• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7676
  • Leu / USD4.6170
Ziarul de Duminică

Justiţia suverană, vocalize în mi minor/ de Gheorghe Schwartz

Justiţia suverană, vocalize în mi minor/ de Gheorghe Schwartz

Autor: Ziarul de Duminica

17.03.2016, 23:44 68

Gheorghe Schwartz s-a născut la 16.09.1945 la Lugoj. Este licenţiat în Istorie-filosofie specializarea Defectologie Babeş-Bolyai Cluj; doctor în filosofie; profesor universitar. Autor a 40 cărţi tipărite (dintre care Psihologia transversală, Ciclul lugojean (patru romane), ciclul CEI O SUTĂ (11 romane – circa 5.000 pagini), 5 volume de proză scurtă etc.

27 de premii, decoraţii şi distincţii în ţară şi străinătate (ex. 2 premii pentru proză ale Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion Creangă” al Academiei, „Marele Premiu Mihail Sadoveanu”, „Marele Premiu Liviu Rebreanu”, Premiul ARKA (Serbia) etc. 

Prezent în peste 80 publicaţii din ţară şi tradus în publicaţii şi volume în 11 ţări.

Şi iarăşi voi repeta că, la fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiţie, la fel şi scriitorul depune ore multe de exerciţii, înainte de a plonja în marele roman. La fel şi scriitorul ar trebui să depună ore multe de exerciţii înainte de a plonja în marele roman… La fel şi scriitorul ar trebui să facă vocalize.

Şi iarăşi, şi iarăşi voi repeta că, în ceea ce mă priveşte, după cei douăzeci şi şapte ani, două luni şi patru zile cât am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament, înainte de a mă angaja într-un nou proiect de anduranţă. (În speranţa - lipsită de cea mai elementară modestie – că acesta îmi va mai fi îngăduit…)  

Aşadar, după Enigmele infinite, vocalize în do major şi Hotarele istorice, vocalize în re minor, urmează, bineînţeles, Justiţia suverană, vocalize în mi minor. Bineînţeles!

Cum altfel?

De ce Justiţia suverană? Nu mai puneţi asemenea întrebări! S-ar putea să fiţi acuzaţi de subminarea actului de justiţie sau chiar de anarhism. Căci, vi se va spune: „fără Justiţie suverană nu există ordine, nu există reguli, nu există decât haos!”

Şi, de asemenea, voi repeta – iarăşi! – că dacă unii vor constata că  exerciţiile de faţă sunt inegale, ei vor trebui să ia în considerare că aceste texte nu sunt decât rodul câte unei zile: există zile mai bune şi există zile mai puţin bune. Şi chiar şi zile când n-ai nici un chef să faci „vocalize”. Dar le faci! Există zile mai bune şi există zile mai puţin bune. Atât pentru scriitor, cât şi pentru cititor.

Aşadar, un nou caiet de vocalize:

Aşadar, de data aceasta vocalize în mi minor. De ce în minor? Veţi trage singuri concluzia după ce veţi fi studiat cu atenţie Tratatul. Altfel, degeaba îl veţi fi studiat…

 

Misterul în cazul Pruncul

1.     Avertisment:

„Aşteptarea preconcepută este prezentă şi la om şi la animal.”

Ar fi o mare greşeală să credeţi că maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat vreodată Ludovic L.) ar fi pierdut atât de glorios doar procesele penale: iată, în timp ce căutam în continuare acte-dovezi în legătură cu celebrul caz Rom J. Rominger, am dat – cu totul întâmplător – de Dosarul Pst21y/3847. Acest caz ne-a atras atenţia  fiindcă a fost judecat cu uşile închise şi nici presa vremii n-a relatat mare lucru. În fond, era vorba despre odraslele a două familii deosebit de selecte, familii ce nu doreau publicitate pentru asemenea incidente. Totuşi, la ora aceasta dosarul fiind desecretizat, putem să-l analizăm în tihnă.

2. Faptele: Onorabila domnişoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, din atât de onorabila familie van Krumpelstein (cea cu marea firmă de sicrie de lux Krumpelstein & Fiii), a rămas gravidă! Cum domnişoara Astrid Julie Lucie pretindea că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi fost tatăl copilului, iar Iosif Placeanovici tăgăduia cu încăpăţânare o implicare decisivă în conceperea fătului („că, deocamdată, nu putem încă vorbi despre un copil, cel mult despre un făt!”) şi cum cele două atât de onorabile (respectiv, stimabile) familii n-au ajuns la un acord, disputa a ajuns la Tribunal.

Curtea, în componenţa obişnuită: preşedinte – onorabilul judecător  Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, procuror – Doctor Ragnavaldur Sicl, avocatul  stimabilului Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, – Doctor  Haralambie Szabo, avocatul onorabilei domnişoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein – maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume), grefier – subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova.  În sală n-au fost admise decât rudele de gradul I şi II a celor doi protagonişti. (Nici măcar marchizului Japs J. Japs, verişorul domnişoarei Astrid, nu i-a fost permis accesul! Nici măcar lui!)

Deoarece Ramon Placeanovici, al VIII-lea conte Placean şi tatăl lui Iosif, s-a îmbogăţit peste măsură din afaceri imobiliare (cam dubioase, după cum spunea în şoaptă lumea), n-a fost o problemă ca maestrul Ludovic L. (sub alt nume) să-i fie vârât drept avocat Astridei. (Onorabila familie van Krumpelstein, proprietara de şapte generaţii a firmei de sicrie de lux Krumpelstein & fiii, avea, desigur, compartimentul ei de avocatură şi a fost destul de dificil să-i fie impus un apărător de afară, chiar dacă acela era celebrul maestrul Ludovic L. Dar cum dânsul i-a fost propus sub alt nume şi cu altă înfăţişare, iar onorariul îi era achitat de un sponsor anonim, dar extrem de binevoitor – şi care nu cerea, în schimb, decât un sicriu de lux pentru momentul care ne vine, la un moment dat, tuturor şi cum cei din familia van Krumpelstein erau cunoscuţi nu numai pentru marea lor nobleţe, ci şi pentru că erau foarte zgârciţi, avocatul minune a fost acceptat. Probabil că a mai existat un motiv: onorabila familie n-a vrut să amestece respectabila firmă într-o cauză ce trebuia să rămână cât mai discretă.)

3. Dezbaterea: Procesul a fost atât de secret încât nu dispunem nici măcar de stenogramele obişnuite, care, cică, ar fi fost distruse de un incendiu. (Doar că, după incendiul din 1902, clădirea tribunalului n-a mai trecut prin nici un sinistru…)

4. Sentinţa: Azi nu se mai cunoaşte decât soluţia dată de Justiţia Suverană prin onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Şi este absolut limpede că această soluţie atât de remarcabilă n-ar fi putut fi formulată fără prestaţia inconfundabilă a maestrului Ludovic L., indiferent sub ce nume s-ar fi aflat. Acesta este un lucru absolut limpede!

„Curtea în componenţa preşedinte onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Doctor Dr. h. C. Julius Zimberlan, procuror Doctor Ragnavaldur Sicl, grefier subtila   domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova, în urma pledoariilor avocatului stimabilului Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean Doctor Haralambie Szabo şi a  avocatului onorabilei  domnişoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein – maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume – nota noastră), luând în considerare toate argumentele aduse, precum şi declaraţiile celor două părţi (…) depuse sub jurământ, precum şi cele ale persoanelor citate drept martori (…), luând în considerare articolul (…) şi articolul (…) şi articolul (…) completat şi revizuit,

HOTĂREŞTE

Copilul  din onorabila burtă a domnişoarei Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, numit în continuare Fătul, întrucât nefiind încă adus pe lume, nu poate fi socotit copil, având rolul procesual principal, nefăcând uz de acest rol, nu poate fi considerat probă directă în dosar. Aşa că procesul n-ar fi avut obiect decât ipotetic, dacă domnişoara Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-ar fi cerut (prin avocat) daune morale pentru că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi folosit tot timpul judecăţii titlul său de nobleţe pentru a câştiga un ascendent faţă de atât de onorabilul nume van Krumpelstein, aflat de şapte generaţii în slujba celor mai importanţi oameni ai mirificei noastre comunităţi.

Prin urmare, luându-se în considerare art. (…) paragrafele 3 şi 6b, Curtea decide:

Pruncul, nefolosindu-se de dreptul său procesual şi  fiind doar ipotetic un viitor copil, nu poate constitui şi nici da naştere unei dispute în faţa vreunui judecător;

Întrucât, fără ca Pruncul să fi fost un caz, Pruncul nefolosindu-se de dreptul său procesual, stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, a făcut uz de titlurile sale, vrând să pună în umbră, prin umilire, onorabila familie van Krumpelstein, aflată de şapte generaţii în slujba celor mai importanţi oamenii ai mirificei noastre comunităţi, fie va plăti drept daune suma de (…), fie o va lua neîntârziat în căsătorie pe domnişoara Astrid Julie Lucie van Krumpelstein; Indiferent de această Hotărâre, numitul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, va plăti taxe de judecată de (…).

Cu drept de recurs în 48 (patruzeci şi opt) de ore.

Semnăturile, parafele etc.”

Mergând mai departe, pe firul evenimentelor, deşi ne-au rămas atât de puţine documente în acest caz, n-am găsit niciunde consemnată căsătoria dintre stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean cu onorabila domnişoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein, în schimb, am descoperit minuta secretă a divorţului lor.

Presa n-a consemnat nimic despre aceste evenimente. Şi asta deşi nici stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean şi nici onorabila domnişoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-au fost nişte oarecine!

   

Urmări:

Oricum, onoarea onorabilei domnişoare Astrid Julie Lucie van

Krumpelstein a fost reparată, iar despre Pruncul, nu se mai ştie nimic.

(Doamna Rozenzweig – Luther, bătrâna menajeră a familiei van

Krumpelstein, pretinde că la mijloc n-a existat nici un prunc. Dar se

poate ca doamna Rozenzweig – Luther, acum în vârstă de 97 ani, să fi

uitat ceea ce s-a petrecut – în secret! – cu atâta vreme în urmă. La

vârsta ei, nici n-ar fi de mirare.)

Un proces entuziasmant de anacronic

 

1.     Avertisment:

„Deciziile majore au ca efect modificarea sau fracturarea mersului vieţii, în vreme ce  creativitatea păstrează individul într-o stare activă, posibilă chiar şi pe vechiul făgaş.”

Şi, fiindcă, odată cu procesul „Pruncul”, am ajuns şi în sferele înalte, înainte de a reveni la atât de impresionantul caz Rom J. Rominger, ne vom aduce aminte şi de mult mai mediatizatul proces dintre (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec şi (falsul) marchiz Rabindranath d’An. Vom aminti despre acel eveniment - atât de anacronic în zilele noastre - deoarece completul de judecată a fost acelaşi ca în procesul „Pruncul”, iar maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat niciodată Ludovic L.) a fost chiar avocatul (falsului) marchiz Rabindranath d’An (care s-a dovedit, la timpul potrivit, că n-ar fi fost decât Rabin Dan şi nici pe departe marchiz. Dar totul doar la timpul potrivit!).

