• Leu / EUR4.7559
  • Leu / GBP5.4795
  • Leu / USD4.1941
Ziarul de Duminică

Lucrurile specific romanesti? Cele care au cota in strainatate

Institutul Cultural Roman trece in acest moment printr-o perioada de mari prefaceri: regandirea propriei strategii culturale ca si pe cea a institutelor romanesti din strainatate pe care le conduce, simplificarea legislatiei in ce priveste tutela acestora (impartita in acest moment cu Ministerul Afacerilor Externe). Desi menirea lor este sa faca vizibila cultura si spiritualitatea romaneasca peste hotare, activitatea acestor institute a fost considerata nesatisfacatoare. Noua strategie a ICR, elaborata in cursul acestui an, va fi pusa in practica incepand de anul viitor. Pana atunci, activitatea acestor institute este evaluata la centru. Despre toate acestea, in interviul pe care ni l-a acordat Tania Radu, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman.

S a vorbit despre "schimbarea" directorilor institutelor culturale romanesti din strainatate in aceasta toamna. Are ICR prerogativele de a-i schimba, sau doar ii "evalueaza"?

- Directorii si directorii adjuncti ai institutelor culturale din strainatate sunt propusi de presedintele ICR, cu avizul ministrului de Externe si al ministrului Culturii. De revocat, ii poate revoca insa efectiv doar Ministerul Afacerilor Externe, intrucat, o data numiti, ei au devenit diplomati platiti din bugetul MAE. In aceasta toamna se face insa prima evaluare in comun - MAE si ICR - a conducerilor acestor institute. Cerintele pe care noi, ICR, tocmai le-am formulat figureaza deocamdata intr-o fisa a postului gandita impreuna cu MAE si vor primi in curand forma unor programe anuale, asumate reciproc de ICR Bucuresti si de conducerile ICR-urilor din strainatate, la capatul unor consultari amanuntite. In concluzie, noi vom evalua cu adevarat activitatea acestor institute, conform cerintelor noastre, de-abia anul viitor pe vremea aceasta.

Evaluarea in sine este foarte delicata: directorii institutelor culturale din strainatate au fost numiti in momente diferite: mandatul lor se intinde deci pe o perioada inegala in raport cu momentul in care ne gasim. Institutele au un program anual de manifestari pe care si l-au anuntat la sfarsitul anului trecut si care a fost aprobat de consiliul de conducere pentru anul 2005. Din momentul in care conducerea ICR s-a schimbat, au curs finantari inertiale, prin forta lucrurilor. In general, finantarea actiunilor culturale este in sarcina ICR, finantarea administrativa a institutelor culturale din strainatate apartine Ministerului de Externe.

- Nu este incomoda acesta modalitate de finantare?

- Nu e vorba ca institutele nu se descurca in acest sistem de finantare. Se descurca, facand "actiuni" la sediu, de care, de cele mai multe ori, nu stie nimeni. Nici in tarile respective, nici in Romania. Ne lovim, de fapt, de un fenomen general: proasta functionare a mecanismelor institutionale din Romania, care face din finantarea culturii un caz particular in raport cu ce se intampla in alte tari. In cele care au un statut comparabil cu al nostru, institutele culturale din strainatate functioneaza in subordinea ministerului de externe, pentru ca statutul diplomatic acordat personalului din institutele culturale este, se pare, mai confortabil pentru ceea ce au de facut. In Romania, Ministerul Afacerilor Externe are putine resurse, si umane si materiale, sa instrumenteze actiuni culturale la anvergura necesara. De aceea, partea de finantare a actiunilor culturale a fost delegata catre ICR. De aici dubla subordonare a acestor institutii, pastrand caracterul de diplomati pentru director si directorul adjunct. Ceea ce trebuia sa fie punerea la un loc a unor fonduri incepe sa creeze probleme de functionare a institutelor si asta incercam sa rezolvam.

