• Leu / EUR4.9472
  • Leu / GBP5.8347
  • Leu / USD4.7020
Ziarul de Duminică

INTERVIU / Serban Cantacuzino: Nu ma socotesc un model, dar nu-i pot impiedica pe altii sa ma considere demn de urmat

INTERVIU / Serban Cantacuzino: Nu ma socotesc un model, dar nu-i pot impiedica pe altii sa ma considere demn de urmat

Arhitectul Serban G. Cantacuzino la Academia Romana Aula Academiei Romane, 3 decembrie 2008. La tribuna, acad. Dan Berindei Serban Cantacuzino alaturi de presedintele Academiei, Ioan Haiduc. In primul rand, si guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, acad. Mugur Isarescu Presedintele Academiei ii inmaneaza arhitectului diploma „Meritul Academic" Prof. Nicolae St. Noica intr-un laudatio: "Domnul arhitect Serban G. Cantacuzino se remarca si prin implicarea sa in viata publica, in scopul protejarii patrimoniului cultural al tarii noastre."

07.01.2009, 15:39 1760

 

 

 
Arhitectul Serban Cantacuzino, nascut in 1928, a fost omagiat la Academia Romana, la inceputul lunii decembrie 2008, cu ocazia implinirii a 80 de ani. Domnia-sa a primit din partea colegilor din Comitetul de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii diploma "Meritul Academic". Discursul de acceptare a fost precedat de o serie de prezentari apartinand acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, prof. ing. Nicolae Noica, prof. dr. arh. Aurelian Triscu, lector drd. arh. Alexandru Beldiman si Maria Berza, vicepresedinte Fundatia Pro Patrimonio. Serban G. Cantacuzino a fost numit de multe ori in presa „printul arhitect exilat". In 1939, la doar 11 ani, a plecat din Romania in Anglia, unde a invatat la Colegiul Winchester si la Cambridge (care avea scoala de arhitectura); a revenit in Romania pentru prima oara in 1971. In Marea Britanie este considerat unul dintre liderii comunitatii romanesti. A fondat in anul 2000 Pro Patrimonio, cu sediul la Bucuresti, cu scopul de a restaura, salva si revitaliza cladiri si situri in pericol. Despre toate acestea si multe altele, „printul exilat" a avut amabilitatea sa vorbeasca Ziarului de Duminica.
 

- Academia Romana v-a omagiat pentru stralucita dumneavoastra cariera si pentru rolul dvs. in salvarea patrimoniului. Ati avut o cariera distinsa in Marea Britanie. V-a impiedicat cumva faptul ca sunteti roman?

- Nu m-a impiedicat deloc. Totusi, sunt intotdeauna gata sa explic ca Romania nu este aceea care apare in ziare.
 

 

- Vorbiti-ne despre descendenta dvs. familiala…

- Descendenta mea este intr-un sens simetrica: bunica din partea tatalui meu, Marcela Bibescu, este nepoata lui Voda Bibescu, iar bunicul din partea mamei, Gheorghe Stirbey (frate cu Barbu, care se casatoreste cu Nadejda Bibescu, sora mai mica a Marcelei), este nepotul lui Voda Stirbey, cei doi domnitori fiind frati. Marcela este copilul mai mare al Valentinei de Caraman Chimay, care se casatoreste a doua oara cu Gheorghe Bibescu, fiul domnitorului. Strabunicul tatalui meu, Marele Logofat Niculae Canta (ii placea asa, scurt) se casatoreste cu Pulcheria Sturdza, iar bunicul tatalui, Basil Cantacuzino, cu Pulcheria Rosetti-Balanescu. Una dintre surorile lui Basil, Marie, pleaca la Paris, pe la 1850, si il cunoaste pe pictorul Theodore Chasseiau, elevul lui Ingres, care ii face portretul. Pozeaza pentru Puvis de Chavannes ("Sf. Genevieve veghind asupra Parisului") si se casatoreste cu el in 1897, un an inainte sa moara amandoi. Alte surori ale lui Basil fac aliante cu familile Pallady si Ghica-Budesti (tatal meu este var primar cu pictorul Theodor Pallady si cu arhitectul Niculae Ghica-Budesti). Surorile lui Barbu si Gheorghe Stirbey fac aliante cu familile Bratianu, Bals, Moruzi, Cretianu si Rosetti.
 

- Ati fost numit vreodata "print" sau "domn"?

- Da, sigur, dar niciodata nu am solicitat asa ceva. In general, lumea educata stie acest lucru: Cantacuzinii au drept la titlul de "print". Acum multi ani am devenit cetatean britanic si am fost obligat sa renunt la titlurile straine. Am fost foarte surprins, prin urmare, cand, in 1990, printul Charles m-a invitat la masa sa discut problema conservarii patrimoniului din Romania si am gasit scris la locul meu „Prince Serban Cantacuzino".
Â

- Cum vi-l amintiti pe tatal dumneavoastra, arhitectul G.M. Cantacuzino?

