Calea ferata a adus, intre altele, gara, loculunde parca mereu se intâmpla ceva. Venea lume, pleca lume, iarpentru o clipa destine se intâlneau si se desparteau. Gara e alocului unde e ridicata si, in acelasi timp, a tuturor celor carecalatoresc. Unele gari sunt realizari arhitectonice, altele - doarcladiri functionale.
La 1900, garile erau mai multfunctionale. Dar unele aveau personalitate: la Bucuresti, Iasi,Ploiesti, Targoviste, Galati sau Craiova... Era o epoca de optimismgeneralizat si garile intrau in planurile de modernizare alearhitectilor si inginerilor si sub acoperirea financiara abugetului, la capitolul cheltuielilor extraordinare.
Mai era si o problema deprestigiu. Cum puteai sa faci la Burdujeni o gara mica siinsignifianta din moment ce la Itcani, in cealalta parte a Sucevei,austriecii construisera (aici, pe pamânt românesc) o cladirearatoasa? Raspunsul era, cum a si fost, o constructie si maiimpunatoare. Arhitectura garilor era, de cele mai multe ori, unaferoviara.
Unele gari au o notadistinctiva. La Ploiesti (foto 1, 2), de pilda, aceasta e data deun restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori(pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile dinRomânia), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoaresi un debit de tutun.
Restaurantul acesta din Ploiestidobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic VecheaRomânie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: inrestaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat luiConstantin Dobrogeanu-Gherea (foto 3). Concesiunea i-a fost datalui Gherea prin interventia lui Zamfir Arbore, ziarist cu conceptiisocialiste si el, care lucra ca redactor la unul dintre ziareleliberalilor, pe atunci la putere.
Odata obtinuta, concesiunea afost reinnoita cu sprijinul lui T. Maiorescu in 1890 (liderulJunimii nu ii este adversar decât in domeniul criticii, nu si almanifestarii sociale), iar in 1909 cu al lui V.G. Mortun, fostulsocialist devenit ministru.
Dincolo de prieteni sustinatori,Gherea chiar are talent managerial. Lui Paul Zarifopol, ii scriacât de dificil era sa conduci un restaurant intr-o gara: "Zgomotulde la gara, fluerul masinilor, dangatul clopotelor, fuga cu careintra si trec pasagerii prin restaurant, necesitatea de a servi inzece minute o multime de oameni, a incasa parale, nervozitatea,graba si frica pasagerilor de a nu pierde trenul, toate acesteacreeaza o atmosfera de adevarata nebunie".
Era dificil, dar reputatulcritic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii saudirect in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, arecurs la mici cadouri pentru functionarii CFR care intocmeaumersul trenurilor pentru ca acestea sa stationeze suficient timp laPloiesti, dar si pentru personalul garii, pentru ca uneoritrenurile sa plece mai devreme si sa se elibereze mesele in vedereasosirii altor clienti.
In acelasi timp, Gherea adiversificat meniul. Se serveau produse de patiserie, fripturi,sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, side elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa arestaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezveliriistatuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse."Da, spune el, aici se manânca bine". B.P. Hasdeu, si el clientuneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupraoricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului. Pentruca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate denotorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L.Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C.Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clientifrecventi ai restaurantului ploiestean.
Era ceva pentru oricine sa iacina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa deacasa. Calea ferata sporeste gloria si aduna mai repede gloriile.Daca ea, gloria, exista.
ION BULEI (n. in1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie aUniversitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma,director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezenteste si director al Institutului de Stiinte Politice si RelatiiInternationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor,al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiulde redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat inproblematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participatla editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna aRomaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, apublicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe temedintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primitPremiul Academiei Romane si Premiul special al UniuniiScriitorilor. Cartea sa "Scurta istorie a romanilor" a aparut nunumai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri infranceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cuordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
