Începutul poemului ca o ridicare de cortină
Poemul Melancolie reconfirmă aptitudinea de regizor şi scenograf a lui Eminescu. El are şi simţ pictural, şi simţ muzical, dar excelează în arta punerii în scenă. Indiferent dacă ştim sau nu că la şaptesprezece ani era sufleur şi copist în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale, remarcăm imediat, citind un poem ca Melancolie, că este familiarizat cu lumea teatrului. Că gândeşte, chiar, în limbaj teatral. Poetul recurge nu numai la cuvinte, ci şi la situaţii şi decoruri pentru a-şi face cunoscută starea sufletească. Dacă ne este permis un joc de cuvinte, putem spune că reprezentarea a ceea ce simte devine o reprezentaţie.
Începutul poemului Melancolie seamănă cu o ridicare de cortină care dezvăluie publicului din sală un peisaj grandios şi straniu:
„Părea că printre nouri s'a fost deschis o poartă,/ Prin care trece albă regina nopţii moartă./ − O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie/ Şi în mormânt albastru şi 'n pânze argintie,/ În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,/ Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!”
În continuare, însă, spaţiul scenei se extinde şi mai mult, aşa cum nu s-ar putea întâmpla niciodată într-o sală de teatru reală:
„Bogată în întinderi stă lumea 'n promoroacă,/ Ce sate şi câmpie c'un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var/ Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.”
Din acest moment intervine inventivitatea regizorului care creează rapid o stare de spirit prin însumarea unor elemente concrete, bine alese, cu mare putere de sugestie. Nu este vorba doar de melancolie, cum indică titlul, ci de o atmosferă terifiantă. O atmosferă terifiantă compusă la rece, ca aceea din filmele lui Hitchcock:
„Şi ţintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază,/ O cucuvaie sură pe una se aşează,/ Clopotniţa trosneşte, în stâlpi izbeşte toaca,/ Şi străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge 'ncet arama cu zimţii-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale./ Biserica 'n ruină/ Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,/ Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul −/ Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul –”.
Un cimitir, o cucuvea, o clopotniţă care trosneşte, ca şi cum ar fi bântuită de stafii, un vaier al clopotului, iscat din senin, o biserică în ruină şi, în plus, vântul care şuieră prin ferestre sparte – iată un inventar complet al recuzitei cu care poate fi îngrozit un cititor. Dacă privim de aproape acest arsenal, descoperim augmentări ingenioase ale efectului produs de fiecare element. În cimitir, crucile sunt strâmbe, dovadă că ni se prezintă un cimitir vechi, aproape abandonat, pe care, în orice caz, oamenii nu-l mai ţin sub control. Cuveaua, numită ca în basmele populare lugubre „cucuvaie”, are culoarea cenuşii şi stă pe una din cruci. Iar vaierul produs spontan de clopot rezultă, de fapt, din atingerea lui de zimţii aripii unui demon aflat în zbor. Rar a mai gândit cineva o situaţie atât de înfricoşătoare. Diavolul este străveziu, ceea ce înseamnă confundabil cu aerul, invizibil, dar aripile lui au zimţi care îi dau concreteţe şi ne fac să ni-l închipuim planând greoi prin văzduh, ca o reptilă cu aripi sau ca o pasăre din preistorie, păstrată în memoria noastră atavică. „Şi străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge 'ncet arama cu zimţii-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale”. Greu de uitat versuri.
Aşa cum este greu de uitat şuierul sinistru al vântului: „Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul −/ Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul –”. Vântul nu ţiuie pur şi simplu, ci face vrăji, trezeşte şi el din adormire forţe oculte şi malefice.
Eminescu a convocat scenograful, maestrul de lumini, inginerul de sunet pentru a colabora la crearea unei atmosfere terifiante. Numai în piesele lui Shakespeare, cu o virtuală regie inclusă în text, mai găsim o atât de bine stăpânită artă a punerii în scenă. Citind poemul Melancolie uiţi că citeşti şi îşi vine să crezi că ai o viziune.
Din volumul cu acelaşi titlu, aflat în pregătire
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
