Azi, UE se poate lauda cu un sistem carceral ultraumanitar, si sub aspectul conditiilor de viata de care beneficiaza puscariasii, si pe planul filosofiei juridice tot mai permisive. Fireste ca nu Michel Foucault e de vina pentru asta. Stomacul europenilor digera de multa vreme culpa coloniala, un soi de autocondamnare cu verdict anuntat. In loc sa-si pastreze realismul politic din care si-a hranit sute de ani grandoarea, Batranul Continent se poarta mai curand ca un doctor ajuns la capataiul unei umanitati agonizante si... inocente. Pe nesimtite, viziunea exacerbat umanista - care vrea ca orice sociopat sa fie de fapt o victima a contextului nefericit in care a fost (sau n-a fost) educat - a inceput sa domine imaginarul colectiv, invadand progresiv amfiteatrele, televiziunile si ziarele. Populatia mai curand prospera din UE15 e deja perfect acomodata cu viziunea potrivit careia criminalii recidivisti sunt bieti nebuni, tot asa cum delincventii de drept comun sunt niste fosti adolescenti deraiati, care n-au profitat suficient de afectiunea parinteasca.
E drept, realitatea e inca precara, pentru ca rautatea (uneori bestiala) si impactul sentimentului de impunitate asupra comportamentelor individuale colaboreaza eficient la sporirea indicelui de violenta din interiorul penitenciarelor. Cand stii ca vei fi tratat omeneste, oricat te-ai fi indepartat de conditia umana, te salbaticesti cu voie de la politie... Dar standardele au tot sporit: televizorul din celula e nimic pe langa banii cheltuiti de statele bogate cu... discursurile si meseriile de acompaniere. Un intreg aparat birocratic, dublat de aparitia unor specialisti bine platiti, pentru ca saracii detinuti sa nu se deprime...
Conflictul ideologic dintre democratie si drept e poate abia la inceput. S-ar putea ca dreptul sa-si revina, dar nu neaparat in favoarea democratiei. Daca privim, de pilda, masiva priza electorala a populismului xenofob, putem chiar fi siguri de aceasta intoarcere. Oamenii "simpli", pe care derbedei de 15 ani ii ataca la iesirea din metrou, femeile violate in parcarea blocurilor suburbane sau batranii gatuiti in propriile case sunt gata sa voteze partidele dure, care promit imigratie zero, intoleranta fata de crima, pedepse drastice. Noua cerere va naste, deci, noua oferta. Corsi e ricorsi... Pentru ca, in SUA, dupa doua decenii de represiune totala impotriva criminalitatii mari sau mici (sindromul Giuliani), o multime de state federale au inceput sa elibereze detinutii-"model" pentru prozaicul motiv ca nu mai au fonduri pentru a-i intretine in penitenciarele superaglomerate. Puscariasii din afara zonei euroamericane suspina! Sa le plangem de mila, sau sa ne felicitam ca globalizarea nu i-a impins inca pe teritoriile noastre?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
