Lucian Vasiliu s-a născut în comuna Puieşti, jud. Vaslui (fostul raion Bârlad, regiunea Iaşi), la 08.01.1954. În 1964, familia se mută la Bârlad. Studii gimnaziale şi liceale în acest oraş. În 1971 îi moare tatăl (preot, absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, în anul 1937), moment care declanşează preocupările pentru literatură. Urmează cursurile Şcolii Postliceale de Biblioteconomie din Bucureşti, apoi cursurile Facultăţii de filologie (secţia română-franceză). Redactor al revistei studenţeşti Dialog. La 1 decembrie 1980 este angajat prin transfer de la Biblioteca Institutului Politehnic Gh. Asachi, la Muzeul Literaturii Române din Iaşi. Îi apare volumul de debut, Mona-Monada, poeme, editura Junimea. În 1990, devine membru al Uniunii Scriitorilor şi iniţiază reapariţia revistei Dacia literară. Este şi director al Complexului Muzeal Naţional Moldova Iaşi. Din toamnă, va coordona Muzeul Literaturii Române din Iaşi (1990-2007). Iniţiază fondarea Societăţii culturale Junimea ’90. Membru al Alianţei Civice (1990-1992). 2007, redactor şef al revistei Dacia literară. În anul 2013 postul este desfiinţat de noua conducere a M.L.R. Iaşi. 2014, coordonator al editurii Junimea şi director-iniţiator al revistei Scriptor (din 15 ianuarie 2015). Tradus în peste 15 ţări (antologii, presă culturală, cărţi de autor).
– Dragă domnule Lucian Vasiliu, în ianuarie acest an a apărut minunata revistă „Scriptor”. N-a fost un foc de paie, iată a ajuns la numărul 9-10. Sunt convins că aţi mai spus-o, dar o mai puteţi face pentru „Ziarul de duminică”? Cum a apărut această revistă? Ce înseamnă ea?
– Pentru detalii, recomand nr. 1-2 (ianuarie-martie 2015) al revistei PROSAECULUM, care apare pe malurile unioniste ale Milcovului focşănean. Răspunsul se regăseşte într-o recentă carte de interviuri publicată sub semnătura doamnei Rodica Lăzărescu („La ora confesiunilor”, Focşani, ed. Pallas Athena, 2015).
Rezumând: revista „Scriptor” face parte din contractul meu de management cultural cu Primăria şi Consiliul Local Iaşi, pe fondul competiţiei „Iaşi – capitală europeană a culturii, pentru anul 2021”. Norocul meu a fost (pe lângă multe alte secvenţe nefericite) să putem lansa cea mai proaspătă revistă culturală naţională în ziua de 15 ianuarie, la Botoşani, la Ipoteşti şi la mănăstirea (monastirea) Vorona.
Suntem lunar cultural, dar cu apariţie din două în două luni, cu numere duble. Încercăm să nu imităm, să dublăm profilul altor publicaţii. Cine o va parcurge, va sesiza specificul ei (nu îl divulg aici, în lipsă de spaţiu). Între altele, gazeta noastră culturală a „erupt” în triunghiul Iaşi – Cernăuţi – Chişinău (desfigurat în anii de după al doilea război), asumându-şi un spaţiu cultural risipit în… trei ţări (România, Bucovina de Nord – Ucraina şi Republica Moldova – într-un fel, România de Est, după formula de odinioară Germania şi Germania de est…). În această încercare de repunere în dialog a celor trei geografii culturale, nu uităm de lumea culturală de la Fălticeni, Roman, Bârlad, de la Suceava, Neamţ, Bacău, de Şcoala Ardeleană, de Bega şi de Olt, de Constanţa, de Balcic. De românii aflaţi, temporar sau definitiv, în lume (de pildă, Pavel Chihaia de la München, Matei Vişniec de la Paris, preotul-poet Theodor Damian de la New York, Vasile Tărâţanu de la Cernăuţi sau Arcadie Suceveanu de la Chişinău, aflaţi în colegiul de onoare al revistei, împreună cu Ana Blandiana – Bucureşti, Ion Pop – Cluj, Alexandru Zub – Iaşi).
Proiectul a pornit şi ca un fel de resetare după retragerea mea din câmpul administrativ al muzeelor literare ieşene, pe care le-am slujit fidel, în tranşee, timp de 33 de ani…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