- Va fi vorba pe viitor de o unificare a acestei tutele complicate?

- Din discutiile pe care ICR le-a avut cu Ministerul de Externe, s-a ajuns la un acord de principiu pentru modificarea legii in baza careia functioneaza ICR, in sensul trecerii institutelor culturale din strainatate in subordinea exclusiva a ICR. Teoretic, exista formule pentru asigurarea statutului de diplomati directorilor si directorilor adjuncti ai institutelor chiar in afara Ministerului de Externe.

In multe tari europene, misiunea pe care o are ICR revine ministerelor de externe. Numai ca, o data creat un Institut Cultural Roman la centru, este normal ca el sa coordoneze activitatea institutelor culturale din strainatate, iar legile trebuie sa sustina cat mai eficient aceasta stare de fapt. De aici ideea de a modifica legea. Nu pentru ca ar fi o cearta intre ICR si MAE, nu pentru ca personalul s-ar plange de dificultatile dublei subordonari, ci pentru ca in formula actuala sistemul e pagubitor de complicat.

- Ce inseamna in opinia dvs. marca romaneasca in cultura? Avem lucruri universal exportabile, reperabile oriunde ca specific romanesti?

- Eu cred ca a trecut vremea acelor doua-trei produse universal valabile, produse-eticheta pentru Romania, de regula produse de tip artizanat.

Sunt zone artistice extrem de active la noi, dar care nu sunt institutional reprezentate. Artistii nostri isi fac foarte bine treaba si stiu sa se descurce chiar fara ICR si fara impresari. Dar ICR poate capta priceperea lor (chiar cea manageriala), talentul lor si toata lumea va avea de castigat. Pana acum nu am avut o asemenea campanie. Lucruri specific romanesti? Cred ca sunt pur si simplu cele care ajung sa fie cunoscute si sa aiba cota in afara tarii. Acelea vor fi identificate ca fiind romanesti. E un "brand" gata construit, asadar, dar unul subtire, care trebuie mult imbogatit si, pe alocuri, chiar corectat.

Cel putin intr-o prima faza, trebuie sa ducem in strainatate ceea ce piata culturala respectiva asteapta, doreste si poate valoriza ca pe un element capabil de dialog pe acea piata. Nimeni nu investeste intr-un obiect cultural inert, care nu spune nimic, venind dintr-o cultura ininteligibila, fara background. Ceea ce trebuie sa finantam este crearea acestui background, care inseamna programe culturale facute impreuna cu cei de acolo, vazand ce se doreste de la noi si aducand ce avem noi mai bun din categoriile respective si nu din ce credem noi ca este reprezentativ! Intr-o a doua etapa, pe culoarul de promovare o data creat, vom putea exporta mai usor si ceea ce este considerat prestigios la Bucuresti.

- Scriitorii romani se plang ca nu sunt tradusi in strainatate. Nu merita ei acest lucru?

- Avem destui autori care merita sa fie tradusi. Literatura romana are insa de patruns in sistemul editorial occidental, or asta se face cu bani foarte multi. In momentul in care literatura romana va avea cataloage care sa fie prezente permanent la targurile internationale de carte, in forma pe care o foloseste lumea intreaga pentru asemenea instrumente, cand vom depasi faza "fiecare cu catalogul lui", cand vom face ce fac sarbii si croatii si polonezii, si cehii, vom fi facut un pas mai departe. ICR va lansa un program de sustinere a traducerilor de autori romani in limbi straine, asa cum fac in mod curent institutele culturale ale altor tari. O vom face atata cat ne permite bugetul pe care il avem. Primul anunt va figura in catalogul Romaniei pregatit pentru Targul de Carte de la Frankfurt, din aceasta toamna. Vom finanta deci traduceri, cu conditia sa existe un coeditor in tara de destinatie, care sa preia problema difuzarii cartii.

















Lucrurile specific romanesti? Cele care au cota in strainatate



Interviu realizat de Sonia Cristina Stan

Institutul Cultural Roman trece in acest moment printr-o perioada de mari prefaceri: regandirea propriei strategii culturale ca si pe cea a institutelor romanesti din strainatate pe care le conduce, simplificarea legislatiei in ce priveste tutela acestora (impartita in acest moment cu Ministerul Afacerilor Externe). Desi menirea lor este sa faca vizibila cultura si spiritualitatea romaneasca peste hotare, activitatea acestor institute a fost considerata nesatisfacatoare. Noua strategie a ICR, elaborata in cursul acestui an, va fi pusa in practica incepand de anul viitor. Pana atunci, activitatea acestor institute este evaluata la centru. Despre toate acestea, in interviul pe care ni l-a acordat Tania Radu, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman.

S a vorbit despre "schimbarea" directorilor institutelor culturale romanesti din strainatate in aceasta toamna. Are ICR prerogativele de a-i schimba, sau doar ii "evalueaza"?

- Directorii si directorii adjuncti ai institutelor culturale din strainatate sunt propusi de presedintele ICR, cu avizul ministrului de Externe si al ministrului Culturii. De revocat, ii poate revoca insa efectiv doar Ministerul Afacerilor Externe, intrucat, o data numiti, ei au devenit diplomati platiti din bugetul MAE. In aceasta toamna se face insa prima evaluare in comun - MAE si ICR - a conducerilor acestor institute. Cerintele pe care noi, ICR, tocmai le-am formulat figureaza deocamdata intr-o fisa a postului gandita impreuna cu MAE si vor primi in curand forma unor programe anuale, asumate reciproc de ICR Bucuresti si de conducerile ICR-urilor din strainatate, la capatul unor consultari amanuntite. In concluzie, noi vom evalua cu adevarat activitatea acestor institute, conform cerintelor noastre, de-abia anul viitor pe vremea aceasta.

Evaluarea in sine este foarte delicata: directorii institutelor culturale din strainatate au fost numiti in momente diferite: mandatul lor se intinde deci pe o perioada inegala in raport cu momentul in care ne gasim. Institutele au un program anual de manifestari pe care si l-au anuntat la sfarsitul anului trecut si care a fost aprobat de consiliul de conducere pentru anul 2005. Din momentul in care conducerea ICR s-a schimbat, au curs finantari inertiale, prin forta lucrurilor. In general, finantarea actiunilor culturale este in sarcina ICR, finantarea administrativa a institutelor culturale din strainatate apartine Ministerului de Externe.

- Nu este incomoda acesta modalitate de finantare?

- Nu e vorba ca institutele nu se descurca in acest sistem de finantare. Se descurca, facand "actiuni" la sediu, de care, de cele mai multe ori, nu stie nimeni. Nici in tarile respective, nici in Romania. Ne lovim, de fapt, de un fenomen general: proasta functionare a mecanismelor institutionale din Romania, care face din finantarea culturii un caz particular in raport cu ce se intampla in alte tari. In cele care au un statut comparabil cu al nostru, institutele culturale din strainatate functioneaza in subordinea ministerului de externe, pentru ca statutul diplomatic acordat personalului din institutele culturale este, se pare, mai confortabil pentru ceea ce au de facut. In Romania, Ministerul Afacerilor Externe are putine resurse, si umane si materiale, sa instrumenteze actiuni culturale la anvergura necesara. De aceea, partea de finantare a actiunilor culturale a fost delegata catre ICR. De aici dubla subordonare a acestor institutii, pastrand caracterul de diplomati pentru director si directorul adjunct. Ceea ce trebuia sa fie punerea la un loc a unor fonduri incepe sa creeze probleme de functionare a institutelor si asta incercam sa rezolvam.

- Va fi vorba pe viitor de o unificare a acestei tutele complicate?

- Din discutiile pe care ICR le-a avut cu Ministerul de Externe, s-a ajuns la un acord de principiu pentru modificarea legii in baza careia functioneaza ICR, in sensul trecerii institutelor culturale din strainatate in subordinea exclusiva a ICR. Teoretic, exista formule pentru asigurarea statutului de diplomati directorilor si directorilor adjuncti ai institutelor chiar in afara Ministerului de Externe.

In multe tari europene, misiunea pe care o are ICR revine ministerelor de externe. Numai ca, o data creat un Institut Cultural Roman la centru, este normal ca el sa coordoneze activitatea institutelor culturale din strainatate, iar legile trebuie sa sustina cat mai eficient aceasta stare de fapt. De aici ideea de a modifica legea. Nu pentru ca ar fi o cearta intre ICR si MAE, nu pentru ca personalul s-ar plange de dificultatile dublei subordonari, ci pentru ca in formula actuala sistemul e pagubitor de complicat.

- Ce inseamna in opinia dvs. marca romaneasca in cultura? Avem lucruri universal exportabile, reperabile oriunde ca specific romanesti?

- Eu cred ca a trecut vremea acelor doua-trei produse universal valabile, produse-eticheta pentru Romania, de regula produse de tip artizanat.

Sunt zone artistice extrem de active la noi, dar care nu sunt institutional reprezentate. Artistii nostri isi fac foarte bine treaba si stiu sa se descurce chiar fara ICR si fara impresari. Dar ICR poate capta priceperea lor (chiar cea manageriala), talentul lor si toata lumea va avea de castigat. Pana acum nu am avut o asemenea campanie. Lucruri specific romanesti? Cred ca sunt pur si simplu cele care ajung sa fie cunoscute si sa aiba cota in afara tarii. Acelea vor fi identificate ca fiind romanesti. E un "brand" gata construit, asadar, dar unul subtire, care trebuie mult imbogatit si, pe alocuri, chiar corectat.

Cel putin intr-o prima faza, trebuie sa ducem in strainatate ceea ce piata culturala respectiva asteapta, doreste si poate valoriza ca pe un element capabil de dialog pe acea piata. Nimeni nu investeste intr-un obiect cultural inert, care nu spune nimic, venind dintr-o cultura ininteligibila, fara background. Ceea ce trebuie sa finantam este crearea acestui background, care inseamna programe culturale facute impreuna cu cei de acolo, vazand ce se doreste de la noi si aducand ce avem noi mai bun din categoriile respective si nu din ce credem noi ca este reprezentativ! Intr-o a doua etapa, pe culoarul de promovare o data creat, vom putea exporta mai usor si ceea ce este considerat prestigios la Bucuresti.

- Scriitorii romani se plang ca nu sunt tradusi in strainatate. Nu merita ei acest lucru?

- Avem destui autori care merita sa fie tradusi. Literatura romana are insa de patruns in sistemul editorial occidental, or asta se face cu bani foarte multi. In momentul in care literatura romana va avea cataloage care sa fie prezente permanent la targurile internationale de carte, in forma pe care o foloseste lumea intreaga pentru asemenea instrumente, cand vom depasi faza "fiecare cu catalogul lui", cand vom face ce fac sarbii si croatii si polonezii, si cehii, vom fi facut un pas mai departe. ICR va lansa un program de sustinere a traducerilor de autori romani in limbi straine, asa cum fac in mod curent institutele culturale ale altor tari. O vom face atata cat ne permite bugetul pe care il avem. Primul anunt va figura in catalogul Romaniei pregatit pentru Targul de Carte de la Frankfurt, din aceasta toamna. Vom finanta deci traduceri, cu conditia sa existe un coeditor in tara de destinatie, care sa preia problema difuzarii cartii.

Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7559
Diferență: -0,0357
Ieri: 4.7576
Azi: 4.1941
Diferență: 0,0072
Ieri: 4.1938
Azi: 5.4795
Diferență: 0,2525
Ieri: 5.4657
Azi: 4.1867
Diferență: -0,0668
Ieri: 4.1895