Povestirile Evei Luna adună un mozaic de istorii pasionale şi pasionante, în care îndrăgostiţii din cupluri sau triunghiuri amoroase ajung să trăiască o viaţă întreagă înlănţuiţi prin dependenţe stranii. Un manual de psihologie a iubirii care provoacă tulburări stranii, astfel apare la sfârşitul lecturii cartea, care cuprinde unele poveşti înfioarătoare şi altele încântătoare. Şi o tablă de materii a realismului magic.
Isabel Allende imaginează poveşti uluitoare, ca a vânzătoarei de cuvinte, din povestirea Două cuvinte care deschide volumul: o tânără descoperă miracolul cititului şi scrisului, scrie scrisori tuturor şi compune cel mai grozav discurs pentru o campanie electorală, dăruindu-i comandantului o pereche de cuvinte secrete, un fel de mantră, ce-l tulbură pe bărbatul dur care a luptat în atâtea războaie, încât ajung să-l obsedeze.
Dacă-mi vei atinge inima relatează aberaţia unei iubiri ce duce la claustrarea unei fete într-o hrubă, vreme de mulţi ani, până ce se preschimbă într-o vietate a întunericului, o târâtoare cu trupul diform, păstrând din viaţa ei anterioară doar instrumentul muzical, psalterion, obiectul magic al destinului ei, care a generat atracţia şi a menţinut-o şi, într-un fel, a ajutat-o să nu-şi piardă minţile. Amadeo Peralta, cel ce a ţinut-o sechestrată, îşi petrece ultima parte a vieţii într-o captivitate similară, a închisorii, vizitat de victima lui.
Povestirea Gura de broască aminteşte de Erendira marquesiană: cohorte de bărbaţi vin să concureze în coliba Hermenlindei, acceptând regulile impuse pentru jocul provocator, până când unul dintre îndrăzneţi care ştie ce-şi doreşte pune capăt comerţului ei şi pornesc împreună într-o altă aventură. Altă povestire, Tosca, parafrazează în cheie sud-americană capodopera lui Gustave Flaubert, eroina este o nouă Madame Bovary, cu imaginaţia inflamată de creaţii muzicale celebre, intrând în rolul de îndrăgostită pasională ca să constate, la sfârşit, că rolul dorit i se oferise de la început, cel de soţie a lui Ezio Longo, dispus să facă orice pentru ea, dar îl ratase orbită de fantezii muzicale.
Multe iubiri au o tentă maladivă şi în adâncul atracţiilor inexplicabile se află porniri ciudate, ca în Fata perversă: Helena este fascinată de iubitul mamei ei şi vrea să-l ademenească, dar odată expediată la internat, perversiunea pare o boală contagioasă, îl atinge pe tatăl vitreg, iar misterul triunghiului amoros sporeşte în final. Un sindrom similar îl însoţeşte întreagă viaţă pe doctorul Ángel Sánchez, din clipa în care o zăreşte pe Ester Lucero, fetiţa în care vede frumuseţea viitoare, pe care o salvează de la moarte apelând la practici magice.
Unele povestiri par construite simetric: Clarissa cea cu viaţă de sfântă, admirată de toţi, este o femeie cu doi bărbaţi, a născut patru copii – primii doi, retardaţi, i-a avut cu soţul ei, ceilalţi doi normali şi reuşiţi, cu amantul, în timp ce Aurul lui Tomás Vargas narează isprăvile unui amorez neisprăvit, care-i aduce soţiei, Antonia Siera, pe iubita cu burta la gură, Concha Díaz, dar spre stupefacţia lui, după tatonări şi încercări, cele două se aliază şi reuşesc să supravieţuiască, ba chiar să prospere.
Şi tot simetrice sunt şi povestirile amăgirilor din iubire. O răzbunare cuprinde istoria unui cuplu legat prin jurământul răzbunării: Dulce Rosa Orellano jură să răzbune uciderea tatălui ei, dar după ani şi ani înţelege că ura s-a preschimbat în iubire. Povestea Analíei Torres din Scrisorile unei iubiri înşelate relatează viaţa unei fete orfane crescute la mănăstire, manipulată de unchiul ei Eugenio să-l ia de soţ pe fiul său Luis. Pe Analía o cuceresc scrisorile vărului ei, se căsătoreşte şi află abia după moartea soţului cine este adevăratul autor al scrisorilor ce au sedus-o.
Unele povestiri alunecă subtil în fantastic, în atmosfera deja familiară pentru cei obişnuiţi cu realismul magic. Căpitanul din povestirea Micul Heidelberg a aşteptat patruzeci de ani apariţia scandinavilor care-i cunosc limba ca să-şi declare iubirea şi s-o ceară în căsătorie pe Niña Eloísa, acordurile Dunării albastre îi fac să alunece în tărâmul visului. Marcia, soţia ambasadorului Lieberman, provoacă pasiunea dictatorului desemnat, în buna tradiţie latino-americană, prin termenul elogios Binefăcătorul, iar acesta o duce în locul inaccesibil construit din capriciu şi grandomanie, în plină junglă: palatul fantomă – ce dă titlul povestirii.
Două povestiri se disting prin şocul cultural provocat cititorului: Walimai şi Din ţărână suntem făuriţi. Şi ele sporesc originalitatea ciclului, care continuă romanul Eva Luna, dezvăluindu-i chipul nocturn, hărăzit imaginaţiei. Ambele însă o arată pe Isabel Allende ca povestaşă din seminţia Şeherezadei, reuşind să facă din noapte zi şi din zi noapte, din viaţă fantasmagorie şi din fantezie substanţa realului.
Isabel Allende, Povestirile Evei Luna, traducere din limba spaniolă de Radu Niciporuc, Editura Humanitas fiction, 2014, 252 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
