Ziarul de Duminică

Istoria neştiută a hipnozei (II): cum programezi un spion cu personalitate multiplă

Istoria neştiută a hipnozei (II): cum programezi un spion cu personalitate multiplă/ de J. Pintar, S. Jay Lynn

Angelina Jolie în rolul unui agent dublu programat prin hipnoză

Autor: J. Pintar, S. Jay Lynn

15.06.2012, 00:03 334

Sugestii pentru fonograf

George Hoben Estabrooks (1885-1973) a fost un psiholog american de origine canadiană care şi-a luat doctoratul la Harvard în 1926, după ce a petrecut trei ani la Oxford cu o bursă Rhodes. Estabrooks a fost vreme de mulţi ani decanul catedrei de psihologie de la universitatea Colgate, unde a desfăşurat cercetări asupra hipnozei. A fost, de asemenea, un scriitor prolific, elocvent şi în cele din urmă popular. I se atribuie meritul realizării primei inducţii hipnotice înregistrate, lansată pe disc de fonograf.

Sugestionarea superspionilor

Estabrooks şi-a obţinut celebritatea datorită relaţiei cu guvernul Statelor Unite în timpul celui de-al doilea război mondial, când se spune că a "programat prin hipnoză" agenţi guvernamentali pentru operaţiuni de spionaj şi alte servicii guvernamentale. A discutat posibilitatea unei astfel de utilizări a hipnozei şi a recomandat-o în capitolul "Hipnotismul în război" din cartea sa din 1943, Hypnosis. Estabrooks a dezvăluit publicului activitatea sa de "superspion" în 1971, oferind descrieri detaliate ale metodei sale de a programa agenţi dubli, care presupunea constituirea deliberată, iatrogenă a mai multor personalităţi. În timp ce o personalitate rămânea loială Statelor Unite, o a doua personalitate putea să adopte convingerile ideologice ale organizaţiei în care individul urma să se infiltreze şi să-i fie întru totul loial acesteia, fără a fi conştient de existenţa celeilalte personalităţi, care-i va trăda de bună voie toate secretele. Istoricilor le-a fost greu să evalueze veridicitatea afirmaţiilor sale, dată fiind controversa extinsă în rândul cercetătorilor asupra hipnozei cu privire la validitatea lor teoretică.

Renaşterea hipnozei

Întrebuinţările mai obişnuite ale hipnozei în armată care deveniseră răspândite în primul război mondial au fost adoptate şi în al doilea război mondial. Psihiatrii militari americani care lucrau în spitale de campanie şi militare, asemeni omologilor lor britanici, erau instruiţi în mod curent în folosirea hipnozei. De exemplu, colonelul M. Ralph Kaufman, consultantul neuropsihiatru şef al armatei americane în 1944, a contribuit la crearea unui spital psihiatric de campanie în Filipine care se baza pe hipnoză pentru reabilitarea militarilor vătămaţi psihic. Succesul hipnozei în Filipine a făcut ca ea să fie utilizată pe câmpul de luptă în timpul campaniei din 1945 din Okinawa.

Reuşita aplicării terapeutice a hipnozei de către medicii şi psihoterapeuţii militari în cele două războaie mondiale este unul dintre cei mai importanţi doi factori ai reînsufleţirii interesului faţă de hipnoza clinică în mediul profesional ortodox în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Celălalt factor este activitatea psihoterapeutică a lui Milton Erickson (1902-1980) şi a continuatorilor lui, ale căror inovaţii în practica clinică a hipnozei vor ajuta la restaurarea fascinaţiei publicului larg faţă de ea.

Fragment din volumul "Hipnoza. Scurt istoric", de Judith Pintar, specialistă în istoria medicinei, şi Steven Jay Lynn, format în terapia prin hipnoză.Cartea este în curs de apariţie la Editura Trei în colecţia "Psihologia pentru toţi". Intertitlurile aparţin redacţiei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO