• Leu / EUR4.7559
  • Leu / GBP5.4795
  • Leu / USD4.1941
Ziarul de Duminică

La scoala! Care scoala?

La scoala! Care scoala?

Invatamantul de la noi este trecut prin ravasitoare si continue transformari, in numele reformarii din temelii, al modernizarii, al "aderarii" la experiente mai luminate ca ale noastre. Iar frecusurile diverselor mandate politice cu privire la el nu sunt decat un dramatic experiment care, in timp, a nascut mutanti.
Loviti in plin de aceste schimbari, buimaciti de neajunsuri si de reguli noi care se bat cap in cap, proaspetii intelectuali nu sunt decat niste inadaptati care recunosc singuri ca si-ar fi dorit altceva de la scolile romanesti si ca mult-clamata modernizare tine in fond de mentaliatea profunda a acestei natii, nu doar de adoptarea unor reguli moderne. Iesiti dintr-un sistem imbatranit ca mentalitate, dar dupa reguli impus-moderne, ei sunt niste gogomarle livresti, nici cal, nici magar, niste oameni instruiti mai mult autodidact, care, odata iesiti de pe bancile universitatilor, au fost nevoiti sa se descurce pe cont propriu pentru un post sau pentru o cariera, uneori dupa dramatice si umilitoare experiente.
Noul an scolar va debuta in curand prinzand in plin una dintre cele mai mari si mai profunde crize ale invatamantului romanesc. O criza care atinge toate palierele sistemului: invatamantul preuniversitar, pe cel superior, legislatia, sincopele ministeriale, dascalii si, colac peste pupaza, implementarea ultimelor norme europene.
Ravasiri, revizuiri, certuri, decizii, anulari, reveniri, se da examen, nu se mai da examen. Este anul in care vestita "Declaratie de la Bologna" ar trebui sa dea Romaniei primii intelectuali. Lor li se spune "Generatia Bologna" si vor fi primii absolventi ai studiilor superioare de trei ani. Intre timp, o lege a invatamantului si un statut al personalului didactic asteapta "verdele" pe masa ministrului Adomnitei.
Nu stiu vacanta scolarilor cum a fost, dar vara ministeriala a fost de foc, ca tot anul scolar trecut: un an "intens si plin de incercari", cum singur ii spune actualul ministru. Cu teze unice la clasa a VII-a, cu testari la clasa a IV-a si cu decizia de a se renunta la testele nationale pentru clasa a VIII-a, ceea ce inseamna intrarea in liceu fara examen. Numai daca ar fi sa analizam acest ultim act si ne-am cruci: "Accesul elevilor in clasa a IX-a se va face in functie de mediile obtinute la cele trei sau patru teze cu subiect unic, plus media generala a clasei a VIII-a", zice un comunicat al cabinetului ministrului, dar pe site-ul ministerului, in aceeasi zi, gasim altceva: "Accesul elevilor in clasa a
IX-a se va face in functie de mediile obtinute (...) de catre elevii de clasa a VIII-a si media generala a claselor V-VIII"! Deci mediile doar pe clasa a VIII-a sau pe clasele V-VIII? Alegeti dumneavoastra varianta care va convine.

Intre sistemul ceausist si intrarea in UE
Daca, pana in 1989, stiam foarte sigur ca la Filologia bucuresteana, de exemplu, existau constant 25 de locuri mari si late la admitere si pe acelea concuram, invatand toti din aceleasi manuale, cu acelasi barem, aceeasi corectura si cu marele profesor Theodor Hristea in comisie, acum, in libertate, lucrurile s-au bramburit complet si iremediabil. Daca atunci stiam sigur ca un absolvent de Litere cunostea limba romana impecabil, acum acest lucru nu mai e valabil. Cum a fost posibil asa ceva, cum am putut ajunge aici? A nu se intelege ca sunt o nostalgica. Nostalgia mea poate fi interpretata doar ca una a lucrului dupa reguli si a concurentei cinstite. Intre timp, lucrurile s-au schimbat, unele in bine, putine, altele in rau. Dar asta nu pentru ca era mai bun sistemul comunist. Nici pe departe! Explicatiile au fost date din timp in timp de oameni foarte avizati, de profesori, de cercetatori, de persoane care au putut privi in urma nevindicativ, desi nici acum nu se aud prea multe voci care sa aiba curajul sa spuna pe nume unor lucruri. Imi asum criticile si o voi face eu, aici, cu cateva, cele mai evidente si mai nenumite.
Prima pacoste cazuta ca bomba atomica pe sanatatea mintala a viitorilor intelectuali a fost invazia facultatilor particulare, unde, daca in primii ani se mai dadea un examen formal, acum se intra doar cu buletinul in mana. Ma opresc din nou pentru a insista sa nu fiu inteleasa gresit: nu invatamantul particular in sine este o nenorocire, el exista peste tot in lume, uneori cu traditii de sute de ani, ci lipsa unor criterii viabile de selectie a candidatilor la anumite universitati si cercul vicios pe care-l creeaza. Nimeni din sistem nu este deranjat de lipsa concurentei (desi toti recunosc indirect ca "nivelul" studentimii este mai scazut decat la facultatile unde se da examen), pentru ca toti au contribuit la cladirea lui. Profesorii predau la mai multe universitati in acelasi timp (deci nu pot recunoaste pe fata ca e ceva in neregula acolo de unde isi iau leafa), iar universitatile nu si-au permis elitismul selectiei pentru ca doreau bani. S-a ajuns astfel la o supradimensionare la toate nivelurile si la o inflatie de absolventi.
Alta problema a fost cea a cumplitei imbatraniri a sistemului: absolventii tineri s-au dus dupa bani mai multi si o cariera mai vizibila, ramanand la catedra doar cei care nu prea aveau alte solutii.
Alte si alte probleme sunt cele ale lipsei de unificare dintre milioanele de manuale alternative (disputa veche, grea si ultramediatizata), in care interese editoriale si de autor au primat la primirea avizului de catre minister, ajungandu-se la ceea ce se vede astazi: copii de clasa a IV-a care invata uneori si dupa cinci manuale la o singura materie, dupa principiul "Lasa, ca cine e destept poate invata de oriunde, in oricate variante". Mai departe, doar amintite, trecerea de la sistemul facultatii de 5 ani - in prima faza - la cel de 4, renuntarea treptata la examenele de admitere in treapta a doua, apoi in facultate, mai nou - in liceu, crearea invatamantului la distanta (dar nu ca formula pentru cei care au slujba si nu se pot prezenta la cursuri de zi, asa cum a fost gandita initial, ci ca o a doua sansa a celor care pica la zi!), marirea numarului de locuri la admiterea in facultati, cele mai multe fiind contra cost. Apoi, dupa ani de zile de stabilizare, suprimarea a zeci si zeci de materii si comasarea in trei ani a celor patru stiuti, pentru ca asa trebuie, pentru ca asa zice Bologna, pentru ca asa zice Europa. Nu sunt neaparat lucruri rele, multe trebuia facute, problema uriasa este ca presupun schimbari imense si, mai ales, reveniri si reintoarceri la niste hotarari luate o data ca bune de un mandat, iar alta data gasite ca invalide de altul.
O alta hotarare absolut paguboasa, catastrofala pentru invatamantul nostru, a fost decizia de a se intra in facultati numai pe baza mediei de la bacalaureat, o experienta dezastruoasa pentru facultati care se luptau apoi patru ani sa scoata fluturii din cap studentilor "olimpici", "geniali", "zecisti", dar care scriau cu greseli de ortografie. Dau un singur exemplu: la un liceu din Caracal, in anul in care s-a luat aceasta hotarare, au existat 40 de medii curate de 10! Asadar 40 de absolventi de liceu care in principiu puteau intra in mod egal la orice facultate din tara, de la Cibernetica la Filologie. La Caracal?! Paralel, a functionat si hotararea similara de a se lua in calcul la intrarea in liceu media celor patru ani de gimnaziu, fapt care a creat poate cea mai sideranta increngatura de pile, favoruri si invarteli la fiecare materie in parte (asadar la profesorul titular) pentru o nota cat mai mare. Dar oare zecele obtinut la Odaile este egal cu zecele obtinut la Liceul "Lazar"? Apoi s-a ajuns la clase intregi de premianti in invatamantul primar, de vreme ce singurele patru variante de evaluare sunt: bine, foarte bine, satisfacator, nesatisfacator. In zeci de clase de absolventi de a IV-a primara nici macar un singur elev nu a ramas nepremiat!

