Ziarul de Duminică

Istorie pentru cei care se tem de istorie. De la Napoleon am învăţat să nu ne spălăm/ de Sebastian Schnoy

Istorie pentru cei care se tem de istorie. De la Napoleon...

Autor: Ziarul de Duminica

20.02.2014, 23:46 403

Sebastian Schnoy s-a născut în 1969, la Hamburg. După absolvirea studiilor de istorie, a ales o carieră de scenă şi astăzi este considerat cel mai amuzant istoric al Germaniei.

Se spune că paradisul ar fi în acel loc în care există poliţişti britanici, mecanici germani, bucătari francezi, iubiţi italieni şi guvernanţi elveţieni. Iar infernul acolo unde bucătarii sunt britanici, poliţiştii germani, mecanicii francezi, iubiţii elveţieni şi guvernanţii întregii poveşti italieni.

În scenă intră grecii – şi preiau rolul principal • Apariţia italienilor: măreţul show • În premieră la Vatican: pornocraţia, sau domnia cocotelor • Singură-singurică pe lista de bestseller din 1455: Biblia • Stradivarius – calitate made in Italy • Un taxi pentru baricade • Ideile nu pot fi împuşcate • Francezii la maxim: glamouroşi, furioşi, curioşi • Drept de vot de la 16 ani? Rege de la 16 ani! • De la sublim la ridicol • Moscova, adresă necunoscută • Guest star pe scena europeană: britanicii • Afurisitul secol XX • Yes, we can! • Susţinerea natalităţii prin pene de curent • Statele Unite ale Europei

„... şi din nou extremiştii au fost cei care au pus mâna pe putere. În scurt timp, o mare parte din populaţie a fost trimisă în Gulag, în temutele lagăre de muncă şi de exterminare. O glumă amară din acele vremuri redă cât se poate de bine situaţia: trei deţinuţi stăteau de vorbă. «Cum aţi ajuns aici?» întreabă primul. «Am fost împotriva lui Troţki. Şi dumneavoastră?» «Oh, am fost în favoarea lui Troţki.» Apoi i se adresează celui de-al treilea: «Dar dumneavoastră? De ce vă aflaţi aici?» «Eu sunt Troţki.»“ Sebastian Schnoy.

 

Cuburi de gheaţă şi droguri la Roma

În acele vremuri se desfăşura un comerţ intens cu zăpadă. Masa albă şi rece era cărată de pe coastele Munţilor Abruzzi mai întâi pe măgari, apoi în care, în întregul proces fiind implicată o adevărată armată de furnizori. Ne putem imagina în ce hal putea înjura un furnizor de zăpadă, rămas încremenit, la fel ca mine, în traficul infernal, în miez de vară romană.

Iar zăpada ajunsă la destinaţie, chiar şi pe jumătate topită, era aruncată cu lopata în rezervoare subterane şi călcată bine în picioare, ca să se transforme în ceva încă şi mai preţios, în ochii romanilor: cuburi de gheaţă. Care erau mult mai scumpe decât vinul în care erau puse, ca să-l răcească.

În Antichitate, high society îşi oferea şi în perioada cea mai fierbinte a anului drink-uri reci ca gheaţa. Şi nu numai. În cercurile în care banii erau fără număr, totul se răcorea cu gheaţă: picioarele, capul, coşurile cu fructe, bazinul de înot, podelele. Zăpada şi gheaţa deveniseră un soi de drog la modă, împreună cu grupurile de junkie emaciaţi: tineri domni care nu lipseau de la nicio petrecere hip, unde consumau cu aviditate preţioasa materie îngheţată. Înnebuniţi cu toţii după ea.

Împăratul Marc Aureliu a cerut chiar să-i fie adus un troian întreg în grădină, pentru o bătaie cu bulgări de zăpadă, la treizeci de grade la umbră – nimic mai tonic!

Şi nici nu ajungeau pe culmile decadenţei, dacă facem o comparaţie cu obiceiurile noastre de astăzi. Şi noi ne dăm în vânt să schiem în miez de vară, şi construim spaţii special amenajate, cu pârtii artificiale şi toate accesoriile, ca să întoarcem anotimpurile cu fundul în sus. Dar şi cheltuielile pentru menţinerea unei temperaturi răcoroase sunt mult mai mari ca în vechime.

