Volumele seriei Lecţii de viaţă(The School of Life), lansată în toamna trecută de Editura Trei, aleg câte un mare gânditor şi pun accentul pe acele idei ale sale care au o însemnătate profundă pentru noi, cei de astăzi. Cărţile din această serie demonstrează că voci importante din trecut încă au lucruri fundamentale de transmis generaţiilor actuale. „The School of Life oferă soluţii revoluţionare prin care putem să ne însuşim tezaurul comun al cunoaşterii umane”, remarca Independent on Sunday. The School of Life este dedicată explorării marilor întrebări ale vieţii: Cum ne putem împlini potenţialul? Poate munca să ne inspire? De ce are importanţă comunitatea? Pot relaţiile să dureze o viaţă întreagă? Nu avem toate răspunsurile, dar vă vom sugera câteva idei folositoare – de la filosofie la literatură, de la psihologie la arte vizuale – care cu siguranţă vă vor stimula, provoca, îmbogăţi şi alina.
John Armstrong
Lecţii de viaţă de la Nietzsche
Traducere din engleză: Florina Pîrjol
Friederich Nietzsche a fost un important filosof german, poet şi critic al culturii. E celebru datorită conceptului de „voinţă de putere”, prin intermediul căruia a contestat etica tradiţională. Născut în 1844 lângă Leipzig, Germania, a inspirat, prin intermediul teoriilor sale, oameni din toate domeniile, de la dansatori şi poeţi la psihologi şi revoluţionari socialişti.
Volumul alcătuit şi prefaţat de John Armstrong, filosof şi autorul lucrărilor „In Search of Civilisation” şi „How to Worry Less About Money”, cuprinde o reuniune de fragmente din lucrările sale cele mai importante.
„Prin minciună slăbiciunea trebuie să se preschimbe în merit, fără nicio îndoială (...) şi neputinţă, care nu se răzbună, devine «bunătate»; josnicia temătoare – «umilinţa», supunerea faţă de cei pe care îi urăşti devine «ascultare» (anume faţă de unul, despre care ei spun că porunceşte această supunere – îl numesc Dumnezeu).
Inofensivitatea celui slab, însăşi laşitatea în care este atât de bogat, rămânerea-în-faţa-uşii, obligaţia de neînlăturat de a aştepta, îşi capătă aici un renume bun ca «răbdare» şi uneori şi virtute; neputinţa-de-a-te-răzbuna se numeşte non-voinţa-de-a-te-răzbuna, poate chiar şi iertare.” (Genealogia moralei, 1887)
„Dar (adevărata educaţie) eliberarea este curăţarea tuturor buruienilor, a molozului, a tuturor viermilor care vor ameninţa germenii plăpânzi ai plantelor, revărsarea de lumină şi căldură, picuratul afectuos al ploii nocturne, este imitare şi adorare a naturii.” („Consideraţii inactuale. Partea a treia: Schopenhauer educator“, 1874).
Brett Kahr
Lecţii de viaţă de la Freud
Traducere de: Luana Schidu
Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei. Născut în 1856, a profesat ca fiziolog, medic şi psiholog şi şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la Viena. Ideile sale inovatoare sunt legate de inconştient, refulare, interpretarea viselor şi metoda clinică de tratament prin dialog. În acest volum veţi găsi fragmente relevante din cele mai importante lucrări ale sale.
Volumul semnat de Brett Kahr, cercetător în psihoterapie şi sănătate mintală la Centrul de Sănătate Mintală Infantilă din Londra, conţine fragmente relevante din cele mai importante lucrări ale lui Freud.
„Când mi-a devenit pacient (unul dintre motive era şi acela că mama sa, bogată fiind, detesta psihanaliza), gelozia faţă de fratele său mai mic, exprimată în copilărie chiar printr-un atentat împotriva sugarului din leagăn, fusese de mult uitată. În prezent, fratele mai tânăr se bucura în ochii săi de toată consideraţia, însă ciudate acte întâmplătoare (violenţa manifestată faţă de animale pe care de altfel le iubea, câinele său de vânătoare de pildă sau pasărea atent îngrijită) trebuiau înţelese ca ecouri ale acelor impulsuri duşmănoase faţă de fratele mai mic.” („O amintire din copilărie în Poezie şi adevăr”, 1917)
„Un prieten intim şi un duşman urât mi-au fost întotdeauna necesari în viaţa mea afectivă; ştiam de fiecare dată să mi-i creez din nou şi nu rareori idealul din copilărie lua fiinţă atât de bine, încât duşmanul şi prietenul se regăseau în aceeaşi persoană, desigur nu simultan sau schimbându-şi repetat rolurile, aşa cum trebuie să se fi petrecut în primii ani de copilărie.” (Interpretarea viselor, 1900)
Robert Ferguson
Lecţii de viaţă de la Kierkegaard
Traducere de: Ciprian Jurma
Søren Kierkegaard a fost un filosof danez, teolog, poet, critic social şi autor religios. S-a născut în 1813 la Copenhaga. Opera sa filosofică evidenţiază primatul individului concret şi importanţa alegerii personale şi a angajamentului. Critic acerb al gânditorilor idealişti contemporani cu el, Kierkegaard este considerat primul filosof existenţialist. Veţi găsi aici fragmente din cele mai importante lucrări ale sale.
Volumul de faţă e alcătuit şi prefaţat de Robert Ferguson, autor al The Hammer and the Cross: A New History of the Vikings, precum şi a două romane în limba daneză. E romancier, biograf, dramaturg şi istoric.
„S‑a întâmplat odată să ia foc culisele unui teatru. Măscăriciul veni să anunţe publicul de primejdie. Acesta crezu că e o glumă şi aplaudă; măscăriciul repetă cele spuse, dar jubilaţia nu făcu decât să sporească. Sfârşitul lumii se va petrece, cred, exact în acest mod, în chiotele de veselie ale oamenilor de spirit, care vor crede că e o glumă.” (Sau‑sau, 1843)
„Spre deosebire de activitatea unei epoci revoluţionare, epoca noastră este una a publicităţii şi a reclamei. Orice se întâmplă este, în acelaşi timp, difuzat şi transformat în subiect de presă. O revoluţie ar fi acum ultimul lucru imaginabil; orice asemenea manifestare puternică ar părea ridicolă bunului‑simţ cumpătat al epocii noastre.” (Două epoci: o critică literară, 1846)
„Ce se întâmplă în viaţă este asemănător cu ce mi s‑a întâmplat mie când am mers la medic. I‑am spus că mă simt rău, iar el a răspuns: probabil că bei prea multă cafea şi faci prea puţină mişcare. Trei săptămâni mai târziu m‑am dus din nou la el şi i‑am spus: chiar mă simt destul de rău, dar nu poate fi de la cafea de data aceasta, pentru că nu beau deloc, şi nici de la lipsa de mişcare, fiindcă îmi petrec întreaga zi plimbându‑mă. La care el a răspuns: ei bine, atunci motivul trebuie să fie că nu bei cafea şi faci prea multă mişcare. Deci, asta era: mă simţeam la fel de rău de fiecare dată, dar atunci când beam cafea era pentru că beam cafea şi atunci când nu beam era pentru că nu beam. La fel şi cu oamenii.
Toată viaţa noastră pământească e un soi de maladie. Dacă se întreabă cineva de ce este aşa, va fi în primul rând întrebat cum îşi rânduieşte viaţa. Şi odată ce răspunde, i se spune — iată, vezi, acesta‑i motivul. Întreabă pe altcineva şi acelaşi lucru se repetă.
Chiar dacă de data aceasta dă un răspuns cu totul diferit, i se spune la fel: iată, acesta‑i motivul. Iar expertul pleacă cu o expresie gravă şi importantă, expresia omului care a explicat totul; până când dispare după colţ, după care îşi bagă coada între picioare şi o şterge. Chiar dacă mi‑ar da cineva zece monede de argint, tot nu m‑aş angaja să explic enigma existenţei. De ce aş face‑o? Dacă viaţa e o enigmă, atunci cu siguranţă că în cele din urmă cel care a conceput‑o o va explica el însuşi.” (Post‑scriptum neştiinţific, concluziv la Fărâme filosofice, 1846)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
