Ziarul de Duminică

Istorie live la Râşnov şi în Cetate/ de Andreea Chiriac Hentea

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Andreea Chiriac Hentea

07.08.2015, 00:06 351

Un scriitor celebru spunea cândva că, în timp ce „istoricii ne spun ce s-a întâmplat în lume, romancierii ne spun cum au fost simţite toate acele lucruri”. A şaptea ediţie a Festivalului de Film Istoric de la Râşnov (desfăşurată în perioada 31 iulie - 9 august 2015) îmbină reuşit ambele ipostaze, ba chiar le unifică printr-o a treia dimensiune, exprimată de filmul istoric, care, îmbinând acurateţea istoriei cu metafora scriiturii, dă viaţă unor imagini deseori zguduitoare, din stirpea celor care se imprimă definitiv pe retină.

 

Muzică sub cerul înstelat

Să asculţi Mozart, Haydn, Dvorjak, Bartók, dar şi Nino Rota şi Ennio Morricone între zidurile unei cetăţi medievale, interpretaţi dumnezeieşte de „RTE ConTempo Quartet”, patru români superbi, dăruiţi cu har, graţie, umor, inteligenţă, care au cucerit lumea cu muzica lor, au susţinut numeroase turnee mondiale şi peste 1.200 de concerte în 46 de ţări, au cântat în faţa Papei Ioan Paul al II-lea (care i-a şi încântat şi i-a onorat, după cum povesteau, dăruindu-le o emoţionantă cronică muzicală ad-hoc), a prinţului Charles, dar şi a Angelei Lansbury, a Anjelicăi Huston sau a lui Nelson Mandela. S-a întâmplat la Râşnov. Câte şanse sunt, iarăşi, de a te delecta, în interiorul sacru şi auster al Bisericii Evanghelice Râşnov, cu muzică germană de factură sacră şi profană, ce încearcă să ne sugereze influenţele geo-politice asupra culturii muzicale, în cadrul programului „Conexiuni şi disensiuni în muzica germană”, în care vocea sopranei Ruxandra Cioranu dialoghează răpitor cu orga însufleţită de acordurile îngereşti ieşite din mâinile Irinei Năstase şi cu accentele grave ale violoncelului mânuit de Andrei Kivu? Cum răsună oare grădina Cetăţii Râşnov la acordurile de blues oferite de inconfundabilul Vali Răcilă (supranumit „Sir Blues”), în tandem cu pianistul Raul Kusak? Cunoscătorii ştiu prea bine că laudele sunt prea puţine şi prea sărace în asemenea caz... Şi, pentru variaţie, aceeaşi grădină a Cetăţii Râşnov fiind, la mică distanţă, gazdă a concertului trupei „Robin and the Backstabbers”, acei tipi inspiraţi şi inimitabili pe care, o dată auziţi la Radio Guerrilla, unde au avut numeroase single-uri nr. 1 numai de pe albumul de debut, „Bacovia Overdrive, vol. I: Stalingrad” (nu aveţi cum să nu vă amintiţi de „Vânătoarea regală”, „Soare cu dinţi”, „Sat după sat” sau „Iguana făcătoare de minuni”, de exemplu) e imposibil să ţi-i mai scoţi din minte. Şi asta după ce, tot în grădina Cetăţii Râşnov, superbia filmului suprarealist a fost evocată cu ingeniozitate în cadrul spectacolului de film şi muzică, în fapt un puzzle intitulat „C'est réaliste un puzzle surréaliste?”, care aducea în prezent trei filme reprezentative pentru avangardismul european în cinema, amintindu-ne la ce visau dadaiştii şi Urmuz, cu mult înainte de era digitală...

 

