Ziarul de Duminică

Japonezi la Bucuresti

12.12.2002, 00:00 24

Amplul program cultural dedicat aniversarii unui secol de relatii diplomatice intre Romania si Japonia s-a incheiat in luna decembrie, cu un concert organizat de SonArt Artist Management, cuprinzand lucrari ce apartin ambelor culturi, interpretate de doua orchestre, care s-au aflat simultan sau alternativ pe scena: Osaka Symphoniker si Orchestra Nationala Radio.
Scena Studioului "Mihail Jora"  al Radiodifuziunii Romane a devenit neincapatoare parca in momentul in care a fost ocupata de peste 100 de instrumentisti condusi de japonezul Daisuke Soga (care a studiat cativa ani in Romania si dirijeaza frecvent orchestre romanesti). Programul concertului de la Bucuresti a cuprins Jocuri populare din Transilvania si Bihor de Silvestri, Concertul pentru flaut si orchestra op. 30b de Hisatada Otaka (solist Tsuguyoshi Suehara), o prima auditie - Mates of the Earth de Michio Mamiya -, cele doua Rapsodii Romane op. 11 de Enescu si Pinii din Roma de Respighi. Orchestra Simfonica din Osaka a mai sustinut alte doua concerte in Romania, la Brasov si Ploiesti.
Poate mai putin importanta a fost prestatia in sine a oaspetilor din tara Soarelui Rasare, cat mesajul pe care il reprezinta faptul ca ei exista si fac turnee atat de spectaculoase. Din cele peste 20 de orchestre din Japonia, Orchestra din Osaka este una din ultimele infiintate, fiind sustinuta de 102 corporatii, 398 de membri abonati si 81 de membri speciali donatori. E adevarat ca in Romania legislatia nu este atractiva pentru o astfel de maniera de a sustine cultura. Dar daca ar exista cadrul legal, oare, muzica simfonica ar fi un domeniu asupra caruia s-ar gandi marile firme sa-si opreasca atentia? Greu de crezut. Japonezii n-au avut, pana nu de mult, o cultura muzicala "de tip occidental". Noi am capatat-o tarziu, spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Ei se straduiesc cu ambitie sa o dezvolte si calitativ si cantitativ, avand intotdeauna sali arhipline la concertele simfonice si un public tanar si entuziast. Noua nu prea ne pasa, avem sali pe jumatate goale si un public predominant de pensionari.
Ceea ce japonezii stiu sa faca in acest domeniu al muzicii clasice (fenomen care se poate extinde si asupra altor zone) si noi nu reusim, este sa-i identifice pe acei potentiali iubitori de muzica sau de provocari intelectuale care locuiesc uneori in indepartate colturi ale Bucurestilor si ar putea fi "recrutati" din cele mai neasteptate zone profesionale. Vineri seara, am ajutat sa intre la acest concert un cuplu de tineri de 22 de ani, ea lucratoare la un atelier de confectii, el politist. Vremea de afara nu te imbia sa parasesti televizorul, ei au venit, schimband mai multe autobuze. Dupa concert, in ochii lor se citea o asemenea bucurie, incat impresiile concrete pe care mi le-a lasat concertul in cauza au trecut in umbra.
Trebuie sa-i descoperim pe cei care inca isi mai cauta spiritul, inainte sa pierdem cu totul batalia cu alienarea. Iar aceasta datorie revine celor care vin din interiorul culturii, o anumita superioritate spirituala (dobandita sau inascuta) neimplicand doar drepturi, ci si indatoriri. Turnurile de fildes trebuie parasite mai des. Altfel, vom ramane tare singuri...



Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO