Sintezele istorice au fost dintotdeauna primite cu mare interes atât de către specialişti, cât şi de marele public. Explicaţia este simplă: ambele categorii de cititori găsesc aici răspunsuri concentrate la marile sau micile întrebări care îi frământă. Cu atât mai mult, apariţia unei lucrări consacrate acelei regiuni a României, Transilvania, în jurul căreia s-au ţesut atâtea legende şi poveşti încât cu greu mai poţi distinge graniţa dintre adevăr istoric şi mitologie, trebuie privită ca un moment important în istoriografia românească. Cei care s-au încumetat la o asemenea întreprindere au fost doi istorici clujeni, Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, autori a numeroase studii şi sinteze, din care amintesc recentul Compendiu de Istoria României, a cărui ediţie a doua revăzută a apărut în 2007 la Cluj Napoca.
Particularitatea lucrării*) este dată, de bună seamă, de caracterul cu totul şi cu totul special, distinct, al acestui ţinut. Într-adevăr, Transilvania este unicul loc de pe continentul nostru cu o structură culturală şi confesională atât de complexă (în Cluj Napoca, de pildă, rezidă astăzi cinci prelaţi cu rang cel puţin episcopal !); de asemenea, este singurul loc unde monumentele în stilurile roman şi gotic coexistă cu cele construite în stil bizantin, al Renaşterii, în cel baroc sau Secession. Iată cum caracterizează autorii în prima secţiune a cărţii această realitate: „Într-un anume sens, Transilvania este o Europă în miniatură, cuprinzând deopotrivă grupurile etnice şi lingvistice de bază (romanic, germanic şi slav, plus cel fino-ugric) şi principalele religii şi confesiuni (ortodoxă, catolică, iudaică, culte protestante şi neoprotestante etc) care dau personalitate continentului însuşi…Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în pericol, s-au aflat în rivalitate şi în dispută, şi-au periclitat reciproc existenţa, dar au funcţionat până la urmă concomitent, şi s-au influenţat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în unele cercuri, drept o lume a toleranţei. Toleranţa transilvană a însemnat, în funcţie de realitate, dar şi de interpretarea fiecăruia, acceptare şi respingere în acelaşi timp, primire şi excludere, egalizare şi segregare, dând societăţii o formă şi o funcţionare sui-generis.”
Pornind de la aceste premise, cartea îşi propune să evoce viaţa tuturor locuitorilor care au trăit pe acest teritoriu din cele mai vechi timpuri şi până astăzi şi să prezinte evoluţia unor asemenea fenomene de-a lungul istoriei, priorităţile şi felul cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, naţional şi european.
Capitole speciale sunt consacrate momentelor importante din istoria Transilvaniei, care au născut de-a lungul anilor polemici şi controverse. Sigiliul Romei (formarea poporului român), Domnia lui Mihai Viteazul în Transilvania, Revoluţia de la 1848, Dualismul austro-ungar, Transilvania după 1920 beneficiază de analize extinse, însoţite de o bogată argumentaţie ştiinţifică, susţinută cu o bibliografie impresionantă. De altfel, una din calităţile incontestabile ale lucrării constă în documentarea exemplară a celor doi istorici, cu ample trimiteri la sursele originare. Afirmaţiile lor sunt susţinute cu citate din autori la care cititorul de rând are mai greu acces. Printre lucrările menţionate putem aminti Getica lui Jordaens, Istoriile lui Herodot, Geographia lui Strabon, Istoria romană a lui Dio Cassius, Gesta Hungarorum dar şi scrierile unor George Bariţiu, Petru Maior, Nicolae Bălcesu, Ştefan Manciulea, Ioan Lupaş, David Prodan.
Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan îşi expun punctele de vedere cu obiectivitate şi rigoare ştiinţifică exemplară, polemic atunci când este cazul (vezi discuţia pe marginea limbii dacilor, a „întunecatului” Ev Mediu sau a modalităţilor prin care autorităţile de la Budapesta au încercat să influenţeze compoziţia etnică a Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX - lea), cu formulări accesibile dar de mare expresivitate, fără a transforma capitolele volumului în lecţii aride de istorie. Faptele şi evenimentele secolelor trecute devin, datorită talentului autorilor de a le aborda, o veritabilă poveste, care se derulează fascinant şi convingător. „Istoria Transilvaniei” se citeşte ca un roman de acţiune, cu personaje cunoscute, în ipostaze inedite, uneori cu totul altfel decât am fost obişnuiţi să le ştim.
Lucrarea este completată cu o bogată iconografie, dar şi cu numeroase hărţi, tabele, statistici oficiale care oferă cititorului posibilitatea unor analize şi incitante evaluări proprii.
Ioan Aurel Pop – istoric, membru al Academiei Române, profesor universitar, Rector al Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, autor a peste 50 de volume, tratate şi manuale şi a peste 300 de studii şi articole.
Ioan Bolovan – profesor universitar, prorector al Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, cercetător ştiinţific la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române, a obţinut premiul Mihail Kogălniceanu al Academiei în 2002. Autor a numeroase volume în ţară şi străinătate consacrate istoriei Transilvaniei.
*) Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, Editura Eikon, 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
