Ziarul de Duminică

Lucrări de Picasso, Miro sau Matisse au ajuns în România. Via Gobelins (II). GALERIE FOTO

Lucrări de Picasso, Miro sau Matisse au ajuns în România. Via Gobelins (II)/ de Daniel Nicolescu

Lucrări de Picasso, Miro sau Matisse au ajuns în România. Via Gobelins (II)/ de Daniel Nicolescu

Autor: Daniel Nicolescu

13.01.2012, 00:01 57

Cum spuneam, sub impulsul dat de statul francez, manufacturile Gobelins şi Beauvais au continuat până în zilele noastre tradiţia de patru ori seculară a tapiseriei, deschizând-o în mod creator spre modernitate. Începând cu anul 1960, Instituţia Mobilierului Naţional din Franţa şi-a făcut un principiu din achiziţionarea de opere ale artiştilor contemporani, pe care, apoi, manufacturile le-au interpretat, prin schimbarea de mediu, dar şi de dimensiuni (rareori un original este realizat la dimensiunea de execuţie a tapiseriei). Despre toate aceste detalii vorbeşte lămuritor un desăvârşit specialist, curatoarea actualei expoziţii, dna Marie Hélène Massé-Bersani, directoarea departamentului de producţie şi responsabila fondului textil contemporan:

"Fără a putea fi exhaustivă, expoziţia reflectă totuşi bine bogăţia şi diversitatea activităţii din perioada Malraux (creatorul comisiei consultative de achiziţie a modelelor de ţesut, în 1962, n.n.) până în primul deceniu al secolului XXI. Expunerea debutează strălucitor cu matisse, Picasso, Le Corbusier şi Miro.. Aceşti artişti ilustrează una dintre dorinţele lui Malraux, aceea de a-i aduce în manufacturi pe cei mai mari creatori contemporani ai secolului XX. O altă direcţie a politicii de achiziţii este solicitarea adresată celor mai reprezentativi artişti ai multiplelor direcţii din arta abstractă: Sonia Delaunay, Magnelli, Mathieu, Poliakoff, Zao Wou Ki, Bloch. Pe de o parte, transpunerea artei abstracte în tapiserie a demonstrat faptul că arta textilă nu este o artă a trecutului, demodată ori desuetă, ci un mijloc de de exprimare valabil, modern şi captivant."

Despre laborioasa operaţiune de translare a operei în spaţiul textil, curatoarea spune: "Artistul plastic compune o partitură pe care maestrul tapiser va trebui să o interpreteze. Înainte de a începe ţeserea lucrării, artistul şi interpretul său vor găsi modalitatea ca tapiserul să poată îmbogăţi modelul cu iscusinţa lui de a ţese, exprimând totodată imaginea pe care artistul a conceput-o. (...) Felul în care se interpretează modelul nu este niciodată dinainte. Tapiserul propune o traducere specifică, în funcţie de ceea ce i s-a încredinţat. Dialogul care se instituie între diferiţii parteneri permite găsirea celei mai bune algeri, ţinându-se totodată cont de imperativele tehnice. Tapiserul hotărăşte care e raportul de echilibru între grosimea firelor urzelii, numărul lor pe centimetru şi calitatea lânii de băteală, cantitatea de fire de amestecat pe fiecare suveică. Tot tapiserul este cel ce va decide sensul ţesăturii, ţinând cont de analiza formelor compoziţiei modelului şi de tehnica aleasă. Apoi, va selecţiona gamele de culori. Lucrul pe culoarea propriu-zisă se va face pe modelul original şi nu pe cel mărit, unde se constată o pierdere cromatică. Trebuie, de asemena, să se ţină seamă şi de materialul folosit când se face alegerea culorii. Într-adevăr, lâna începe prin a absorbi culorile, înainte de a le restitui. În acelaşi timp, ea difuzează altfel lumina. Pe perete, o lână de aceeaşi culoare sau de aceeaşi grosime este văzută pe toată lungimea firului ei. Prin plasarea eu verticală, tapiseria primeşte lumina din faţă."

Iar toate acestea reprezintă doar o mică parte dintre obstacolele pe care tapiserul trebuie să le depăşească. Ţinând seamă de faptul că un mostrar se disting peste 28.000 de culori, se poate realiza cât de complexă, de solicitantă este misia interpretului, în ordine tehnică. Desigur, aceasta este prima treaptă de conversie, cea a alegerilor importante, dar nu întrutotul hotărâtoare. Pentru că tuşa decisivă este dată de harul tapiserului, adică al celui care demonstrează permanent că opera ţesută nu este o copie, ci o creaţie în sine în care se actualizează şi amplifică potenţialul conţinut de fiecare model.

Suprafeţele textile rezultate sunt destinate în principal înfrumuseţării şi decorării celor mai înalte instituţii ale statului francez, dar şi slujirii politicii sale culturale prin expoziţii interne şi internaţionale. Iat-o pe una dintre ele, cât se poate de elocventă, pe care o puteţi vizita până în data de 26 februarie la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO