Ziarul de Duminică

Istorici şi diplomaţi (XXX) / „Incidentul Tilea“, de dr Alexandru Popescu

Diplomatul istoric Viorel Tilea la masa de lucru

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

18.12.2014, 23:43 557

Există în cariera unor oameni politici diplomaţi momente în care, prin iniţiative proprii, se implică în desfăşurarea unor evenimente cu reverberaţii pe plan internaţional. Un exemplu în acest sens este acela al lui Viorel-Virgil Tilea (1886-1972).

Descendent al familiei Raţiu, atestată în Transilvania la începutul secolului  al XIV-lea, după studii în ţară şi la Londra, Bratislava, Tilea obţine titlul de doctor în drept al Universităţii din Viena.

Ca şi alţi politicieni ai vremii, Tilea a fost membru al Francmasoneriei române.

 

Politicianul

În timpul Primului Război Mondial, Tilea a fost încorporat în armata austro-ungară, dar, în octombrie 1918, se alătură Consiliului Naţional Român. Este trimis la Geneva pentru a se întâlni cu reprezentantul preşedintelui SUA, Woodrow Wilson.

Se poate spune că Tilea a avut ocazia să urmeze o serioasă „şcoală politică” ca  secretar particular al lui Iuliu Maniu, în perioada februarie-octombrie 1919 şi pe lângă Alexandru Vaida Voievod.

           

Diplomatul

O primă experienţă o constituie participarea la Conferinţa de pace de la Paris.

În perioada 1919-1920 a fost ataşat diplomatic la Legaţia Română din Londra. În perioada 1938-1940, activează ca  trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României, ajungând în centrul unor evenimente menite să influenţeze politica externa a Marii Britanii şi chiar a altor Mari puteri.  La 16 şi 17 martie 1939 s-a prezentat la Foreign Office, Ministerul de Externe al Marii Britanii, şi a declarat că guvernul român avea toate motivele să creadă că, în următoarele luni, Germania va trece la dezintegrarea României, aşa cum procedase şi în cazul Cehoslovaciei. Se pare că a fost o iniţiativă personală, căci guvernul român a dezminţit existenţa unui „ultimatum german”, dar se pare că,  neoficial, a confirmat informaţiile furnizate de el.

Totuşi avertizarea lui Tilea a avut un anumit efect, căci ea contribuit la punerea în mişcare a angrenajului politico-diplomatic al Cabinetului britanic, ceea ce a dus la modificarea politicii sale de conciliere faţă de Berlin.

În tot cazul, în ultimă instanţă, avertizările lui Tilea s-au dovedit realiste, căci, prin acţiunea Germaniei, în 1940, România a pierdut teritorii în favoarea URSS (Basarabia, Bucovina de nord), Ungariei (Ardealul de nord) şi Bulgariei (Cadrilaterul).

Temându-se de reacţii dure din partea Germaniei, autorităţile române, intrate din ce în ce mai mult în sfera de influenţă a acestei ţări, au dezavuat iniţiativa lui Tilea care, în septembrie 1940, este demis, iar acesta pierdea cetăţenia şi proprietăţile din România. Refuză să se reîntoarcă în ţară, solicitând azil politic în Marea Britanie.

„Incidentul Tilea”, cum a fost numit, este unul dintre episoadele istoriei diplomaţiei româneşti, dar şi al celei europene care a stârnit numeroase controverse. S-a vorbit despre o „conspiraţie”, o „furtună diplomatică”, despre „românul care a influenţat politica Marii Britanii”. În tot cazul, dincolo de exagerări, se poate spune că acţiunea lui Tilea a depăşit importanţa unui „incident diplomatic”, contribuind la modificarea politicii de conciliere a Marii Britanii, având, din acest punct de vedere, un efect pozitiv de durată.

Unele „lumini” în elucidarea „incidentului Tilea” au fost aduse prin publicarea, abia în 1998, la Londra, a memoriilor sale: „Envoy Extraordinary. Memoirs of a Romanian Diplomat”.

 

Istoricul

Lucrările de istorie ale Tilea, prin care el se afirmă, alături de alţi reprezentanţi ai „generaţiei de aur” a diplomaţiei româneşti din perioada interbelică şi în acest domeniu, sunt consacrate, în principal, acţiunilor diplomatice ale României de după Unirea din 1918:  „Acţiunea diplomatică a României : nov. 1919 - mart. 1920” (1925); „Romania and the future of Central Europe” (1941); „Romania : the forming of a nation” (1941), „Romania and the Russo-German war” (1941); „Romania's problems” (1944).

Se poate aprecia că aceste lucrări au contribuit substanţial la cunoaşterea pe plan internaţional a drepturilor şi aspiraţiilor României într-o perioadă în care acestea erau în pericol.

O altă categorie de lucrări ale lui Tilea se referă la o problemă mult discutată în perioada interbelică, dar şi în aceea ulterioară: „pacea şi războiul”: „Le désarmement de la haine: proposition pour faciliter les relations amicales entre les nations et pour maintenir la paix” (1924); „Foundations of peace ?” (1944).

Activitatea de istoric a lui Tilea a stârnit şi interesul unor specialişti străini: S. Astor,  „Viorel Virgil Tilea and the Origins of the Second World War: An Essay in Closure” (2002)

 

Exilul

Deşi regele Mihai i-a acordat din nou cetăţenia română, Tilea a refuzat să se reîntoarcă în ţară. De altfel, ulterior, regimul comunist i-a retras din nou cetăţenia datorită refuzul său de a colabora cu noile autorităţi. Tilea a fondat Mişcarea Română Liberă şi a încercat să coaguleze exilul românesc în jurul său.

După moartea lui Tilea, activitatea în cadrul exilului a fost continuată de nepotul său,  Ion Raţiu.

După 1989, meritele diplomatice ale lui Tilea au fost recunoscute:  în 2009, fostul său birou din Ambasada din Londra a devenit „Salonul V.V. Tilea” şi a fost marcat cu o plachetă de bronz pe care este gravat numele său.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO