Ziarul de Duminică

Între fantasy şi horror

Între fantasy şi horror

Autor: Alexandru - Vasile Goldis

22.09.2010, 23:49 42

Nu ştiu dacă o fi vorba doar de criza economică sau şi de unavalorică, dar atât numărul, cât şi calitatea debutanţilor au scăzutsimţitor în ultimii ani. Ca şi cum aşa-zisa generaţie douămiistăşi-ar fi epuizat resursele creatoare în prima parte a deceniului.Astfel încât, atunci când apare un debutant cât de cât talentat, esărbătorit de întreaga critică - de toate calibrele şi pe toatevocile - precum un adevărat eveniment.

Ce-i drept, nu întotdeauna. Căci dintre cărţile apărute anultrecut, Şi Hams şi Regretel (Cartea Românească, 2009), romanul dedebut al lui Matei Florian, a fost oarecum nedreptăţit.Incontinenţa verbală a autorului, cunoscut deja publicului ca(semi)romancier din Băiuţeii (cartea scrisă împreună cu fratele săuFilip Florian), a zgâriat, într-un fel, auzul criticii şi ar puteairita şi mai mult urechile cititorului obişnuit. Deşi are ostructură dialogală - cele şapte capitole par tot atâtea epistolecătre o iubită absentă -, întregul roman e construit ca un imensdelir verbal în care vocea protagonistului e parazitată permanentde perspectiva unor creaturi imaginare. Simpaticii pitici Usi,Altfred sau Şi Hams Şi Regretel ataşează cărţii o ramă fantasy.Copilăriţi dar simandicoşi, cei trei fac parte din adevăratelegiuni şi popoare de pitici, cu obiceiuri excentrice. Fără a maipune la socoteală comunitatea eco a lui Usi sau ordinul PIC(Piticii Intelectuali Catanieni) din care face parte Altfred,excelent sunt descrise acţiunile aşa-zisului PRAF (PiticiiRăzvrătiţi din Apartamentele cu Ferestre), responsabil pentrumicile catastrofe casnice ale oamenilor ("picioare pare"): "Oriceobiect de tipul monedă, pix, radieră, ac de siguranţă ş.a.m.d. careva ajunge în preajma unui membru PRAF va fi transportat la odistanţă apreciabilă de locul în care e de presupus că s-ar fioprit. În felul acesta, picioarele pare vor avea o durată infinitmai lungă de căutare, soldată de obicei cu nedumeriri consistenteşi invective ce fac deliciul amar al acestor semeni gri".

Dialogul dintre Filip şi Matei Florian continuă dincolo deBăiuţeii, căci ceea ce apropie Şi Hams şi Regretel de Zileleregelui e adeziunea la un imaginar minimalist, artizanal, doldorade amănunte seducătoare şi de vorbărie galantă. Conştient, cum ziceenglezul, că "devilʼ s in the details", Matei Florian e şi el uncolecţionar de nimicuri pline de candoare. Protagonistul din ŞiHams Şi Regretel pare să recreeze un întreg univers de senzaţiipentru a-l trimite iubitei în plic. Dincolo de asta, însăşi manierade a construi e asemănătoare celei din cărţile fratelui mai mare.Absenţa totală a epicului, lungile enumerări şi aglutinări deevenimente fac din Şi Hams şi Regretel un fantasy de atmosferă maidegrabă decât un fantasy propriu-zis. Convorbirile cu furnici,măgari sau câini, lungile disertaţii asupra meteorologiei, asubstanţei colivei, elogiul plapumei şi a vântului, înscenarea unuimeci de fotbal virtual, ne pun faţă în faţă cu un narator capriciosşi dezorientat, care suferă de glosolalită cronică. Prea multepasaje par simple jocuri lingvistice: "Apoi, cum libertatea deordin mic, infimă în aparenţă, are valenţe infinite, m-am recules,am zâmbit, m-am adunat şi m-am scăzut, m-am înmulţit şi m-amîmpărţit, iar la sfârşitul acestor operaţiuni esenţiale, doariluzoriu matematice, am dansat, doamnă, am dansat". Protagonistulnu vorbeşte doar pe mai multe voci, ci şi pe mai multe tonuri, dela alintat sau drăgăstos-calin, până la colocvial, arţăgos şiinsinuant.
Pe de altă parte, lipsa de consistenţă a scenariului fantasy şifacilele calambururi stilistice ar fi pe deplin condamnabile dacăele n-ar avea logică în imaginarul lui Matei Florian. Ostentaţialor nu e strict ornamentală, pentru că utopia feerică din Şi HamsŞi Regretel se dovedeşte a fi o încercare eroică şi disperată de amasca răul existenţei. În spatele decorului fabulos - adevăratălovitură de teatru - stă de fapt istoria banală, deşi tragică, aprotagonistului şi a iubitei sale Cristina. Ceea ce se anunţa ca unfairy-tale în care un prinţ melancolic şi retras încalecă toatemijloacele lingvistice posibile pentru a suprima distanţa faţă deobiectul adoraţiei se dovedeşte a fi un tragic dialog cu lumea dedincolo. Printre aburii basmului încep să se întrevadă, treptat,detaliile crude ale relaţiei dintre cei doi: nepăsarea luinarcisistă, permanenta ei pisălogeală, suspiciunile de trădare şi,în sfârşit, sinuciderea sub ochii impasibili ai bărbatului.Depăşeşte posibilităţile unui debutant mediu - a observat-o dejaCosmin Borza ("Vatra", nr. 3/2010) - figurarea metamorfozeiscenariului de fantasy într-un scenariu de horror. Pe măsură ceavansăm în lectură, vocea delirantă devine tot mai sarcastică şimai ameninţătoare, numărul actorilor se împuţinează, rolurile seredistribuie, măştile se amestecă, fardurile încep să se scurgă depe obrazul personajelor. Acei mirifici pitici sunt înghiţiţi totalde vocea bărbatului muribund, dezvăluindu-şi natura iluzorie.Singurii protagonişti ai acestui bizar roman al iubirii, al iluzieişi al morţii sunt, de fapt, bărbatul-Regretel şi Cristina-Tristina(infidela femeie-pitic).

Crudul deznodământ motivează alunecările de teme şi de limbaj.Citite retrospectiv, aproape toate conglomeratele haotice deimagini din Şi Hams Şi Regretel devin simboluri pregnante. Dinsimplă cochetărie conversaţională, sensibilitatea bărbatului laschimbările de temperatură devine patologică (marcând evoluţia"frigurilor" şi a delirului), iar lunga digresiune despre colivă, omodalitate de a conştientiza dispariţia iubitei. Întregul romanpoate fi citit, de altfel, ca anamneza acestei morţi, o încercaredisperată de a se acomoda la realitatea ei. "Aberaţiile" desprepiruetele Cristinei, prezente în discurs încă de la începutulromanului, nu sunt decât modalităţi alegorice de a descrie - şi dea accepta - episodul morţii: sub pana calofilă a prozatorului,femeia se aruncă de la fereastră nu din voinţă proprie, ci dintr-ofatală pierdere a gravitaţiei în timpul dansului. Şi tocmai cândcredeam că romanul evoluează spre o catastrofă totală, MateiFlorian îşi ambiguizează din nou, prin alegorie, naraţiunea. Defapt, nu atât îmbinarea de fantasy şi horror e importantă în ŞiHams Şi Regretel, cât revelarea primului în miezul ultimului şiinvers. Deşi patetic, splendid (citabil în întregime) e capitolulfinal al romanului, care descrie moartea protagonistului ca formăde accedere la lumea transcendentă a Piticului Alb. Bărbatul moareîn zorii unei zile luminoase şi eterne, păstrând în auz ecoul celuimai firesc salut, dar care consfinţeşte reconcilierea de dincolo:"Bună dimineaţa".
Păcat doar că delirionismul lingvistic nu se resoarbe total înmotivaţia adâncă a ficţiunii. Dacă va şti să-l gestioneze superiorîn următoarea carte, Matei Florian poate deveni unul dintre cei maiputernici prozatori de azi. Spre deosebire de livrescul minimalistal lui Filip Florian, un scriitor deja sigur pe stilul său dardestul de liniar, cel al lui Matei e mai stratificat: are, adică,un potenţial de gravitate metafizică ce merită pus în valoare.

Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad) - critic şi istoricliterar, redactor al revistelor Cultura şi Vatra. Doctor înfilologie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o tezădespre critica românească postbelică. A publicat aproximativ 150 decronici literare şi eseuri în: Cultura, Vatra, Bucureştiulcultural, Echinox, Tribuna, Steaua, Cuvântul etc. Prezent învolumele colective: Horea Poenar (coord.), Dicţionar Echinox, 2004;Ruxandra Cesereanu (coord.), România înghesuită, 2006; Sanda Cordoş(coord.), Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu, 2009.


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO