Ziarul de Duminică

Locurile Pictorului/ de Ziarul de duminică

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Ziarul de Duminica

29.05.2015, 00:06 69

Pornind de la expoziţia-eveniment desfăşurată în perioada 3 octombrie - 5 decembrie 2014 la Muzeul de Artă din Timişoara, albumul „Ştefan Câlţia. Locuri” propus de Curtea Veche Publishing adună peste 70 de lucrări ale pictorului, dintre care multe neexpuse până acum publicului larg*). Textele incluse în album sunt semnate de Victor Neumann, Dan C. Mihăilescu, cele trei tinere curatoare ale expoziţiei – Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Bădulescu – şi Andrei Teleagă. Departe de o abordare clasică, autorii vorbesc despre propriile contacte cu munca artistului, trecând prin câteva dintre motivele esenţiale ale universului său ideatic. Albumul face parte dintr-un proiect mai amplu care include expoziţia cu acelaşi nume, dar şi o serie de conferinţe.

„Când se aşeza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc întâmplător – era un Loc. Era locul unde caii oboseau, unde omul oprea căruţa. Locul din care, umblând de o parte şi de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici găseai, poate, un izvor şi era firesc să te aşezi, să te odihneşti şi totodată să priveşti. Aici aşezau crucea, aici se opreau toţi. Deci chiar atunci când umblai singur, aici te întâlneai cu toţi cei dinaintea ta. Şi aici îţi lăsai gândurile.“ (Ştefan Câlţia)

„Când Ştefan Câlţia m-a invitat întâia oară în atelierul său – scrie Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timişoara – am fost fasci­nat de amalgamul de lumini şi de umbre al locului în care îşi petrecea cea mai mare parte a fiecărei zile; am fost impresionat de ferestrele înalte ale imobilului, mângâiate de frunzele şi florile grădinii din faţa lui. Descopeream misterul pe care artistul ştie să-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografică împodobind casa – obiectele de ceramică, vechiul pat al casei ţărăneşti, lăzile de lemn depozitând do­cumente prăfuite ale unor vremuri îndepărtate, fotografii de familie –, pe toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.

În pofida unui timp istoric puţin prielnic poeziei ori artelor vizuale, Ştefan Câlţia a rămas profund ataşat de arta picturii sale. Admirabilele serii de tablouri pe care le-a pictat în ultimele decenii demonstrează continua diversificare a temelor de studiu, preocuparea pentru creio­narea unui stil inconfundabil, formularea unui mesaj propriu. Câlţia este un călător dincolo de spaţiu şi timp. El povesteşte – e un înnăscut povestitor – despre deplasările la Şona, satul părinţilor, situat în apropierea oraşului Făgăraş, despre înfăţişarea oamenilor de acolo, despre ocupaţiile şi trăsăturile lor de caracter, despre dragostea pe care le-o poartă. Descrie ca nimeni altul familia şi comunitatea locală, stăruind asupra şansei recuperării unor uitate obiceiuri, dar şi a reconstruirii unei uitate diversităţi regionale. Pentru Ştefan Câlţia, Şona reprezintă o altă lume decât aceea obişnuită, reprezintă fabulosul loc al copilăriei, cel ce i-a oferit bogăţia de idei picturale. Şona e un punct în care nimeni şi nimic nu pare să se grăbească şi în care spaţiul şi timpul îşi dau mâna spre a face cunoscute semnele unei istorii neper­vertite de modernitate. Probabil aşa se explică faptul că satul acesta a devenit punctul de plecare şi de întoarcere a artistului, o referinţă permanentă în majoritatea tablourilor sale şi în fascinantele poveşti care le-au făcut posibile.

Nu este o întâmplare faptul că Ştefan Câlţia creează o artă prin care readuce la viaţă unicitatea geografică a teritoriului cunoscut odinioară sub numele de Fundus Regius: dominantele dealuri subcarpatice ori prelungirile podişului transilvan, acele punţi de pe care poate fi admirată întreaga Ţară a Oltului şi pe care artistul le reprezintă sub diverse forme, mărimi, culori.

Reflecţiile lui Ştefan Câlţia se revendică din lunga şi înţeleapta cultură rurală românească. Ce altceva pot spune de îndată ce observ că maestrul are darul de a se studia pe sine şi pe ceilalţi, are harul de a descoperi universalitatea sub influenţa des invocatelor şi admirabil reprezen­tatelor tradiţii locale? Inovaţiile sale rezultă din reinventarea trecutului, a identităţii personale şi a colectivităţii umane de altădată. Transilvanismul declarat al lui Ştefan Câlţia este dublat de o orientare religioasă tolerantă, deschisă spre diversităţile de orice fel. La fel de explicit este ataşamentul său nedezminţit faţă de monarhie. Casa Regală a României este pentru el o referinţă de vârf, una statornică pentru ceea ce înseamnă societate şi cultură, diplomaţie şi bine de obşte.

Crezul artistic al maestrului derivă dintr-o mare şi continuă curiozitate faţă de om şi natură, faţă de tradiţii şi simboluri, faţă de cărţi şi idei. De aici, plăcerea de a desena sau de a picta episoadele frumoase ori triste ce l-au marcat. De aici, gândul ce pendulează între nostalgia unei lumi de mult apuse şi speranţa unui timp al schimbărilor. De aici, subtila ironie la adresa lumii moderne, acea ars combinatoria în care păsările, oamenii şi circul livrează imaginea amalgamată a lumii de astăzi, o critică subtilă a stării de spirit ori a aceleia de civilizaţie în care trăim.”

 „Suflet răscruce, Ştefan Câlţia este un sangvin melancolic – sau, dacă vreţi, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ şi ziditor. Un meşter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguităţii. Himere care vin de niciunde, îndreptându-se către nicăieri. Levitaţii funambuleşti cu înscenări de bestiar medieval, încremeniri clovneşti şi metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, călătoria, plutirea, suspendarea în vid, sticla (cu misterioasele ei tăceri vorbitoare), ceaţa, drumul, norii, luminişul, luntrea, peştele, dealul – figurile evanescenţei şi ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiinţarea camister împărtăşit – se asociază pieziş cu ambiguitatea carnavalescă şi teatralizarea obiectelor.” (Dan C. Mihăilescu)

 

*) Ştefan Câlţia, Locuri. Muzeul de Artă Timişoara, Curtea veche Publishing. Cuvânt-înainte de Victor Neumann. O incursiune în atelierul şi gărdina artistului de Dan C. Mihăilescu

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO