Un secret pe care aproape ne e teamă să-l aflăm
„Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate,/ Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate/ Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,/ Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;/ Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,/ Universul fără margini e în degetul lui mic”.
Bătrânul dascăl evocat de Eminescu în Scrisoarea I pare şi el unul dintre personajele comediei umane care are drept scenă ( imensă, luminată de Lună) planeta Pământ. La prima vedere şi acţiunea lui suferă de insignifianţă: „Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,/ Altul caută în lume şi în vreme adevăr”. Şi totuşi, totuşi, poetul îl privilegiază, decupând imaginea lui şi aducând-o în prim-plan. Portretul pe care i-l face din câteva linii este sintetic-expresiv, greu de uitat. Îmbrăcat prost, înfrigurat, cu vată în urechi, „bătrânul dascăl” se lasă absorbit de calculele lui interminabile. Şi, surpriză: „Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,/ Universul fără margini e în degetul lui mic.”
Remarca este duios-ironică, la o primă lectură. Parcă auzim comentariul în surdină al poetului: „Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,/ [bătrânul dascăl îşi închipuie în mod hilar că] Universul fără margini e în degetul lui mic.”
Dar ceea ce citim în continuare dovedeşte că, departe de a-şi persifla personajul, Eminescu îl admiră, aşa cum îl admirăm noi azi pe Stephen Hawking, care, paralizat aproape complet, imobilizat într-un scaun cu rotile, reuşeşte să vadă până foarte departe în timp şi să-şi reprezinte originea Universului. Da, Universul fără margini chiar e în degetul mic al bătrânului dascăl! „Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă,/ Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;/ Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr/ Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.”
Urmează douăzeci de versuri fără egal în poezia lumii, douăzeci de versuri care ne taie respiraţia prin frumuseţea lor şi, în acelaşi timp, ne înfricoşează, conţinând un secret pe care ar fi fost bine, poate, să nu-l aflăm:
„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/ Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,/ Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază./ Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/ Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!.../ Dar deodat-un punct se mişcă...cel întâi şi singur. Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl.../ Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/ E stăpânul fără margini peste marginile lumii.../ De-atunci negura eternă se desface în făşii,/ De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii.../ De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/ Şi în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit./”
Eminescu, cunoscut pentru obsesia sa de „a găsi cuvântul ce exprimă adevărul”, exprimă aici idei foarte greu de exprimat. O soluţie la care recurge o constituie alăturarea unor afirmaţii care se contrazic flagrant, sfidând logica şi care totuşi, împreună, dau o sugestie fulgurantă despre pre-istoria Universului: „La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă”; „Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns”. Imediat după ce apasă pe clapa unui enunţ, înainte de a se stinge rezonanţa lui în conştiinţa noastră, Eminescu apasă pe clapa unui enunţ cu sens opus. Pentru o clipă auzim muzica stranie a unui supradevăr, realizat din contopirea unor adevăruri contrarii, incompatibile din perspectiva logicii aristotelice (Tertium non datur). Procedeul a fost folosit şi în Rugăciunea unui dac, într-o încercare similară de a schiţa o cosmogonie („Pe când nu era moarte, nimic nemuritor”; ”Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna”).
Matematicianul Solomon Marcus mi-a explicat odată că adevărurile ştiinţifice nu sunt întotdeauna adevăruri de bun-simţ, că uneori ele chiar contrazic bunul-simţ. Oamenii cred, de exemplu, că frigiderul fabrică frig, deşi în realitate aparatul nu face decât să elimine căldura din interiorul lui.
Această evadare din prizonieratul bunului-simţ o practică şi Eminescu, care nu numai că avea o educaţie ştiinţifică, dar regândea ideile primite, neintimidat de verosimilitatea, răspândirea sau prestigiul lor.
O mare admiratoare a lui Eminescu, cercetătoarea de origine indiană Amita Bhose, stabilită în România şi bună cunoscătoare a limbii române, a identificat o similitudine între cosmogonia lui Eminescu şi aceea din Imnul creaţiunii din Rig-Veda.Nu este o presupunere fantezistă (de genul celor făcute de alţi cercetători, care văd în Eminescu un fel de mag al cunoaşterii, chiar şi un autor de profeţii ca Nostradamus), ci de o apropiere cu totul plauzibilă, în condiţiile în care poetul a tradus exact Imnul creaţiunii direct din sanscrită:
„Atuncea nefiinţa, fiinţa nu erau/ A aerului mare, boltitul cort din ceriu/ Ce-acoperea atuncea?... Şi-n ce se ascundeau/ Acele-acoperite... Au în noianul apei/ Au în genune.../ Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor/ Şi noaptea-ntnnecată de ziua cea senină/ Nu era despărţită/ Şi fără de răsuflet sufla în sine însuşi/ Ne mai numitul Unul...”
Amita Bhose remarcă, uimită, „cu câtă exactitudine Eminescu a tradus termenii sanscriţi; uneori traducerea sa a întrecut şi pe cea germană sau engleză, realizată de autori atât de cunoscuţi”.
Dar în afară de fidelitatea traducerii mai trebuie remarcată capacitatea lui Eminescu de a regândi textul vedic, de a-l integra într-o viziune proprie, de a-l face să devină al său. Versul „Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor” nu mai aparţine unui imn din îndepărtata Indie, dinainte de Christos, ci intră deja în componenţa operei unui poet român din secolul XIX e.n.
Din volumul cu acelaşi titlu, aflat în pregătire
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
