cum s-a desfasurat acesta?
- Concursul s-a desfasurat sub forma unei auditii. Am interpretat la solicitarea juriului - alcatuit din personalitati ale vietii muzicale: violonistii Stefan Gheorghiu si Daniel Podlovski, violoncelistul Marin Cazacu, dirijorul Horia Andreescu si directorul Muzeului "George Enescu", Laura Manolache - fragmente din repertoriul impus in concurs: Enescu, Bach, Chausson, Ceaikovski. Practic am fost singurul concurent, ca si la concursul anterior pentru Stradivarius, organizat de Ministerul Culturii, la care a participat numai Alexandru Tomescu. Unora acesta le-ar putea parea ca nu mai este concurs... Lucrurile stau, insa, cu totul altfel. Avand in vedere conditiile de participare extrem de restrictive (cariera solistica nationala si internationala, premii, discuri, studii, varsta pana in 45 de ani), dintr-o data numarul candidatilor s-a restrans drastic. Cu siguranta ca ar mai fi putut concura si alti colegi de-ai mei de valoare, dar acestia nu indeplineau conditiile cerute de regulament. Oricum, sunt convins ca ideea organizarii concursului a fost salutara, pentru ca un asemenea instrument trebuie incredintat unui adevarat profesionist. Vioara este un bun de tezaur si ar fi pacat sa ajunga pe mana oricui. De asemenea, mi se pare normal ca atat Stradivarius-ul, cat si Guarnerius-ul sa fie date in folosinta o perioada limitata de timp. In viata noastra pot surveni diferite evenimente nedorite; iar daca un instrumentist nu mai poate canta la un moment dat, nu este firesc ca instrumentul sa ramana nefolosit mult timp, asa cum s-a intamplat cu vioara Stradivarius dupa moartea lui Ion Voicu.
- Dupa trei ani, tot prin concurs, va fi ales noul interpret care va canta la acest instrument. Ce intentii aveti?
- Nu este obligatoriu ca peste trei sau cinci ani sa se organizeze un nou concurs. Ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, s-a pronuntat in mod explicit in acest sens, cu ocazia ceremoniei oficiale de inmanare a viorii: aceasta perioada poate fi prelungita din oficiu, daca membrii comisiei de acordare a instrumentului considera ca nu s-au modificat conditiile initiale prin care a fost castigat concursul.
- Cand ati cantat prima data la vioara?
- Am inceput sa cant la vioara la varsta de 6 ani, la Liceul de Muzica din Galati. Profesorul Ionel Nistor, care incuraja talentul celor mici, a fost cel care mi-a pus vioara in mana. Asa se face ca prima aparitie cu orchestra a fost chiar in clasa a doua, pe scena liceului. Ulterior, la noua ani, am debutat cu orchestra Teatrului Muzical din Galati, interpretand concertul Adelaide de Mozart. Dupa cinci ani, m-am mutat cu familia in Bucuresti, unde mi-am continuat studiile la Liceul de Muzica. Aici am lucrat cu doamna Cristina Ardeleanu, o fosta studenta a maestrului Mihai Constantinescu, care, la randul sau, mi-a indrumat ultimii pasi de scoala. Apoi am urmat Conservatorul bucurestean, unde am avut profesori extraordinari, intre care ii amintesc pe Stefan Gheorghiu si Modest Iftinchi, la clasa caruia am terminat in 1987. La absolvire, am fost repartizat la Filarmonica din Ploiesti, unde sunt si astazi. Dirijor era atunci maestrul Ion Baciu, care m-a solicitat deoarece solista, Lenuta Ciulei, plecase in Germania. Am fost angajat ca instrumentist, desi practic eram solist, dar asa erau timpurile pe atunci...Important a fost ca am cantat mult, m-am perfectionat, iar din 1990 s-a intrat in legalitate, eu castigand concursul de solist concertist.
- In prezent sunteti membru al cunoscutului Cvartet Transilvan, din cadrul Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca, dar locuiti la Bucuresti...
- In urma cu zece ani am avut un concert la Cluj, iar Cvartetul Transilvan tocmai cauta o "vioara intai". M-au solicitat si le-am spus ca fac cu draga inima formatie cu instrumentisti de valoare. Dar, fiind vorba de o colaborare ? la longue, a trebuit mai intai sa vedem daca ne potrivim, artistic si nu numai. Totul a fost in regula si iata ca a trecut un deceniu, iar noi continuam sa cantam impreuna. Anul trecut, Societatea de Concerte Bistrita ne-a organizat un turneu de concerte; sub genericul "Capitale Europene", am cantat cu succes la Paris, Bruxelles, Lisabona. Cat priveste concertele de la Cluj, ori de cate ori este nevoie fac naveta, repetam cam cu o saptamana inaintea lor, aparem in fata publicului si iar ne despartim. Temporar... Dam bine inca pe scena si ne place ceea ce facem.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