Filmul – cronică a istoriei într-un caleidoscop de culori, stări şi emoţii

Pentru a-i da însă festivalului de film istoric ce-i al festivalului, adică miezul său conceptual, cred că se remarcă de la sine, în primul rând, diversitatea extraordinară a selecţiei de titluri, de la film de ficţiune la documentar. Şi chiar dacă multe dintre acestea au fost văzute deja în cinematografe, abia aducerea lor împreună le situează într-o spectaculoasă mise-en-abîme a faptului istoric, transformându-le în importante instrumente de evocare a momentelor şi de descifrare a sensurilor trecutului, prezentului şi viitorului. După „De neînvins” / „Unbroken” (2014), care a deschis vinerea trecută festivalul, ambiţiosul film regizat de Angelina Jolie (după un scenariu semnat de fraţii Coen) care vorbeşte despre curajul de-a nu te lăsa învins nici chiar în miezul infernului şi de-a rămâne fair-play şi după întoarcerea din iad, festivalul a continuat cu extraordinarul „Aferim!”, al lui Radu Jude, care probabil că nu avea cum să fie difuzat într-un cadru mai puternic rezonant cu imaginea sa frustă şi arhaică decât grădina Cetăţii Râşnov. Descriind soarta unor individualităţi care au făcut istorie, dar şi destinele tragice ale unor popoare prigonite şi scindate, care visează la reconcilierea post-istoriei, festivalul şi-a propus să ofere explorarea celor mai variate personalităţi şi zone ale spaţiului şi timpului. De la providenţialul Papă Ioan Paul al II-lea, portretizat de regizoarea Jowita Gondek în filmul pentru televiziune „Generaţia Ioan Paul al II-lea: la răscruce de Drumuri” / „Generation John Paul II: Crossroads” (2007) şi de Marcia DeSanctis în „Papa Ioan Paul al II-lea” / „Pope John Paul II” (2014) la eroicul părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa, înfăţişat de Andrei Negoiţă Zagorodnăi în documentarul „7 Cuvinte. Povestea unui biruitor – Gheorghe Calciu” (2015), de la uriaşul actor Octavian Cotescu, de care am realizat încă o dată ce dor îmi este, evocat în „Divinul histrion – portret Octavian Cotescu”, al lui Dan Necşulea (2005) la nefericitul procuror Panait, protagonistul din „De ce eu?”, al lui Tudor Giurgiu (lansat în 2015), de la ermeticul Alan Turing, înfăţişat în „Jocul codurilor” / „The Imitation Game” (R: Morten Tyldum, 2014) la nu mai puţin sclipitorul Stephen Hawking, personaj principal în „Teoria întregului” / „The Theory of Everything” (R: James Marsh, 2014), de la celebrissimii protagonişti din „Hemingway & Gellhorn”, a căror iubire furtunoasă e urmărită în filmul de televiziune din 2012 al lui Philip Kaufman (autor, ce vremuri!, al superbelor „Henry şi June” şi „Insuportabila uşurătate a fiinţei”), de la James Gralton, eroul mai curând local ales de implacabilul veteran Ken Loach pentru a-i spune, în 2014, povestea adevărată, în „Salonul lui Jimmy” / „Jimmy’s Hall ”, la lunetistul Chris Kyle, evocat de un alt veteran strălucit, Clint Eastwood, în „Lunetistul american” / „American Sniper” (2014), filmele de la Râşnov vorbesc convingător despre oameni care au schimbat lumea. Tot astfel, pe un ton răscolitor, „Căutarea” / „The Search”, al lui Michel Hazanavicius (2014) povesteşte despre tragedia războiului din Cecenia, dar şi despre realităţile dure din armata rusă, „Timbuktu” (R: Abderrahmane Sissako, 2014) tulbură prin descrierea cruzimilor petrecute într-un oraş din statul Mali, atunci când acesta cade sub ocupaţia fundamentaliştilor islamişti, „Tangerines” / „Mandariinid” (R: Zaza Urushadze, 2013) descrie tensiunile etnice din Abhazia şi urmările războiului abhazo-gruzin din 1992-1993, „Tăietura” / „The Cut” (2014), al multipremiatului Fatih Akin, urmăreşte pecetluirea destinului unui tânăr turc în timpul genocidului armean din 1915, acelaşi genocid descris şi în documentarele „Orfani ai genocidului” / „Orphans of the genocide” (R: Bared Maronian, 2010) şi „Strunga” (R: Cadri Abibula, 2007). Şi dacă soarta naţiunii americane este urmărită în două filme strălucite, pe care le desparte aproape un secol – în capodopera „Naşterea unei naţiuni” / „The birth of a nation”, realizată în 1915 de D.W. Griffith, pionier şi geniu al cinematografului, care a marcat numeroase inovaţii în tehnica filmului şi în impresionantul „Lincoln”, al lui Steven Spielberg, din 2012 -, câteva filme la vizionarea cărora românii se pot înfrigura reînvie trecutul nostru destul de recent: „Poarta albă” (R: Nicolae Mărgineanu, 2014), „Q.E.D.” (R: Andrei Gruzsniczki, 2014), dar şi documentarul „Supravegheat de Securitate în anii ’70-’80”, al aceluiaşi onest şi discret Nicolae Mărgineanu. În fine, dar nu în final, „Cele 13 feţe ale războiului”, excelentul film-reportaj semnat de jurnalistul Adrian Ursu, a reuşit să răsucească emoţii neobişnuite în sufletul spectatorilor, aducându-le în faţă nu doar figura unei cântăreţe britanice, Vera Lynn, care a ridicat, prin cântecele ei, moralul trupelor şi a ajutat la alinarea durerilor răniţilor, ci a arătat şi cântecele de război preferate, sentimentele răscolitoare, frica, disperarea şi brutalitatea frontului, resimţite deopotrivă de foşti soldaţi români, ruşi, germani, americani şi polonezi, ajunşi acum veterani de război. Nu puţine secvenţe văzute în cinema se pot compara cu aceea în care generalul român Ion Dobran, ultimul pilot român care a luptat în al Doilea Război Mondial, şi generalul american Barry Davies, povestesc, pe rând, cum s-au luptat în iunie 1944, pilotul român, cu aparatul său, Me 109, doborând Mustangul americanului, dar trăgând în avion şi nu în pilot, pentru a-i mai da o şansă de supravieţuire. Aceste amintiri, împreună cu îmbrăţişarea celor doi veterani după şaizeci de ani, fac parte din puterea aceea uriaşă a cinematografului de a exprima inexprimabilul... Zilele acestea, Râşnovul respiră istorie, iar toate aceste emoţii se petrec într-un cinematograf beneficiind nu doar de numele, ci şi de portretele inegalabilului Amza Pellea, a cărui carismă pare că îl coboară din afişele de pe pereţi, pentru a ne însoţi în acest circuit de Formula 1 al filmelor istorice…

 

„Să te ferească Dumnezeu să trăieşti vremuri interesante!” sau cât înţelegem din ce ni se întâmplă?

