Ziarul de Duminică

Ludwig Angerer, primul fotograf al Bucureştilor (II)/ de Emanuel Bădescu. GALERIE FOTO

St. Metropolie Kirche

Galerie foto

03.04.2014, 23:53 1125

Se pune întrebarea: de când până când a fotografiat Angerer Bucureştii? Deşi majoritatea fotografiilor originale semnate de Angerer conţin ca datare anul 1856, este puţin probabil să fi fost realizate în acel an, retragerea trupelor habsburgice desfăşurându-se imediat după încheierea Congresului de pace de la Paris, adică după 30 martie 1856. Or, sunt numeroase imagini luate vara… Este posibil ca obţinerea celor 35 de fotografii (3 diferind doar prin unghiul fotografierii) ale oraşului depistate până acum să fi avut loc din 25 august 1854 până în martie 1856.  Presupun că, în vederea îndeplinirii misiunii sale, Ludwig Angerer a bătut Bucureştii în lung şi lat pentru a-l cunoaşte dar şi pentru a depista locurile cele mai propice obţinerii unor imagini concludente privind aspectul panoramic, impunător sau modest, aspectul clădirilor, al străzilor, numărul şi importanţa firmelor supuşilor habsburgici, un element ce putea să aibă valoare în viitor. Oamenii, chiar dacă ar fi intenţionat să-i imortalizeze, nu ar fi putut decât obligându-i să stea nemişcaţi 30-60 de secunde, un abuz în plus pe care l-a refuzat.

Nu ar fi exclus să fi umblat cu treburi şi pe la comandamentele armatei imperiale, fapt ce mă determină să le trec în revistă: Comandamentul Corpului de Armată – casa Manu, Comandamentul Trupelor – casa Bărcănescu, Comandamentul Oraşului – casa Hagi Moscu, Comandamentul Operaţiunilor – casa dr. Teodosie, Corpul Adjutanţilor – casa Rosetti, Direcţia Geniu – casa Bărrescu, Comandamentul Artileriei – Hotelul Londra, Corpul Intendenţilor – casa Lahovary, Direcţia Administraţiei – casa Rosetti, Magazia Armatei – casa Bellio, Poşta Militară – casa Sultana Văcărescu, Spitalul Militar Nr.1 – casa Slătineanu, Spitalul Militar Nr.2 – Mînăstirea Sf. Ioan cel Mare, Direcţia Transporturi – casa Calebună, Magazia de efecte militare – casa Hagi Movilă.

Ar mai fi de adăugat că din cauza numeroaselor jafuri, violuri şi a celor peste 40 de crime săvârşite de ofiţerii şi de soldaţii austrieci, mai cu seamă după introducerea Legii Marţiale în mai 1855, cum menţiona Gazette de Cologne în august 1855, cât şi din cauza greutăţii aparatului de fotografiat şi a lăzilor cu clişee de sticlă, el trebuie să fi avut mereu la dispoziţie un pluton însoţitor. Însuşi Feldmareşalul Coronini observa în „Ordinul de Zi din 1 martie 1855”, cu durerea celui ce este pe cale să-şi rateze misiunea din motive disciplinare, că „de la instalarea Corpului de Armată în Principate, s-au petrecut multe nereguli şi infracţiuni care au dat elementelor duşmănoase destule motive de prezentare, într-o lumină defavorabilă, a disciplinei trupelor şi, s-o spunem cu multă părere de rău, trebuie să acceptăm, cu răbdare, că în presa externă indisciplina trupelor austriece în Principate, a devenit subiect pentru articolul de fond şi astfel a atras atenţia celor mai multe autorităţi militare asupra ei”. Chiar şi Domnitorul Barbu Ştirbey, prieten al tânărului Împărat Franz Joseph, indignat de abuzurile austriecilor, le-a spus în faţă lui Coronini şi generalului Alemann că „Valahia era turcă, franceză, engleză, numai austriacă nu”! Acapararea principatului de către Viena era contestată până şi de cel mai însemnat aliat… Nu mai surprinde decizia Congresului de Pace de la Paris, care impunea părăsirea Principatelor de către armata habsburgică în aprilie 1856. Ludwig Angerer a trebuit şi el să plece, luând cu sine nepreţuita şi atât de fragila comoară de clişee. Însă, înainte de a ajunge la Turnu Roşu, la rugămintea lui Coronini, a fotografiat Curtea de Argeş. Revenit la Viena, a fost încadrat la „Comandamentul Militar Cezaro-Crăiesc al medicamentelor”.

Pasiunea pentru fotografie, ce-l cuprinsese la Bucureşti, s-a dovedit curând extrem de puternică, determinându-l să renunţe la cariera de farmacist pentru a se  dedica fotografierii. În ziua de 13 aprilie 1858 şi-a înaintat demisia din armată şi s-a consacrat artei fotografice, după doar doi ani obţinând titlul de „Fotograf  al Curţii Imperiale”. A participat la Expoziţiile Universale, obţinând medalii la Londra (1862), Berlin (1865), Paris (1867). Indiscutabil, l-a cunoscut pe Szathmari, încă supus habsburgic, dar care va obţine – la dorinţa lui Carol I şi a lui C. A. Rosetti, foarte atent cu generaţia paşoptistă, – împământenirea română în 18 februarie 1880, conform documentelor puse la dispoziţie de istoricul Adrian Stan. Artistul ardelean s-a lăsat fotografiat în 1873, cu ocazia participării în cadrul standului român la Expoziţia de la Viena, de către Ludwig Angerer. Sunt trei fotografii de foarte bună calitate. Nu ştiu dacă a fost ultima întâlnire a celor doi maeştri ai artei fotografice, fotograful vienez încetând din viaţă în ziua de 12 mai 1879.

Întrucât Ludwig Angerer a girat şi cel puţin un album al Dunării, de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră, în care sunt descrise, inclusiv etnografic, toate regiunile pe care le traversează, este de presupus că scopul întocmirii lui trebuie să fi servit Austriei la Congresul de la Paris şi apariţiei „Comisiei Europene a Dunării”, fiind, prin urmare, extrem de important pentru istoria modernă a marelui fluviu. Este, spre surprinderea mea, un aspect cu totul necunoscut al activităţii editorial-politice a lui Angerer, un aspect care, probabil, a servit enorm carierei sale, respectiv obţinerii râvnitului titlu de „Fotograf al Curţii Imperiale”. Intrigat de tăcerea aşternută peste numele şi activitatea lui în România, am pus sub lupă tot ce relevă lucrările sale şi tot ce se cunoaşte până în prezent, o muncă migăloasă întinsă pe parcursul unui deceniu, neeludând nici puţinele informaţii privind genealogia familiei Angerer. Astfel a fost posibil să luminez o parte însemnată a vieţii şi activităţii acestui artist fotograf de excepţie, să amendez fireştile speculaţii cauzate de lacunele biobibliografice. Sper, de asemenea, ca munca mea să trezească interes şi emulaţie, ca să fie completată cu date noi din arhivele austriece şi slovace.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO