Locaţie: o mică localitate urbană.
Zoom: la birt (nu are autorizaţie de funcţionare, nici casă de marcat, nici plan de evacuare în caz de incendiu, nici budă, fireşte).
Populaţie: 3.289 de locuitori, în acte. Dintre aceştia, vreo 900, prin rotaţie, sunt plecaţi la muncă în străinătate. De pildă popa pleacă în fiecare vară, pe contract, la cules de pătlăgele în serele din Finlanda. Dacă se întâmplă ca cineva s-o mierlească în perioada cu pricina, popa are dezlegare şi oficiază pe Skype.
Perioadă: în plină campanie electorală pentru parlamentare.
Personaje: nişte oameni, acolo, şi ei...
Campaniile electorale au farmecul lor, mai ales în localităţile mici, botezate „oraşe” şi la sate, adică la viitoarele tot „oraşe”. Peisajul urban/ rural anost se înviorează brusc de la zâmbetul de pe chipul unor necunoscuţi ale căror poze sunt lipite pe toate gardurile. Desigur, oamenii locului nu le-au văzut în viaţa lor, în carne şi oase, pe personajele din afişe, în schimb nici n-o să le vadă vreodată. Dar ce contează acest mic detaliu când, dacă stai cuminte la poartă sau aştepţi cu răbdare la birt, ai toate şansele să primeşti, ca din partea omului din poză, fie un pix, fie o bască, fie o pereche de galoşi sau o pungă, sau un maieu sau o altceva inscripţionat cu o siglă şi cu nişte iniţiale despre care nimeni nu ştie ce înseamnă. Mă rog, asta până anul acesta, când nobilul obicei al darurilor electorale a fost redenumit mită electorală şi a fost interzis prin lege.
„Ăştia ne-a dat, uite, şi când ne-a dat ne-a mai şi promis că dacă se alege ei o să şteargă toate datoriile din caietul de la cârciumă şi-o să ne-o dea nouă, celor mulţi, cu tot ce s-o găsi în ea, că noi am dus greul şi aicea ne-am lăsat alocaţiile lu’ ăia micii. Şi şomaju’ tot acolo l-am lăsat, noroc că nu-l mai luăm, că tot acolo îl dădeam, la nesătulul de privatizat, de cârciumar, de hoţ.
Când a venit de ne-a dat pixu’ (din ăla fain, cu arc), ne-a mai zis şi că o să ne dea la fiecare, a doua zi după votare, câte o bancnotă de 137 de lei din care o să facă ei imediat ce se alege. Iar la fiecare copil o să dea şi la ei câte o bancnotă de 72 de lei, să aibă de rechizite, chiar dacă ei nu mai are nevoie de rechizite că taman ce le-a dat pixu’ şi, oricum, la şcoală nu mai merge, că şi dac-ar vrea să se ducă nu mai are unde, că s-a închis şi alta e la vreo 16 kilometri de mers pe jos şi peste o apă de s-a rupt podu’ de peste ea. Şi ne-a mai zis că la familiile care are bătrâni (pe pământ, nu în gând) o să le dea şi câte două kile de arpacaş de boşorog şi două scânduri gata scrise cu numele la fiecare bătrân de le poţi folosi ca rafturi până ce le-o veni vremea să le pui cruciş.
Acuma n-are voie să ne mai dea înainte, da’ după aia are, că se alege şi face ce vrea ei şi ei vrea binele la noi şi-o să ne dea tot ce ne-a promis data trecută şi n-a apucat să ne dea din cauza la opoziţia duşmănoasă şi-o să ne facă în plus şi canalizare suspendată şi-o să puie la iarnă dozatoare de ţuică fiartă la răspântii şi vara o să le înlocuiască cu dozatoare de şpriţ, să nu mai sufere omu’ de pe urma la încălzirea globală.
Şi ne-a mai zis că şi stadion ne face, cu tot cu dozatoare de bere nocturne, că chiar dacă nu avem echipă de fotbal, o să ţinem pe el procesele lu’ chiaburii care ne-a jecmănit, adică primul o să-l judecăm pe cârciumarul, pe banditul de hoţ privatizat.
Şi-o să-i ierte şi pe ăia care, de nevoie, de lipsuri şi de sărăcie au mai necinstit câte-o capră, că foamea te îndeamnă şi nu te poţi abţine, când devine cazul de tentaţie, mai ales atunci când suferi ca un câine că iar ţi-a luat toţi banii cârciumaru’ de hoţ ce e, privatizatu’ naibii de bandit.
Şi lu’ şefu’ de post care ne-a asuprit o să-i ia maşina şi-o să-i dea bicicletă cu girofar, să vadă şi el cum e să te lupţi cu nevoile şi maşina lui o să ne-o dea nouă, câte o săptămână la fiecare familie şi nici carnet n-o să ne mai trebuie că o să conducem cu buletinu’, aşa cum se dădea creditele şi pe nevasta cârciumarului de hoţ bandit privatizat o să ne-o dea tot nouă, pe tabel, maşina în săptămânile cu soţ şi femeia în alea fără soţ să ne muncească în gospodărie ca compensaţie la jaful lui hoţu’ de bărbat’su şi ca să nu ne mai pierdem minţile cu caprele şi alte mioare, că e şi ele suflete şi suferă în sufletul lor.
Şi-o să puie din fonduri europene şi un stâlp înalt în faţa la Primărie şi dacă mai iese încă o dată o să-i puie şi bec cu neon ecologic în vârf să se vadă ca un fel de far când greşeşte oamenii uliţa când vine noaptea acasă cu minţile otrăvite de banditu’ de chiabur de cârciumar şi ajunge omu’ la casa şi la nevasta altuia, nu că ei nu i-ar plăcea, da’ popa, când a venit ultima dată din Finlanda, a zis că nu se cuvine.
Şi dacă iese ei a zis că ne mai aduce şi-un cabinet cu doctor oftalmolog, să ne puie la toţi dinţii care ne-a căzut de la ţuica modificată genetic de hoţu’ de cârciumar, privatizatu’ naibii de bandit care ne-a otrăvit.
Asta o să facă când s-o alege. Acu’ mai pune o sută de tărie şi trece-o pă caiet, hoţule, că ai zilele numărate, banditule!”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