Dincolo de butada de mai sus, atribuită lui Deng Xiaoping, prezentul ne provoacă printr-o puzderie de lucruri complicate. Într-o epocă în care mărturiile atât de multe şi variate despre trecut reaşază dramatic istoria oficială, iar viitorul se scrie pe repede înainte, prezentul nu se mai poate lipsi de istorie. De cea sinceră, vie, fremătătoare, ale cărei sensuri ne sunt la îndemână poate mai mult decât oricând, numai să nu ne temem să le căutăm. Şi să-i şi ascultăm cu atenţie, nu doar să-i auzim, pe cei care ştiu să le desluşească. Acest lucru s-a văzut foarte bine în secţiunea interactivă a Festivalului de Film Istoric de la Râşnov, care a constat într-o serie de prelegeri de nivel înalt academic, dar foarte libere şi deschise, cu întrebări şi răspunsuri fără plasă de siguranţă, susţinute într-o retorică seducătoare de personalităţile invitate la Şcoala de vară Astra – Adrian Cioroianu, Mihai Răzvan Ungureanu, Călin Hentea, părintele Constantin Necula, Dan Dungaciu, Theodor Paleologu, Liviu Tofan, Aurora Liiceanu, Sever Voinescu, Sorin Ducaru, Cristian Teodorescu. Numai câteva dintre titlurile acestor prelegeri extraordinare –  moderate cu farmec, verb şi spirit de Sorin Mândruţescu – exprimă foarte mult din caracterul lor provocator, iconoclast, dar, mai ales, extrem de actual: Al Doilea  Război Mondial – câştigători, ȋnvinşi, victime, martori, Cât mai ţine Europa?, Despre istorie şi propagandă - de la Tudor la Aferim!, Papa Ioan Paul al II-lea, Ce ne uneşte / desparte de Basarabia?, The birth of a nation, Spre un nou Orient-Mijlociu? Fracturi identitare, conflicte si reconfigurarea ordinii geopolitice in regiune, Disoluţia Iugoslaviei, Secesiuni în fostele state din URSS, Cum a schimbat tehnologia comunicarea? Războiul hibrid şi noul context de securitate‎ la frontiera estică a Alianţei Nord Atlantice, Războiul civil ȋn Statele Unite, Cât Ceauşescu a rămas ȋn noi?, Armenii din România: povestea unei comunităţi, ieri şi astăzi.

 

Când istoria sare din pagină şi vine lângă noi

Şi, în timp ce în sala de cinema se dezbăteau asemenea teme istorice fierbinţi, pe străzile Râşnovului sau în Cetate te puteai întâlni în orice clipă cu extraordinarii şi entuziaştii membri ai Asociaţiei „6 Dorobanţi”, costumaţi în uniforme impecabile, autentice până la detaliu, care evocau bătălia de la Waterloo, conduşi de ilustrul doctor şi cercetător Adrian-Silvan Ionescu (căruia îi cunoşteam demult pasiunea pentru asemenea reconstituiri istorice de o frumuseţe şi acurateţe emoţionante, care m-au uimit şi fermecat peste măsură) şi de neobositul şi impecabilul specialist în istoria uniformelor militare Horia Şerbănescu de la Muzeul Militar Naţional. Spectaculoase, uluitoare, uniformele erau înnobilate şi prin alura demnă a purtătorilor lor, care, sfidând soarele arzător, îşi purtau cu stil şi fără reproş ţinutele, aducându-ne istoria în dimensiuni reale, drept în faţa ochilor şi demonstrându-ne încă o dată cât de vie, cuceritoare şi pasionantă poate fi. Creând, cu entuziasm, pasiune, inteligenţă şi o muncă uriaşă, căreia numai ei îi cunosc nenumăratele ore, iniţiatorul festivalului, inspiratul, energicul şi mereu prezentul Mihai Dragomir, precum şi toţi entuziaştii implicaţi în realizarea sa, au reuşit să creeze un loc în care poţi vedea filme care remontează istoria în imagini, în care poţi auzi interpretarea evenimentelor de la cei care ştiu ce înseamnă istorie, uneori fiind chiar protagonişti ai scrierii ei, poţi cumpăra câteva dintre cele mai interesante şi noi cărţi de istorie de la mini-târgul de carte, în care poţi urca la Cetatea ale cărei ziduri vorbesc despre trecut şi te poţi întâlni cu personaje desprinse din cărţi, filme şi tablouri. Un insolit history land, dacă vreţi, care îşi susţine perfect sloganul, spunând totul despre rostul acestei manifestări: „Ca să înţelegi ce ţi se întâmplă”.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO