Jurnalul lui Adam şi al Evei
Duminică 24 ianuarie, ora 19:00, Godot Café-Teatru prezintă „Jurnalul lui Adam şi al Evei”, în regia lui Eugen Gyemant (foto 1, 2). Dana Rogoz şi Dan Rădulescu interpretează o versiune neaşteptată a primilor El şi Ea, plină de inocenţă şi umor. O poveste despre descoperire, un jurnal împărtăşit cu candoarea primelor fiinţe care au simţit frica, iubirea, mirarea şi nevoia de a fi cu celălalt.
Un spectacol „care te face să reflectezi sincer despre lucruri elementare care ne privesc pe toţi. Odată cu nişte animăluţe numite Adam şi Eva, spectatorii redescoperă lucruri banale, lucruri cunoscute, lucruri cotidiene, cu ochii celor care au dat nume acestor lucruri. Poate acesta ar trebui să fie sensul oricărui act artistic, să iţi schimbe puţin perspectiva.” – Eugen Gyemant.
„La Godot Cafe-Teatru, textele lui Mark Twain sunt dramatizate într-un dublu jurnal de către regizorul Eugen Gyemant, cu umoru-i caracteristic, sprijinit în demersul său de actorii Dana Rogoz şi Dan Rădulescu. Povestea ne poartă de la Geneză până la moartea Evei, alternând consideraţiile celor doi «părinţi ai omenirii», care se construiesc astfel ca personaje. În vârstă de numai o zi pe aceasta lume, Eva deja filosofează: se simte «un experiment». Dar se va dovedi o iubitoare de frumuseţe şi dragoste, chiar dacă se va îndrăgosti de Adam: «Dac-ar fi urât, eu tot l-aş iubi.» Prezentat iniţial ca un misogin in nuce, ce se intreabă «La ce-o fi bună şi creatura asta cu păr lung? », Adam va sfârşi prin a se îndrăgosti, la rândul său, de Eva. Inexplicabile sunt motivele iubirii. Procesul va fi însă pigmentat de explorarea lumii din jur, descoperirea ei, punctele de vedere diferite şi, mai ales, enervantul obicei al Evei de a denumi toate lucrurile. Căci «la început a fost Cuvântul», nu-i aşa?!" (Maria Zărnescu, Yorick.ro)
Mai multe amănunte şi programul spectacolelor regizorului Eugen Gyemant pe pagina oficială de Facebook: https://www.facebook.com/EugenGyemant13
„A Quiet Place” selecţionat la Festivalul de Film de la Berlin
Scurt metrajul A Quiet Place, în regia lui Ronny Dörfler, o co-producţie România-Germania, a fost selecţionat în cadrul celei de-a 66-a ediţii a Festivalul de Film de la Berlin, în secţiunea Perspektive Deutsches Kino.
Cu o distribuţie integral românească – actorii Şerban Pavlu, Mădălina Craiu, Maria Obretin, Oana Rusu şi Andrei Ciopec, scurt metrajul de 24 de minute spune povestea Cristinei – o tânără care se întoarce acasă, în România, în satul ei natal, unde se reîntâlneste cu mama, tatăl şi sora mai mică. Întoarcerea acasă durează mai puţin decât era prevăzut. Reîntâlnirea cu tatăl ei scoate la iveală frânturi dintr-un trecut sordid şi pune lupa pe un posibil viitor sumbru – atât pentru Cristina, cât, mai ales, pentru sora ei mai mică.
A Quiet Place a fost filmat în România, în vara anului trecut. Regizorul Ronny Dörfler a colaborat nu numai cu actori români, ci cu o echipă formată integral din profesionişti din cinematografia autohtonă: Eduard Haris şi Eugen Matei Lumezianu (producţie), Cosmin Fericean (imagine), Eugen Kelemen (montaj), Iza Tartan (scenografie), Marius Leftărache (sound design) şi Florian Ardelean (priză directă). Două case de producţie de film din România au stat în spatele celui de-al treilea scurt metraj al tânărului regizor neamţ: 111 Film şi Cutare Film.
Despre acei puţini fericiţi
În perioada 15 ianuarie - 5 martie 2016, spaţiul Gallery 400 din Chicago găzduieşte expoziţia de artă video şi fotografie „Few Were Happy with their Condition” (foto 3). Curatoriată de Olga Ştefan şi itinerată cu sprijinul Institutului Cultural Român, expoziţia cuprinde lucrări realizate de artiştii Dan Acostioaei, József Bartha, Irina Botea, Razvan Botis, Claudiu Cobilanschi, Ştefan Constantinescu, Alexandra Croitoru, Cristina David, Bogdan Gîrbovan, Alex Mirutziu, Ciprian Mureşan, Vlad Nancă, Mircea Nicolae, Cristi Pogăcean, Ştefan Sava, Mona Vatamanu & Florin Tudor.
Lucrările reunite în expoziţie reflectă viaţa în România de după 1989, într-o perioadă de tranziţie aparent nesfârşită, în care speranţele şi dezamăgirile se succed, iar reformele şi liberalizarea se confruntă şi împletesc cu corupţia şi metodele perpetuate din regimul comunist. Artiştii expozanţi, activi de la finele anilor 1990 sau de la începutul anilor 2000, sunt preocupaţi de climatul politic şi social, de moştenirea întunecată a trecutului şi de contradicţiile prezentului, dar şi de propriul lor istoric, ca şi de condiţia general-umană.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