2. Faptele: Iată care a fost subiectul acestui proces ce a ţinut prima pagină a tabloidelor timp de mai bine de nouă săptămâni, pagina a doua două zile, iar pagina a noua o singură dată: (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec l-a dat în judecată pe (falsului) marchiz Rabindranath d’An pentru că acesta l-ar fi calomniat în public în salonul albastru al CLUBULUI ROYAL, că s-ar folosi în mod abuziv de titlul nobiliar şi că, prin urmare, n-ar fi avut ce căuta în acel loc exclusiv! Ba nici măcar în salonul verde, unde se întreţineau secretarii, contabilii şi avocaţii, în vreme ce patronii lor se desfătau în atmosfera încântătoare din SALON BLEU CLAIR. Martorii la incident au relatat sub jurământ că, iniţial, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ar fi rămas mut de indignare, timp suficient pentru ca (falsul) marchiz Rabindranath d’An să adauge că nu, nici chiar în salonul verde n-ar avea ce căuta (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec, întrucât nu ar putea dovedi calitatea de secretar şi cu atât mai puţin cea de avocat sau contabil! Şi au mai relatat sub jurământ martorii la incident că (falsul) marchiz Rabindranath d’An i-ar fi strigat (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec: „Locul tău este cel mult în salonul gri, laolaltă cu valeţii şi birjarii!”. Şi astea toate în faţa atâtor distinşi martori!

Când i-a revenit, în sfârşit, graiul, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să şi-l folosească: şi-a scos cu un gest teatral mănuşa de pe mână (aşa au relatat sub jurământ patru martori) „şi-a scos mănuşa de pe mână şi l-a pocnit cu ea drept în faţă pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An”. Şi, astfel, provocarea la duel a fost gata iniţiată.

Cazul a fost cu totul anacronic, deoarece s-a petrecut nu altundeva ci chiar în exclusivul salon albastru al clubului ROYAL din Parisul anului de graţie 2015! Noroc doar că nici (falsul) marchiz Rabindranath d’An şi nici (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nu sunt francezi. Asta deşi, într-o fotografie de pe pagina întâi a unui tabloid de mare tiraj – nu-i pomenim aici numele spre a nu putea să fim acuzaţi de reclamă mascată -, într-o poză de pe pagina întâi, micul (fals) marchiz Ranindranath d’An, pe când avea cel mult patru ani, apare în poalele lui Lady Roberta Plantagenet, născută Dupon. Care a dat şi ea publicaţia în judecată pretinzând daune morale pentru „fotografia retuşată”. (Dar acesta a fost subiectul unui alt proces.)

Să revenim: după ce (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec şi-a scos cu un gest teatral mănuşa de pe mână (aşa au relatat sub jurământ patru martori) şi l-a pocnit cu ea drept în faţă pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An, provocarea la duel fiind astfel iniţiată, (falsul) marchiz s-a întors pe călcâie şi a părăsit salonul BLEU CLAIR, totul petrecându-se în cea mai deplină linişte. Ca un aspect edificator, un distins martor la incident a remarcat în faţa Curţii, sub jurământ, că a avut impresia că se află într-o sală de cinematograf vizionând un film mut. Chiar aşa a declarat în faţa Curţii acel distins martor şi trebuie precizat că nu a fost nici el un fitecine, având drepturi depline de a frecventa exclusivul SALON BLEU CIEL din luxosul CLUB ROYAL, fapt pe care l-a dovedit punându-şi Legitimaţia de membru pe masa onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Este vorba despre Legitimaţia nr. 132, după cum a notat atât de conştiincios ca întotdeauna grefiera, subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova. Dar onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a solicitat ca legitimaţia aceea să nu fie consemnată, întrucât calitatea de membru al CLUBULUI ROYAL este strict confidenţială, altfel ar fi replicat şi domnia sa că face parte din acelaşi Club. (Posedând Legitimaţia nr. 87!)

3. Dezbaterea: Problema (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec era că (falsul) marchiz Rabindranath d’An, după ce a fost pocnit (în plină figură şi în cea mai mare linişte) cu mănuşa (falsului) viconte Jean-Paul Malec de Melec, s-a răsucit pur şi simplu pe călcâie şi a părăsit exclusivul SALON BLUE CIEL din selectul CLUB ROYAL, fără să spună dacă va accepta sau nu provocarea la duel. Şi cum zilele au trecut, ba au trecut chiar şi anii, avocatul, Dr. Pupi Schnietzel, s-a adresat Curţii cu o voce sfâşietoare, întrebând ce să facă mandantul său dacă (falsul) marchiz Rabindranath d’An tace - acoperit de laşitate - de atâta vreme? Ce altă posibilitate i-a rămas mandantului său de a-şi repara onoarea decât satisfacţia unei sentinţe drepte – dar aspre! – dată de Justiţia  suverană? O sentinţă care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ştia că are oricum un proces câştigat, deoarece a reuşit, prin intermediul bunului său cumnat şi prieten, cuceritorul (fals) conte Jean-Pierre Stroganoff, să-l împingă în scenă drept apărător al (falsului) marchiz Rabindranath d’An pe nimeni altul decât pe maestrul Ludovic L. (desigur, sub alt nume şi sub o altă înfăţişare. Desigur.).

Maestrul Ludovic L. i-a răspuns stimabilului său oponent, Dr. Pupi Schnietzel cu trei citate: unul din Seneca, al doilea din Sfântul Augustin şi al treilea din Borak cel Bătrân (autorul său preferat). După care s-a aşezat mulţumit la locul său. Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, obişnuit de acum cu stilul inconfundabil al maestrului Ludovic L., sub orice nume şi sub orice înfăţişare s-ar fi prezentat acesta, a rămas, de astă dată, mirat.

– Nu înţeleg, a recunoscut onorabilul judecător, ce legătură au toate aceste citate cu speţa noastră?  

– Tot ce au spus marii gânditori ai omenirii are legătură cu orice! Nu credeţi?

Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a tăcut o vreme, apoi a întrebat:

– Şi altceva nu mai aveţi de adăugat?

– Voi adăuga la timpul potrivit! Adică la procesul pe care-l va deschide mandantul meu împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec, aici de faţă.

4. Sentinţa: Aşa că şi de data aceasta, formidabilul maestru Ludovic L., nemaispunând nimic, a pierdut şi acest proces, în care marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii şi la două zile de muncă în folosul societăţii la biroul de cadastru. Dreaptă sentinţă!

5. Urmări: Cred că acum sunteţi deja suficient de pregătiţi să remarcaţi geniul maestrului Ludovic L. şi aţi observat că marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii şi la două zile de muncă în folosul societăţii la biroul de cadastru. Aşa scrie în aspra sentinţă: „marchizul Rabindranath d’An” şi nu „falsul marchiz Rabindranath d’An”! Pe cale de consecinţă, Rabindranath d’An a putut, din clipa aceea, să-şi dovedească oriunde şi oricând calitatea nobiliară, având mereu asupra sa acest act oficial rămas definitiv şi irevocabil. Drept urmare, procesul de care a vorbit maestrul Ludovic L. că-l va deschide în numele mandantului său împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec a devenit desuet. Ca şi duelul, de altfel.

Deci, din nou, datorită lui Ludovic L., pierzând şi acest proces, toată lumea a avut numai de câştigat.

Deci, nu uitaţi, Justiţia suverană nu ne face tuturor decât bine! Chiar dacă, uneori, acest bine pare atât de dureros.

Deci, se mai verifică încă o dată cursul 6 („Justiţia suverană nu poate lua decizii decât după clarificarea tuturor aspectelor cauzei”) al Profesorului Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, onorabil judecător.

 

Din volumul Gheorghe Schwartz, Justiţia suverană, vocalize în mi minor, în curs de apariţie la editura „Junimea” din Iaşi

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9457
Diferență: -0,0303
Ieri: 4.9472
Azi: 4.6170
Diferență: -0,3281
Ieri: 4.6322
Azi: 5.7676
Diferență: -0,9922
Ieri: 5.8254
Azi: 4.7889
Diferență: -0,0543
Ieri: 4.7915