Ziarul de Duminică

Istorici şi diplomaţi (XI). O „legendă”: George Pomutz/ de dr Alexandru Popescu

Istorici şi diplomaţi (XI). O „legendă”: George Pomutz/ de dr Alexandru Popescu

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

08.08.2014, 00:03 170

Sunt destul de puţine cazurile în care un militar este implicat şi în acţiuni diplomatice în slujba altei ţări decât cea de origine. Unul dintre aceştia este George Pomutz (1818 – 1882), născut într-o localitate cu populaţie românească din Ungaria, Gyula, emigrat în Statele Unite, unde capătă grad militar, dar şi însărcinări diplomatice şi încă din cele mai importante, manifestând, în acelaşi timp, şi interese pentru consemnări istorice.

 

Credincios cauzei românilor

Părinţii lui Pomutz proveneau din satul Săcele din apropierea Braşovului.

De timpuriu manifestă înclinaţii pentru cariera armelor, astfel încât urmează cursurile Academiei militare din Viena şi ale aceleia din Saint Etienne.

Participă la Revoluţia de la 1848 din Ungaria ca voluntar în armata de honvezi, fiind apropiat de unii din colaboratorii lui Lajos Kossuth. Rămâne totuşi credincios cauzei românilor din Imperiul austro-ungar: în anul 1861, Pomutz explica necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun faţă de minorităţile sale etnice, precum şi nevoia de cooperare cu Principatele Unite.

 

Generalul

În 1849, după înfrângerea revoluţiei, a fost nevoit să se refugieze în Italia, apoi în Germania. Din Hamburg a decis să plece în America. A ajuns în New York la 24 februarie 1850, împreună cu un grup care va înfiinţa o aşezare în apropiere de Bulington în statul Iowa.   

În 1855, primeşte cetăţenia americană, devenind un cetăţean respectabil: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.

Nu îşi uită originile: contemporanii îi descriu ca sprijinitor al credinţei ortodoxe în mica comunitate formată.

În acelaşi timp, este fidel şi idealurilor societăţii americane, astfel încât, la izbucnirea Războiului civil, se înrolează în armata Uniunii, în regimentul de infanterie 15 Iowa. Participă la o serie de bătălii hotărâtoare (Shiloh, Atlanta). Calităţile sale îl fac să avanseze de la gradul de locotenent la acela de general de brigadă, în 1865.

 

…şi diplomatul

Aprecierea calităţilor intelectuale ale lui Pomutz şi a fidelităţii sale pentru cauza americană face ca el să execute o „trecere” destul de puţin obişnuită, de la cariera militară la aceea diplomatică, şi încă într-o ţară care conta ca una din cele mai importante Mari Puteri ale vremii – Rusia. În 1866, este numit consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg, funcţie în care va  activa până în 1878, deci nu mai puţin de 12 ani.

Cea mai importantă misiune diplomatică îndeplinită de Pomutz a fost desfăşurarea tratativelor care au dus la „cumpărarea” de la Rusia a provinciei Alaska de Statele Unite, evitându-se un incident grav între cele două ţări.  Cu această achiziţie, Statele Unite şi-au sporit suprafaţa cu un teritoriu de 1,518,800 km pătraţi, cu mari bogăţii. Suma pentru care s-a încheiat această tranzacţie a fost mai mult decât modestă: 7,2 milioane de dolari. Cu această ocazie, Pomutz a participat şi la încheierea tratatului americano-rus.

Urmează o perioadă destul de misterioasă în biografia lui Pomutz. Din motive pe care nu le cunoaştem, rămâne în Rusia, trăind în sărăcie până la moartea sa, în 1882. Este înmormântat într-unul dintre cele mai importante cimitire ale Rusiei, Smolensk. Locul şi piatra de mormânt nu i se mai cunosc.

 

O personalitate „de mare cultură şi educaţie”

Unul dintre succesorii lui Pomutz pe postul de Consul General de Statelor Unite la St. Petersburg consemnează în 1890: „A fost un om onest şi corect, în plus o personalitate remarcabilă, de mare cultură şi educaţie, aşa cum demonstrează cu limpezime documentele lui de serviciu, scrise cu propria lui mână în opt limbi diferite”. Îl califică pe Pomutz ca un „mare diplomat”, calitate în care a produs o impresie deosebită în capitala Rusiei, participând la cele mai importante evenimente ale sale. Mărturie pentru calităţile şi activitatea lui Pomutz ca diplomat sunt şi scrisorile primite de la unii din cei mai importanţi reprezentanţi ai elitei politice americane.

Tot din această sursă aflăm şi de o altă postură a sa, trecută o vreme sub tăcere, aceea de autor de lucrări de istorie, între care aceea despre trecutul Regimentului 15 Infanterie, Iowa.

 

...şi bustul său

„O legendă vie”

…se intitulează volumul datorat lui Aurel Sasu (1996). Autorul altei biografii despre Pomutz („A Romanian Soldier of Distinction in the American Civil War, 1861-1865”, 1996), George Fillmann, este şi el ofiţer american de origine română.

În acest context, este de amintit un alt ofiţer american de origine română, Nicolae Dunca (1837-1862), care a avut, de asemenea, merite deosebite în Războiul civil din Statele Unite.

În ceea ce îl priveşte pe Pomutz, recunoaşterea meritelor sale a venit chiar din partea autorităţilor americane. În 1913, Congresul american a emis un decret prin care a dispus ca rămăşiţele sale să fie aduse şi înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington, ceea ce nu s-a putut face datorită izbucnirii revoluţiei bolşevice şi a Primului Război Mondial.

În anul 1944, cetăţeni americani de origine română au construit, prin colectă publică, un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal, purtând numele „General George Pomutz”, care a rămas în exploatare până în 1970.

În 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în faţa Catedralei ortodoxe române cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Cleveland (Ohio).

După ce o vreme, în contextul politic al perioadei comuniste, numele lui Pomutz nu a mai fost pomenit, el a revenit în actualitate şi între conaţionalii săi. O stradă din Timişoara îi poartă numele, iar, la Gyula, localitatea sa natală, în care trăiesc numeroşi români, a fost instalată o placă memorială.

Meritele lui Pomutz au fost evocate, în 1998, de preşedintele de atunci al României, Emil Constantinescu, în faţa Congresului Statelor Unite, care a amintit nu numai de activitatea de militar a lui Pomutz, ci şi de aceea de diplomat.

În ceea ce ne priveşte, am vrut să subliniem faptul că Pomutz se înscrie şi într-o serie de diplomaţi de origine română cu preocupări şi merite intelectuale.

AFACERI DE LA ZERO