"Profilul" candidatului
Ce n-au inteles ai nostri capi de sistem de invatamant este ca da, poate e bine sa adoptam sistemul american de abolire a testarilor la intrarea in facultate, dar acolo un candidat care accede la o cariera in Litere si unul care vrea sa se faca astronaut NU inseamna acelasi lucru, chiar daca fiecare are zece pe linie! Se cauta un anumit "profil" de candidat pentru un anumit gen de universitate. De aceea, acolo exista formula "Ati fost acceptat" la Standford, Berkeley, California University. Aici, Liceul Mihai Viteazul este obligat sa-l ia pe candidatul din Tandarei pentru ca acesta a terminat cu 9,85. Nu cu cat anume ai terminat, tehnic, un anume ciclu este important, ci ce aptitudini te recomada pentru acel profil. De aceea exista recomandari si o fisa care iti urmareste traseul, ceea ce te-a chemat, de cand aveai 6 ani, spre acea cariera. Stiati ca in Spania, de exemplu, nici nu poti deveni jurnalist daca gandul acesta nu ti-a venit de foarte devreme? Sau ai sanse foarte putine ca, fiind chimist, sa te reorientezi spre ceva atat de diferit? Ti se coteaza toata activitatea, incepand de la sase ani, in acest domeniu. Plus ca selectie mai dura decat cuantumul celor 40.000 de dolari pe an nu cred sa existe. La noi, cu 400 de euro, te poti gandi, razgandi si poti freca universitati, inscrieri, secretariate si profesori cat ai TU nervi.

Declaratia de la Bologna si neajunsurile ei
Documentul semnat la 19 iunie 1999 la Bologna de catre Andrei Marga, ministrul de atunci al invatamantului, si ceilalti omologi ai sai europeni ar fi trebuit sa simplifice drumul unificarii sistemului nostru cu al celorlalte tari membre ale UE, cu mai multa experienta in invatamantul liber. Declaratia a avut doua obiective majore: sporirea competitivitatii universitatilor europene si compatibilizarea sistemelor educationale. Totul a plecat dintr-un orgoliu european. Se constatase ca America era prima in topul celor mai bune universitati din lume (primele 17 clasate fiind americane), in timp ce Europa o urma la mare distanta, neavand in top decat vreo doua. Dar problemele au inceput odata cu punerea actului in practica. Documentul prevedea pe scurt: modificarea duratei si structurii studiilor, adica reducerea perioadei ciclului universitar de licenta (de la 4 la 3 ani), marirea duratei si importantei ciclului universitar de masterat (de la un an la doi) si transformarea invatamantului de scurta durata (colegiu) in invatamant de licenta; restructurarea sistemului doctoral; modificarea structurii specializarilor; promovarea mobilitatii studentilor si cadrelor didactice; recunoasterea diplomelor la nivel european; controlul calitatii ofertei academice (evaluarea la patru ani a profesorilor dupa contributiile stiintifice); folosirea creditelor transferabile (cotarea fiecarui curs dupa ponderea lui in pregatirea studentului); set comun european de principii si criterii. Daca pe celelalte le-am adoptat aplicandu-le ca atare, la ultimele doua capitole avem probleme. Ce inseamna "set comun de criterii"?
De aici incepe valorizarea, incep orgoliile, incep discutiile interminabile despre cat de bun este un profesor si se isca intrebari firesti: este egal ca valoare un profesor-doctor de la Universitatea din Cocotati cu unul de la Cluj? Sau unele superbe, pe forumurile universitatilor: poate un curs tinut de un profesor la o universitate din Franta sa fie perfect echivalent cu altul tinut la Universitatea din Targoviste? Este totuna daca ai audiat un curs al lui Vianu sau unul al lui X-ulescu? Asta se intreaba studentii in plin proces Bologna. Neajunsurile au si fost numite de altfel "Cartea Neagra Bologna", un document care circula pe site-ul Alma Mater (din Moldova) cu exemple, unele siderante, ale problemelor intalnite in aplicarea acestor norme noi in universitatile din Romania.

4 intrebari si...
Pentru ca nimic nu este mai viu si mai convingator ca experientele noastre umane, am intrebat mai multi tineri sclipitori, beneficiari ai mai multor sisteme de invatamant, aici si in alte tari, absolventi ai Sociologiei si Jurnalismului bucurestene (doua dintre facultatile bine cotate in tara) ce anume le-a convenit si ce i-a incomodat in sistemul nostru, comparativ cu cele din afara. Intrebarile-reper au fost urmatoarele:

1. A existat vreun moment in care v-ati simtit nepregatiti sau neputinciosi in fata provocarilor europene? Concret, cu ce ati fi vrut sa va pregateasca invatamantul romanesc pentru a face fata mai usor celui din afara si nu a facut-o?
2. Care sunt lacunele invatamantului romanesc in raport cu noile realitati europene?
3. Ce sens dau europenii notiunii de cultura, ce sens credeti ca are aceasta in Romania (ma refer la cultura generala, atat de clamata de invatamantul nostru)?
4. Credeti ca prevederile actului de la Bologna vor fi aplicate cu succes in sistemul de invatamant romanesc?


17 raspunsuri
Adina Madularea a absolvit Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, sectia Sociologie, la Universitatea din Bucuresti in 2002, apoi a urmat un master in Politici Sociale Europene tot la aceasta facultate, iar in 2003-2004 a beneficiat de o bursa Erasmus la KATHO University, Kortrijk, Belgia.

1. Din punct de vedere teoretic, nu a fost nici o problema, insa am resimtit cateva lacune din punct de vedere practic, adica al modalitatii de aplicare a teoriei in cazuri practice. De ce anume ar fi fost nevoie in facultate? Mai multe studii de caz, mai multe situatii in care tu, ca student, sa fii pus in postura de a veni cu solutii la probleme reale legate de domeniul respectiv de studiu.
2. Pregatesc buni teoreticieni, dar ar trebui sa le ofere mai multe "instrumente" utile in practica profesionala!
3. Cred ca notiunea europeana de "cultura" este mult mai ancorata in realitatea prezentului si preocupata de noile tendinte si curente, pe cand in cazul nostru cred ca inca "glorificam" prea mult trecutul, punand accent pe lucruri deja "expirate" in cultura europeana.
4. In actualul context globalizat, orice legislatie se poate aplica, atata timp cat sistemul romanesc de invatamant este inteles cu tot ce presupune el in prezent, inclusiv contextul economic, social si politic.


Alina Chicos, Facultatea de Sociologie, Universitatea din Bucuresti, este doctorand la Institut d'Etudes Politiques din Bordeaux.

1. Sistemul de invatamant romanesc a fost doar reorganizat dupa sistemul european, adica avem aproape aceeasi structura a anilor de studii pentru invatamantul preuniversitar, universitar si postuniversitar. Doar structura acestora ne indreptateste sa afirmam ca ne inscriem pe o linie europeana de pregatire a studiilor, pentru ca, in realitate, suntem din ce in ce mai departe de ideea ca in scoala poti invata o meserie.
2. In urma unor stagii de pregatire in Franta, ca bursier al scolii doctorale de sociologie, am constatat cateva diferente fundamentale intre atitudinea studentului roman si a celui francez in privinta relatiei elev-profesor, a relatiei cu ceilalti colegi si mai ales cu piata de munca. In relatia cu profesorul, studentul este incurajat realmente sa ceara lamuriri asupra aspectelor insuficient intelese din curs. Se discuta liber, in sensul ca studentul poate lansa o opinie fara a risca sa fie taxat drept obraznic sau idiot.
Uimitoare este capacitatea studentilor francezi de a se asocia, de a colabora cu ceilalti colegi pentru organizarea a diverse activitati. Acest tip de cooperare este progresiv dezvoltat pe tot parcursul pregatirii scolare, inca din ciclul primar. De aceea le este mult mai usor decat ne este noua sa lucreze in echipe, sa elaboreze impreuna proiecte si sa le puna in aplicare. Privitor la relatia cu piata muncii, se poate afirma ca studentul francez are mai multa incredere in sine, este mai familiarizat cu optiunile pe care le are pe piata, mai informat, prin actiunile intreprinse de facultate de punere in contact cu diverse firme din domeniu.


Ileana Buzea, 27 de ani, project manager la o firma de comunicare din Lyon, Franta, Connection Events. A terminat Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii in 2002, apoi a realizat un master profesional in comunicare la Institut de la Communication, Univ. Lumi?re Lyon 2 si un master de cercetare in informare si comunicare, tot la Univ. Lumi?re Lyon 2 (2005-2006).

1. Au fost foarte multe momentele in care m-am simtit nepregatita, dar nu stiu daca este neaparat o "falie" a sistemului de invatamant romanesc sau mai degraba o chestiune culturala. In Franta (si din cate stiu si in Spania) studentii stau foarte mult in biblioteci, nu lipsesc de la cursuri. In Romania sunt foarte putini studenti care nu muncesc inca din primii ani de facultate. Dar nu cred ca faptul ca stau prin biblioteci sau se duc la cursuri ii face mai eficienti odata ce ies pe piata muncii. Eu m-am simtit de pilda nepregatita pentru ca nu aveam anumite baze teoretice pe care orice jurnalist de bun-simt ar trebui sa le aiba. La noi se fac la suprafata, acolo se fac in profunzime.
2. Lipsa de structura, incongruenta profesorilor, sistemul de notare pe ochi frumosi (care se aplica mai cu seama in liceu, prin care eu de pilda am trecut ca gasca prin apa) si lipsa de echipament. Uneori lipsa de entuziasm a profesorilor, pe care trebuie sa o intelegem. Au devenit adevarate benzi rulante de meditatii, pentru ca sunt platiti mizerabil de catre stat.
3. Cred ca notiunea de cultura generala in Romania a devenit un soi de mit burghez. Dar pe cat mi se pare de nociva lipsa de cultura generala, pe atat mi se pare de fireasca in sens evolutiv. Sa fim seriosi, cine mai are nevoie de cultura generala acum? Toti trebuie sa fim superspecializati.
4. Din pacate nu stiu ce prevede actul cu pricina. O alta dovada de lipsa de cultura generala.


Otilia Calindere, Facultatea de Sociologie, Universitatea din Bucuresti, DEA (master) la Institut d'Etudes Politiques Lyon, master in Antropologie sociala si dezvoltare comunitara, Facultatea de Sociologie, Universitatea din Bucuresti, master interdisciplinar la Ecole Doctorale Francophone, Universitatea din Bucuresti; din 2004, este doctorand la Facultatea de Sociologie (Universitatea din Bucuresti) si Institut d'Etudes Politiques Bordeaux.

1. Daca ne referim la invatamantul primar si gimnazial, as fi avut nevoie de mai multa informatie despre ceea ce exista in afara granitelor. Pe de alta parte, as fi vrut sa fiu invatata sa gandesc liber, sa analizez si sa critic, nu sa gandesc si sa vorbesc in sintagme de genul "tara noastra", "poporul nostru", "societatea noastra multilateral dezvoltata", "tineretul glorios" etc. In al treilea rand, as fi vrut sa mi se cultive si dezvolte spiritul de echipa si nu individualismul. Daca ne referim la anii de liceu (Liceul Pedagogic), as fi avut nevoie de mai mult timp liber si de consiliere si orientare profesionala. Deviza profesorilor era "Noi va pregatim aici doar ca sa fiti bune cadre didactice", iar timpul liber era inexistent pentru ca in permanenta aveam de confectionat materiale didactice pentru lectiile pe care le tineam la clase. Daca ne referim la studentie, as fi vrut ca teoria sa fie imbinata cu practica.
2. Probleme sunt multe si de naturi diferite: acces, calitate, echitate, gestiune, finantare, parteneriat. Daca realitatile europene ofera acces la educatie tuturor, atunci invatamantul romanesc ar trebui sa rezolve problema infrastructurii precare mai ales din mediul rural, ar trebui sa li se asigure tuturor elevilor cuprinsi in invatamantul obligatoriu transport scolar gratuit. Vorbim de accesul tuturor la educatie, dar pentru persoanele cu handicap fizic acesta este dificil uneori si in mediul urban, ca sa nu mai vorbim de mediul rural. Vorbim de acces la educatie, dar pentru copiii cu nevoi speciale exista putini specialisti.
Se doreste calitate in invatamant, dar activitatea didactica si meseria de cadru didactic nu sunt atragatoare. Se vorbeste despre cresterea participarii scolare si reducerea abandonului, dar numarul de camine si cantine scolare este redus, iar transportul nu este in toate cazurile subventionat. Se vorbeste despre ranforsarea invatamantului profesional si tehnic, dar interesul agentilor economici de a colabora cu scoala este inca scazut.
3. Si noi, si europenii invocam aceleasi o suta si ceva de definitii ale culturii care au fost date de-a lungul timpului si ne alegem pentru cazurile concrete definitia care ni se potriveste. Cultura generala cred ca este, atat pentru romani, cat si pentru toti europenii, acel set de cunostinte, priceperi, deprinderi, abilitati fara de care dezvoltarea ulterioara a individului in contextul societatii sale ar fi imposibila. Suntem europeni si nu ar trebui sa existe variatii majore intre definitia pe care o dam noi culturii generale si cea pe care o da oricare alt european.
4. Nu cred ca trebuie sa vorbim aici despre posibilitatea aplicarii prevederilor actului de la Bologna, ci despre stadiul la care ne aflam in ceea ce priveste indeplinirea obiectivelor.


Stefania Panaitescu. Preda de 8 ani, de 3 ani este lector la Universitatea din Oradea; Teaching: cursuri practice de Engleza pentru Afaceri; curs in engleza: Istoria Constructiei Europene. Stagiar vreme de 5 luni in Secretariatul General al Comisiei Europene.

1. Pregatirea teoretica asigurata in invatamantul preuniversitar si cel universitar romanesc este superapreciata de angajatori din intreaga lume, deja de mult timp. Absolventii romani s-au realizat profesional si personal indiferent de tara unde destinele le-au purtat pasii. Cred totusi ca o mai intensa pregatire practica si mai ales un anumit spirit al "pragmatismului" ar servi excelent absolventilor. Comparandu-ma in mod constant cu absolventi colegi englezi, realizam ca teoretic "pot sa-i bag sub radical", dar practic intotdeauna reuseau sa ma faca sa ma simt inferioara.
2. In ultimii doi ani de activitate universitara a trebuit sa iau imprumuturi din banca pentru a ajunge la conferinta unde eram invitata si a-mi prezenta lucrarea (in conditiile in care deja eram scutita de taxa de participare, uneori de 200 de euro).
3. La noi in facultate, alinierea cu sistemul Bologna 3 plus 2 plus 3 a insemneat in primul rand reducerea drastica a orelor alocate limbilor straine. Ca stagiar in Secretariatul General al CE, am avut ocazia sa discut aceasta problema cu dl. Leonard Orban, comisar pentru multilingvism. Dl. Orban insista pe faptul ca "achizitia" limbilor straine reprezinta un "set" care creste enorm sansele la angajare, nemaivorbind de perspectiva ca viitorii cetateni europeni vor vorbi limba materna plus inca doua limbi straine. In Bruxelles - capitala bilingva a Belgiei si multilingvistica a Europei - daca nu esti bilingv, nu ai sanse de angajare.

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7559
Diferență: -0,0357
Ieri: 4.7576
Azi: 4.1941
Diferență: 0,0072
Ieri: 4.1938
Azi: 5.4795
Diferență: 0,2525
Ieri: 5.4657
Azi: 4.1867
Diferență: -0,0668
Ieri: 4.1895