Japonia tinde să acapareze nu doar pe turişti, ci şi pe scriitorii străini: Adriana Lisboa, originala prozatoare braziliană, a scris un roman tulburător, Rakushisha, care seamănă cu o ţesătură: urzeala o alcătuiesc viaţa şi creaţia lui Matsuo Bashō, iar firele ce se împletesc în fel şi chip sunt destinele a două personaje – Celina şi Haruki, suveica o formează călătoria lor împreună în Ţara Soarelui-Răsare.
Cei doi alcătuiesc un cuplu creat de hazard: Haruki cerceta în metrou o carte japoneză, Celina îl urmăreşte, intrigată că literele seamănă cu o broderie. Amândoi trăiesc în capitala Braziliei, într-o singurătate cauzată de o mare suferinţă despre care nu vorbesc, amândoi îşi câştigă existenţa cu talentul ce-i duce spre o artă minoră – Haruki ilustrează cărţi, Celina coase şi brodează gentuţe unicat.
Intuitivi şi sensibili, se apropie unul de altul, durerea profundă şi nemărturisită a fiecăruia îşi găseşte rezonanţe în fiinţa celuilalt. Haruki provine dintr-o familie de japonezi stabiliţi în Brazilia, dar n-a învăţat japoneză, nu şi-a cercetat şi asumat rădăcinile, nu l-a interesat cultura niponă. Dar când editura pentru care lucrează îi propune să ilustreze Jurnalul de la Saga al lui Matsuo Bashō, Haruki decide să călătorească în Japonia şi-i propune Celinei să-l însoţească.
Pelerinajul îi apropie într-un mod neaşteptat, deşi Haruki porneşte pe urmele poetului-călător, iar Celina rămâne în Kyoto, căci Japonia le dă prilejul să-şi scruteze durerea. Celina poate rememora momentele fericite alături de soţul ei Marco şi de Alice, fiica lor. Haruki revede episoadele unei iubiri stranii cu traducătoarea Yukiko Sakade, o nissei, născută ca şi el în familia unor imigranţi japonezi, dar care a învăţat limba, s-a familiarizat cu tradiţiile şi cultura din arhipelag.
Ca orice ţesătură meşteşugită, naraţiunea din Rakushisha are un desen vizibil, harta călătoriei în Japonia, altul ascuns – harta interioară a suferinţei, iar al treilea ce realizează transmutaţia lirică a naraţiunii aparţine lui Matsuo Bashō, cu frânturi din jurnal şi haiku, traduse în engleză, păstrate şi în japoneză în transcriere cu caractere latine. Impresiile călătoriei lui Matsuo Bashō la Saga şi poemele reverberează în conştiinţa personajelor, cu ecouri în conştiinţa cititorilor.
Rakushisha alternează vocile interioare, cea a Celinei şi cea a lui Haruki, şi notaţiile şi versurile poetului şi transformă romanul într-un poem straniu. Celina descoperă o ţară în care gesturile cotidiene ţin de artă, de la împachetarea unui obiect la ritualul tămâierii, de la ikebana la origami. Şi farmecul vechii Japonii se păstrează, clopotele răsună tânguitor şi sub sonorităţile telefoanelor celulare, iar templele rezistă asalturilor turistice şi aparatelor de fotografiat.
Modelul filigranat îl formează notaţiile şi haiku-urile marelui poet Matsuo Bashō. Am ales pasaje semnificative din a 28-a zi despre legăturile tainice dintre vis şi trezie:
„În vis l-am evocat pe Tokoku şi mă trezesc în lacrimi.
Când se întâlnesc din nou spiritele, visăm. Dacă yin-ul este epuizat, visăm foc. Dacă yang-ul este istovit, visăm apă.
Când o pasăre are fire de păr în cioc, visezi că zbori. Când dormi cu cingătoarea la brâu, visezi un şarpe, aşa se zice.”
Cititorul descoperă din aluzii, amintiri şi detalii două istorii de iubire, a lui Haruki pentru Yukiko Sakade, care are ca barieră statutul ei de femeie căsătorită, şi drama Celinei, care a pierdut un soţ şi o fiică, fără să poată ierta şi uita. Abia călătoria în Japonia şi ambivalenţa stării de a se simţi şi străini şi ai locului le relevă celor doi că viaţa însăşi este o călătorie, învăţând să accepte că toate sunt trecătoare, că rămâne doar bucuria frumuseţii, oricât de efemeră ar fi, cum scrisese în urmă cu trei secole Matsuo Bashō.
Scriitoarea braziliană a descoperit notaţia fulgurantă şi detaliul sugestiv, impregnată de spiritul culturii nipone, în care domnesc simplitatea, sugestia şi concizia. Iar cititorul are surpriza unei scrieri ce îmbină profunzimea analizei psihologice şi darul observaţiei atente a unei lumi noi cu poezia, într-o proză rafinată, ce traversează continente şi secole. Şi va afla că fructele kaki sunt ouăle dragonului roşu, iar Rakushisha are legătură cu fructele şi cu Matsuo Bashō.
Adriana Lisboa, Rakushisha, traducere din limba portugheză şi note de Georgiana Bărbulescu, Editura Univers, 2014, 144 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
