Poezia latino-americană se afirmă, de-a lungul întregului secolXX, drept continuatoare a modernismului, celebra mişcare literarăce s-a dezvoltat, aici, o dată cu finele secolului al XIX-lea,ridicând cuvântul la rang suprem, muzica fiind, în concepţiapromotorilor mişcării, singura în stare să întrupeze adevăratulspirit al liricii. Dar modernismul a fost, la rândul său,prefigurat de câţiva autori extraordinari. Astfel, cubanezul JoséMartí va căuta să elibereze versul de orice constrângereexterioară, nu doar pentru a descoperi în acest fel frumuseţeaartistică, ci pentru a afirma însăşi ideea de libertate. La rândulsău, José Asunción Silva, pornind de la vechea structură romanticăa poeziei, va edifica o neaşteptată poetică, despre care nu puţinicritici au afirmat că reprezintă punctul de plecare pentruviitoarea estetică a suprarealismului în varianta sa specificlatino-americană. Dar Rubén Darío, din Nicaragua, este cel care,fără îndoială, reuşeşte să deschidă, dintr-o dată, toate porţile lacare contemporanii săi nu îndrăzniseră încă să bată - interesantrămânând şi faptul că "el indio divino" nu face niciodată acestlucru pentru a-i pune în umbră, ci dimpotrivă, pentru a-i ajuta săse facă auziţi mai pregnant. Descendent al modernismului, trecândprin asimilarea experienţei aparte a lui Leopoldo Lugones, este şiJorge Luis Borges, cel care a căutat să se desprindă de tradiţietocmai pentru a reuşi s-o impună din nou, dar deschizând asupra eio perspectivă neaşteptată.
Procedând în acest mod, Benedetti se distanţează considerabil demodelul impus de Pablo Neruda, cel care, în perioada formării saleintelectuale, reprezenta etalonul fundamental - cel puţin înspaţiul cultural latino-american. Căci poetul uruguayan renuţă laretorica spectaculoasă în favoarea unui voit prozaism al liricii,ajungând, adesea, să scrie, după cum el însuşi va afirma, adevărate"anti-poeme", încercând, practic, să dea o replică, în poezie,atitudinii pe care Nicanor Parra o afirmase în proza epocii.Comparat, nu de puţini critici, la nivelul inovaţiilor şiatitudinii estetice dominante pe care a ales s-o promoveze, cuspaniolul Antonio Machado, Mario Benedetti rămâne, însă,întotdeauna el însuşi, de la primele şi până la ultimele poemepublicate - iar acest lucru se vădeşte mai cu seamă prinintermediului umorului de care creatorul ştie să facă uz ca nimenialtul şi care, în plus, este mereu învăluit într-un aer detandreţe, inconfundabil în peisajul liricii sud-americane: "Înaintede epoca faxului modemului şi e-mail-ului/ sărutările ajungeau depe buzele mele direct pe buzele tale/ acum trebuie să caut pe otastaură semnul trimite/ inima mea se încurcă printr-unsoftware/ iar mouse-ul porneşte în căutarea greşelilorortografice." (Windows 98). Cu toate acestea, Benedetti ştieşi cum să procedeze astfel încât niciodată mesajul esenţial alpoemelor sale să nu cadă în derizoriu, găsind întotdeaunamodalitatea perfectă de a rosti lucrurile cele mai importante încel mai simplu mod cu putinţă şi de a rămâne, şi prin aceasta,marele specialist din poezia latino-americană a ultimelor deceniinu doar în ceea ce priveşte "meseria de a trăi", ci şi aceeea de ascrie literatură de cea mai bună calitate: "Izolat într-un colţprintre rugile mele bune/ şi inutile, trufaş în acţiunile mele/care nu ajută pe nimeni şi nici nu cruţă vreo suferinţă,//spectator singuratic al histrionilor gândurilor mele/ histrion euînsumi asemenea unui arbore uscat/ ce moţăie printre vrăbii/ paznicsolemn al unei clipe goale/ de unde să ştiu, de unde să ştiu,dumnezeul meu,/ când inventez virtutea şi când păcatul,// cândconfund cerul cu râul/ de unde să ştiu dacă râul nu-i doar unbocet/ de unde să ştiu, de unde să ştiu, dumnezeul meu,// dacă celpe care-l numesc Dumnezeu nu-i cumva decât o altă spaimă."
Mario Benedetti, Antologíapoética, BuenosAires, Editorial Sudamericana, 2008
RODICA GRIGORE esteconferenţiar universitar,Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, disciplina Literaturauniversală şi comparată; licenţiată (1999) şi doctor în filologiedin anul 2004. Volume publicate: Despre cărţi şi alţi demoni(2002), Retorica măştilor în proza interbelică românească.Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G.Călinescu (2005), Lecturi în labirint (2007),Literaturauniversală şi comparată. Puncte de reper înevoluţia romanului universal (2008), Evoluţia formlorromaneşti. Între modernism şi postmodernism (2008). Traduceri:Octavio Paz, Copiii mlaştinii. Poezia modernă de la romantism laavangardă (2003), Manuel Cortés Castañeda, Oglindaceluilalt. Antologie poetică (2006), Andrei Codrescu, Un bardin Brooklyn. Nuvele şi povestiri (2006, Premiul Filialei Sibiua Uniunii Scriitorilor). Coordonează şi realizează (în colaborare)antologia de texte a Festivalului Internaţional de Teatru de laSibiu, apărută, în ultimii ani, sub următoarele titluri:Semne (2005), Împreună (2006), Next (2007),Energii (2008), InOvaţii (2009), Întrebări(2010). A publicat numeroase articole şi traduceri în presaliterară românească, colaborând la revistele: Cultura,Contemporanul, Adevărul literar şi artistic, Euphorion, Saeculum,Scrisul Românesc, Viaţa Românească etc. O scurtă antologie depoezie românească i-a fost publicată în Mexic (2005, 2009), Spania(2006) si Venezuela (2007). Colaborează frecvent la publicatiiliterare din Statele Unite ale Americii, Spania, Mexic, Peru siVenezuela.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
