Ziarul de Duminică

Interviuri din Suedia/ de Ziarul de duminică

Interviuri din Suedia/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

13.11.2014, 23:49 108

Silvia Constantinescu  

Suedia. Oameni şi idei, partea I, Oameni şi idei, partea a II-a

Silvia& Octavian Forlag HB

 

„Întâlnirea mea cu Suedia în 24 noiembrie 1977, când emigram din România împreună cu soţul meu, Octavian Ciupitu şi cei 4 copii ai noştri, mi-a creat un «şoc al viitorului». Veneam dintr-o dictatură comunistă, care dezumanizase, care făcuse ca oamenii să fie «homo homini lupus»,  într-o ţară liberă, cu o democraţie reală, cu sistem politic pluralist, cu un sentiment al dreptăţii sociale fără comparaţie în altă parte a lumii. Făceam o călătorie în viitor! În 1977 ajunsesem în acea Suedie care încă era «ţara cu cel mai înalt nivel de trai din lume», unde se încercase şi într-o anumită măsură chiar se realizase o «societatea de bunăstare», un «cămin pentru tot poporul»!  

În ultima sută de ani, Suedia se transformase dintr-o ţară săracă, în una din cele mai bogate ţări din lume. Acea «bunăstare», care făcuse Suedia «ţara cu cel mai înalt nivel de trai din lume» sinonimă cu noţiunea «modelul suedez», s-a dezvoltat în condiţii istorice specifice suedeze: Suedia avea deja puse, înaintea celui de-al doilea război mondial, baze economice care au făcut posibilă dezvoltarea economică, iar neparticiparea Suediei la război i-a permis continuitatea în dezvoltarea economică. Sistemul a funcţio­nat până la mijlocul anilor 70, dar după prima criză a petrolului şi a speculaţiilor din anii 80, acesta n-a mai funcţionat. «Modelul suedez» a început «să se roadă puţin pe margini». Pentru întreţinerea «societatăţii de bunăstare», Suedia a început să împru­mute, iar schimbările economice din Europa şi din restul lumii au produs, încetul cu încetul, şi transformarea societăţii suedeze.

Într-un fel, eu şi familia mea aveam să trăim, sub ochii noştri, aceste transformări din societatea suedeză şi să vedem şi mai ales să înţelegem şi să simţim şi «faţa ascunsă» a societăţii suedeze.

În mai 1980 am început editarea publicaţiei CURIERUL ROM­NESC, ai cărei proprietari am fost şi am rămas noi, Octavian Ciupitu şi Silvia Constantinescu, fără intenţia de a avea venituri din această activitate, ci în scopul declarat de a avea o legătură cu exi­laţii români din Suedia, dar nu mai puţin de a învăţa cât mai mult despre ţara în care urma să trăim noi şi copiii noştri. Eu am început să realizez interviuri cu diverse personalităţi ale vieţii sociale, politice şi economice din Suedia, iar Octavian să prezinte viaţa culturală suedeză. Aceste interviuri şi aceste prezen­tări ale vieţii sociale, politice şi economice suedeze aveau să re­flecte tocmai schimbările prin care societatea suedeză, sub ochii noştri, trecea de la «societatea de bunăstare» la o societate cu pro­ bleme economice, reflectate în special pe piaţa muncii.

O parte din interviurile şi articolele mele apărute în paginile publicaţiei CURIERUL ROMÂNESC le-am strâns deja în câteva volume editate între 2012 şi 2014, pentru a le pune la dispoziţie şi celor care n-au avut acces la această publicaţie la vremea respectivă.

În lucrarea de faţă am adunat o parte din interviurile realizate cu persoane marcante ale vieţii sociale, politice şi culturale suedeze. Aceste interviuri dau o imaginea elocventă a societăţi suedeze în transformare.”

 

Rezultatul este cel de faţă – două volume masive, de aproape, împreună 1.300 de pagini, foarte  elegant tipărite, cu interviuri cu academicieni, preşedinţi de institute şi fundaţii, şefi de partide, miniştri şi premieri, parlamentari, prelaţi, sindicalişti, oameni de cultură, ziarişti, oameni de afaceri, membri ai minorităţilor, şi mulţi alţii care, întrebaţi nu numai despre activitatea lor directă, reuşeşsc să ofere o extraordinară imagine a creuzetului care este Suedia. O carte foarte utilă celor care vor să cunoască în profunzime această societate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO