Aceasta a fost caracterizarea atribuită lui Vespasian V. Pella(1897-1952), jurist, profesor universitar, om politic, diplomat român, considerat drept unul dintre întemeietorii dreptului internaţional modern. A fost subliniat şi faptul că personalitatea sa trebuie înţeleasă sub trei aspecte esenţiale – cel academic, cel ştiinţific şi cel diplomatic.
După studii la Facultatea de Drept din Iaşi, Pella devine doctor în drept al Universităţii din Paris şi se afirmă de timpuriu în viaţa politică a României, fiind ales deputat în Parlamentul României.
De asemenea, îndeplineşte funcţia de consilier în Consiliul Legislativ al ţării.
Diplomatul
Lista funcţiilor îndeplinite de Pella în acest domeniu este impresionantă. Ca reprezentant al României, este desemnat delegat la Conferinţa Dezarmării (1932-1934), în Comisia Regimului Apelor Dunării (1933-1935). Va îndeplini, de asemenea, importanta funcţie de reprezentant al României la Societatea Naţiunilor.
Şi în diferite organizaţii internaţionale Pella îndeplineşte funcţii de răspundere: secretar general al Biroului Internaţional pentru unificarea dreptului penal, vice-Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Drept penal (1924-1939). În cadrul Adunării Societăţii Naţiunilor, este ales preşedinte al Comisiunii Juridice şi Constituţionale (1938).
Şi după război, deşi nu mai făcea parte din „corpul diplomatic” al României în urma demisiei cauzată de dezacordul cu măsurile regimului comunist de la Bucureşti, Pella continuă să fie ales în importante funcţii: preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Drept penal (1946-1952) şi consultant juridic în dreptul internaţional penal al O.N.U. (1948-1952).
Ca rezultat al acestei activităţi prodigioase, Pella devine membru al unor importante organizaţii internaţionale: membru fondator al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal din Paris (1924), al Societăţii de Studii Legislative, al Societăţii de Legislaţie Comparată şi al altor asociaţii din Statele Unite, Franţa.
În 1944, este numit ambasador în Elveţia cu sarcina specială de salva evreii originari din România de deportarea în lagărele de concentrare din Polonia ocupată.
Academicianul
Pella s-afirmat şi în domeniul învăţământului superior ca profesor titular la catedra de Drept penal şi procedură penală din cadrul Universităţii Iaşi şi al aceleia din Bucureşti.
De asemenea, a predat la universităţi din diferite ţări: Institutul de Înalte Studii internaţionale din Paris (1928), Institutul Universităţii de Înalte Studii Internaţionale din Geneva (1929) şi Academia de Drept internaţional de la Haga (1926-1939).
Ca recunoaştere a acestei bogate activităţi, Pella este ales membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1941).
Opera
Deşi nu a scris lucrări de istorie, Pella a folosit date şi argumente din acest domeniu în elaborarea studiilor sale asupra instituţiilor penale româneşti: „Aperçu sur la criminalité collective. L’esprit de corps et les problèmes de la reponsabilité pénale” (1920), „Studii penale. O nouă teorie asupra complicităţii la infracţiunile neintenţionate şi responsabilităţii penale pentru fapta altuia” (1921), „Libertatea presei în noua Constituţie” (1923).
Pella a fost şi autorul mai multor lucrări care l-au consacrat drept fondatorul dreptului internaţional penal şi promotorul justiţiei penale internaţionale: „La criminalité collective des États et le droit pénal de l’avenir” (1925), „La Codification du Droit international” (1928), „L’Union interparlementaire et le droit penal internaţional” (1939).
În condiţiile de după cea de-a doua conflagraţie mondială, când pedepsirea şi preîntâmpinarea crimelor de război a avut o importanţă deosebită, Pella a publicat, în 1946, o lucrare referitoare la justiţia penală internaţională şi perspectivele sale: „La guerre-crime et les criminels de guerre: réflexions sur la justice pénale internationale, ce qu’elle est ce qu’elle devrait être”.
O preţuire unanimă
Deşi târzie, datorită condiţiilor impuse de embargoul ideologic al regimului comunist, recunoaşterea meritelor lui Pella s-a produs şi în România. În 2012, a avut loc conferinţa cu tema „Vespasian Pella – Founder of International Criminal Law”, organizată cu ocazia împlinirii a 115 ani de la naşterea şi a 60 de ani de la moartea ilustrului diplomat şi jurist. Cu această ocazie, secretarul de stat Bogdan Aurescu a relevat faptul că Pella poate fi considerat unul dintre principalii fondatori ai dreptului penal internaţional şi promotor al creării unei Curţi Penale Internaţionale permanente. Contribuţia sa pe acest plan a fost remarcabilă nu numai pentru timpul în care a trăit, dar şi foarte modernă şi actuală, dat fiind rolul pe care îl joacă astăzi acest organism.
Rolul lui Pella a fost relevat şi de unul din factorii de răspundere din Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie John Hocking care l-a numit pe juristul şi diplomatul român un „vizionar”.
Rolul său în aceste domenii a fost relevat şi în cartea cu titlul semnificativ „Vespasian V. Pella – în slujba ştiinţei dreptului şi cauzei păcii” (2011), ca şi în volumul „Istorie şi societate”.
…Asemenea altor diplomaţi români din „generaţia de aur” Vespasian Pella s-a stins, în 1952, în străinătate, la New York...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