- Imi amintesc de tatal meu ca de un om frumos, elegant, tolerant si accesibil, cu toate ca era foarte ocupat, deseori plecat, si ca nu-l vedeam foarte des. Imi aduc bine aminte de doua ocazii cand am petrecut cateva ore singur cu el. M-a luat o data la plimbare cu barca pe lac la Cismigiu (mi-a placut mai ales barca) si am fost cu el la Constanta si Eforie, unde se construiau niste vile pe care le proiectase el. A venit o furtuna si un om s-a inecat, ceea ce m-a impresionat. M-am despartit de tata plecand in Anglia la scoala la varsta de 11 ani, tocmai cand prezenta lui in viata mea devenise importanta. Ne-a tinut despartiti razboiul si, dupa razboi, comunismul din Romania. El a facut sase ani de inchisoare, inclusiv munca fortata la Canal. S-a prapadit la o varsta relativ tanara, 61 de ani, in 1960.
 

- Ati fondat in urma cu opt ani Pro Patrimonio, cu scopul de a restaura, salva si revitaliza cladiri si situri in pericol. Ce a reusit fundatia pana acum?

- Fundatia Pro Patrimonio a cumparat o gospodarie saseasca la Viscri (jud. Brasov, aproape de Rupea) in stare aproape de ruina si a restaurat-o, facand din ea locuinta pentru turisti. Tot asa, Fundatia a restaurat vila Golescu de la Campulung-Muscel, donata noua de surorile Viorica-Maria si Irena-Maria Golescu, impreuna cu tot continutul vilei, adica mobilele, covoarele, tablourile, biblioteca si o cantitate de obiecte de arta. Nu numai vila este un important monument (cladit in 1910 in stil neoromanesc de catre arhitectul Constantin N. Simionescu), dar si gradina foarte mare ce se intinde pe mai mult de trei hectare pe pantele dealului si care contine specii rare de plante.
Colaborand cu Transylvania Trust la castelul Banffy, Bontida (jud. Cluj), Pro Patrimonio a inceput restaurarea parcului, organizand un seminar asupra arhitecturii peisagistice la Universitatea din Cluj, si a comandat ridicarea topografica a vreo 40 hectare de parc. Schimbul de teren intre Directia Silvica Judeteana si Comuna Bontida, de care depindea desfasurarea proiectului, pana acum nu s-a realizat din cauza refuzului Directiei Silvice. Tot asa, proiectul Fundatiei Pro Patrimonio de a salva cula de la Siiacu (jud. Gorj, comuna Slivilesti), al carei acoperis se prabusise, a dat de obstacole birocratice. Dupa ce Pro Patrimonio construise un acoperis provizoriu in urma cu un an (cand cula mai era proprietatea comunei), protejand astfel frumosul cerdac sus la etajul 2, cula a fost retrocedata si se pare ca noii proprietari nu vor sa dea o concesiune pentru ca Pro Patrimonio sa poata continua cu restaurarea edificiului. Mare pacat!
Pro Patrimonio a facut multe alte lucruri, intre altele - contributii financiare pentru curatarea frescelor de secol XV din naosul de la Voronet si a frescelor de secol XVI din pronaosul de la Parhauti. A luat parte si la campaniile contra proiectului Dracula Park la Sighisoara, a construirii Catedralei Neamului in Parcul Carol la Bucuresti si a lucrarilor miniere de la Rosia Montana.
 

- In 2005 ati incheiat un parteneriat pe zece ani cu Ministerul Culturii si Cultelor. Sunteti multumit de colaborare?

- Acest parteneriat se datoreaza ministrului Culturii de atunci, Mona Musca. Din pacate, ea a demisionat foarte curand dupa, iar pe noul ministrul se pare ca nu l-a interesat aceasta colaborare. Iarasi, mare pacat!
Â

- Ati fost secretar al Comisiei Regale de Arte Frumoase din Marea Britanie. Ce va este mai aproape de suflet: arhitectura sau arta plastica?

- Am fost secretarul Comisiei Regale de Arte Frumoase in Marea Britanie din 1979 pana in 1994, cand, la varsta de 66 de ani, am fost obligat sa ma retrag. Comisia, de fapt, examina si critica proiecte de arhitectura, inginerie (sosele, poduri, centrale electrice) si arta publica (statui, monumente comemorative). Arhitectura este inclusa in „artele frumoase".
 

- Va ocupati de foarte multa vreme de salvarea cladirilor vechi, ati si scris despre acest subiect. Ce simtiti cand salvati de la distrugere un monument, o cladire sau un sit?

- Distrugerea unui monument, a unei cladiri sau a unui sit afecteaza cadrul, care poate sa fie un peisaj, o strada, o piata, un cartier sau un oras intreg. Salvarea unui monument, a unei cladiri sau a unui sit inseamna, prin urmare, si salvarea relatiilor cu cadrul.
 

- Ce credeti ca ar trebui facut si nu s-a facut la noi, in Romania, pentru protectia patrimoniului?

- In Romania legi si regulamente exista, dar nu sunt respectate si deseori nici nu intra in vigoare. In orase exista zone protejate, dar este foarte usor sa darami intr-o zona protejata cladiri, care sunt ratiunea protejarii zonei.
 

- Va socotiti un model, cum s-a sugerat la aceasta omagiere a Academiei Romane?

- Un model implica perfectiune. Nu ma socotesc un model, fiindca sunt sigur ca am facut greseli. Nu pot sa impiedic, insa, pe altcineva sa ma considere demn de urmat sau sa ma ia ca exemplu.





 

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - astăzi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9472
Diferență: -0,0101
Ieri: 4.9477
Azi: 4.7020
Diferență: -0,4805
Ieri: 4.7247
Azi: 5.8347
Diferență: -0,7873
Ieri: 5.8810
Azi: 4.7195
Diferență: -0,3905
Ieri: 4.7380