Odată, într-o zi fierbinte de iulie, când am privit mai atent acest abis al risipei omeneşti, am fost uluit să descopăr o cabană de schi încălzită, aflată în mijlocul unei hale artificial răcite! Însă nebunia nu se opreşte aici: în acea zi toridă – simt nevoia să repet, să subliniez absurdul – în interiorul cabanei încălzite, aflate în acea hală de schi răcită artificial, se găsea un frigider. Şi în el: o bere pusă la rece.

Până şi împăratul roman Marc Aureliu, relaxându-se în miez de vară la umbra troianului său din grădină, ar fi clătinat din cap văzând dezmăţul dintr-o Ski World Arena. Ne-am obişnuit cu propriul nostru declin moral, mâncăm tot anul căpşune, care iarna sunt aduse cu greu din zone tot mai îndepărtate. Combustibilii vin din zăcăminte aflate la mii de kilometri distanţă, iar tonul şi creveţii din toate mările lumii. În timp ce în Somalia seacă izvoarele, şi tot mai des se aude că pământul nu mai este în stare să hrănească atâţia oameni. Mda, asta-i situaţia, oftăm ridicând din umeri. Nu, trebuie să o spunem cât se poate de limpede, dacă în zilele noastre doamnele beau apă din sticluţe aduse cu camionul din sudul Franţei, de la Vittel şi Volvic, iar domnii mănâncă steak-uri din Argentina, am putea face un efort ca şi femeile din Somalia să primească Vittel şi Volvic, iar familiile lor steak-uri din Argentina. Din punct de vedere tehnic nu ar fi nicio problemă. Însă rămâne aceeaşi problemă, veche de când lumea: cine plăteşte bine are şi iarna căpşune. Sau vara zăpadă. „Nimănui nu-i plăcea să bea vin cald, ci doar din cel răcit în fântână şi amestecat cu zăpadă“, nota un scriitor grec al vremii. În asta şi constă particularitatea meseriei de scriitor: cu puţin noroc, o asemenea constatare banală rezistă şi după trei mii de ani, stârnind în continuare interesul posterităţii. Şi este cât se poate de evident că romanii s-au inspirat, în ceea ce priveşte tehnica frigului, de la greci. Se prea poate ca poetul Iuvenal să se referit tocmai la asta, când boscorodea fără întrerupere în însemnările sale nocturne: „Nu pot să sufăr oraşul ăsta grecizat.“ (Util pentru party-uri: zicala „pâine şi circ“, prin care se critică depolitizarea populaţiei prin cele două ingrediente, provine tot de la Iuvenal. Prin urmare, când auziţi pe cineva spunând „pâine şi circ“, pronunţaţi scurt: „Iuvenal“, faceţi o pauză, apoi adăugaţi: „El e.“)

Romanii aveau toate la degetul mic. Nu numai răcitorul, cu o mie şapte sute de ani înainte ca germanul Carl von Linde să inventeze răcitorul, ci şi abilitatea de a face lucrurile să funcţioneze.

 

Ce le datorăm grecilor

-logica

-uşile automate

-sănătatea prin igienă

-ţevile de plumb (foarte moderne, la vremea lor!)

-puterea exercitată de popor, adică democraţia

-Nana Mouskouri

-parlamentul

-salata grecească

-legea pârghiilor

-a2 + b2 = c2

-Jocurile Olimpice

-maratonul

-alegoria lui Platon

-Hypnos, Morfeu şi alţi specialişti

-ideea de a avea idei

-etica medicală a lui Hipocrat

-π = 3,14 etc.

-calul troian

-ura platonică (fără atingere)

-Xantipa, cea dintâi femeie care nu răbda prea multe

 

Fragmente din cartea Istorie pentru cei care se tem de istorie. De la Napoleon am învăţat să nu ne spălăm de Sebastian Schnoy, în curs de apariţie la Editura Baroque Books & Arts, colecţia savoir-vivre. Traducere: Mihai Moroiu. Ilustraţia copertei: Anca Smărăndache

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO