M-am minunat întotdeauna de interogaţiile folosite de omul peste care dau necazurile în şir, fără să ştie c-ar fi greşit cu ceva - cred că le-am auzit rostite cu năduf nu o dată şi de oameni diferiţi cu o retorică populară convingătoare: "Dar ce-am făcut? L-am omorât pe tata? Am f... pe mama?". Am descoperit într-un târziu că ele comprimă drama oedipiană şi celebrul complex, că au un sens mai profund decât îl dă psihanaliza, căci fixează două interdicţii, ele au funcţie de tabu suprem - paricidul şi incestul.
Şi de la Sofocle încoace ele obsedează literatura. Dar greu de imaginat că un autor ar vrea să se joace într-o naraţiune cu ambele teme combinate, şi mai greu de închipuit că riscând un astfel de joc, chiar evită să cadă în derizoriu. I-a reuşit performanţa unei romanciere cu identitate şi biografie la fel de sofisticate ca pălăriile etalate nonşalant, Amélie Nothomb: "Să-ţi ucizi tatăl" este al douăzecilea roman al scriitoarei şi unul cu o construcţie perfectă, care exersează jocul de-a paricidul şi incestul.
Eroul romanului este un adolescent american de 14 ani, care trăieşte în Reno, Nevada, şi nu-şi cunoaşte tatăl, pentru simplul motiv că nici mama cea frumoasă nu-l cunoaşte, chiar dacă se numeşte ... Cassandra. Joe Whip asistă la perindarea diferitelor bărbaţi prin viaţa şi casa lor, până ce apare un ins cu acelaşi nume ca el, iar din conflictul ce se naşte, mama alege pe noul venit şi-şi goneşte fiul de acasă. Cauza? Pasiunea şi talentul lui Joe cel mic pentru magie şi trucurile de magician, exersate exasperant cu cărţile de joc.
Joe supravieţuieşte cu ajutorul cărţilor de joc, îşi face numerele prin baruri, până când un străin îl îndrumă spre un maestru magician, Terence Norman, care trăia în Reno. Şi Joe îl convinge pe magicianul cel mai bun să-l accepte ca ucenic, îl primeşte în familie şi soţia lui, Christina. Şi pentru prima oară, Joe Whip se bucură de o viaţă de familie. Iar cei doi soţi constată pe rând că Terence Norman are pentru adolescent sentimente paterne, se şi vede pe sine în el la aceeaşi vârstă, îi înţelege reacţiile.
Şi pe măsură ce Joe creşte, se instaurează relaţiile cunoscute: atracţia faţă de mama - ea însăşi capabilă de un număr excepţional de magie, dansul cu flăcările, apoi ostilitatea şi apoi ura faţă de tată. Incestul este premeditat de Joe şi-i izbuteşte cu ajutorul drogurilor. De aici încolo, devine clar pentru toţi că Joe încearcă să-şi întreacă maestrul, magicianul crede că tânărul îl percepe ca pe figura paternă de care trebuie să se elibereze.
Dar Amélie Nothomb stăpâneşte prea bine strategiile de a-şi dirija cititorul unde vrea şi să-l uluiască ori să-l deruteze când pofteşte. Joe repetă performanţele maestrului după ce îl recomandă să lucreze în Las Vegas, capitala jocurilor, apoi răstoarnă toate aşteptările când reuşeşte, cu ajutorul unui complice necunoscut şi apoi definitiv dispărut, să dea o lovitură de milioane la cazinoul unde lucrează. La proces Terence Norman înţelege că şi triunghiul oedipian nu este decât tot un truc de magician.
Nu se poate dezvălui misterul poveştii, căci s-ar spulbera tot farmecul lecturii, prin care scriitoarea a găsit soluţia să prelungească jocul în stil inconfundabil. Practic, răstoarnă fatalitatea, aşa cum o ştim de la vechii greci, pentru că fiul este cel ce îşi alege tatăl, cu bună ştiinţă şi intenţii clare şi pe termen lung. La rândul său, tatăl refuză să se lase ucis, fie şi simbolic, prin seducerea soţiei şi terfelirea numelui şi a încrederii de care se bucură - un Oedip aşteptând răbdător.
"Să-ţi ucizi tatăl" ia prin surprindere cititorul, căci Amélie Nothomb se aventurează într-un teritoriu primejdios, cel al miturilor, pune la încercare arhetipurile consacrate să vadă cât şi cum rezistă chiar supuse răsturnării sau răstălmăcirii. Suita de jocuri îi reuşeşte prin practicarea magiei, de la personaje cu micile acte de iluzionism la trucurile artei narative unde se dovedeşte ea însăşi mare magiciană, cu sau fără pălărie fabuloasă.
Amélie Nothomb, Să-ţi ucizi tatăl, traducere din limba franceză de Valentina Chiriţă, Editura Polirom, 2012, 160 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
