Rabindranath Tagore
Inspiraţia lui Valmiki
Editura Cununi de stele
Traducere din bengali de Amita Bhose. Cuvânt înainte de Carmen Muşat-Coman.
Ca dramaturg, Tagore a debutat la 20 de ani, în 1881; pe scenă a urcat însă prima oară la 16 ani, în rolul lui Monsieur Jourdain din Burghezul gentilom, tradusă şi regizată de unul dintre fraţii mai mari, Jyotirindranath, ce se va afirma ca dramaturg.
Debutul lui Rabindranath în domeniul teatrului va fi, aşadar, la 20 de ani, în 1881, cu Valmiki Pratibha. Legenda tâlharului Radnakar devenit Valmiki şi autor al Ramayanei l-a inspirat pe tânărul indian, aşa că acesta a scris o scenă asemănătoare poveştii. Traducerea titlului piesei pune tot atâtea dificultăţi cât încadrarea într-un gen literar – libret, operă, dramă muzicală. Tagore însuşi va spune, în Amintiri, că Valmiki Pratibha „nu este ceea ce europenii numesc operă, ci o mică dramă pusă pe muzică. Nu este doar o compoziţie muzicală. Puţine cântece sunt importante sau atrăgătoare prin ele însele. Ele servesc piesei doar ca text muzical”. Pentru a fi înţeleasă însă piesa de teatru, e nevoie de suport muzical, semnificaţia i se pierde dacă acesta nu există.
Ca traducere a titlului, variantele engleze au optat pentru Geniul lui Valmiki. Tagore a dat titlul după prenumele nepoatei sale, Pratibha, care a interpretat-o pe zeiţa Saraswati alături de el, în piesă. Prenumele înseamnă „geniu”, „genialitate”. În traducerea pe care Amita Bhose a făcut-o în noiembrie 1991, a ales ca titlu „Inspiraţia lui Valmiki”. Având în vedere însă subiectul acestei „drame cântate” (termenul aparţine lui Tagore) titlul ales de traducătoare „Inspiraţia lui Valmiki” sugerează mai bine desfăşurarea acţiunii.
Piesa de teatru a fost jucată în acelaşi an, 1881, Tagore alegând ca scenă casa părintească din Jorasenko, Calcutta. El însuşi a interpretat rolul lui Valmiki, şeful tâlharilor, în timp ce nepoatele sale – Pratibha Devi şi Sushila Devi – vor interpreta rolurile zeiţelor Saraswati şi, respectiv, Laksmi. Melodiile sunt clasice, unele dintre ele fiind compuse de către fratele lui Rabindranath, Jyotirindranath; câteva au fost adaptate după melodii europene. Telena – un stil ce se pretează în special în scopuri dramatice – a fost des folosit. O melodie irlandeză a fost utilizată ca lamento al zânelor pădurii.
Peste zeci de ani, în 1967, două dintre cele mai mari voci ale muzicii indiene aveau să imortalizeze, pe disc, rolurile principale din Valmiki Pratibha – Hemanta Mukherjee (Valmiki), Suchitra Mitra (Saraswati).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
