Madison Smartt Bell (foto) s-a născut în 1957, a studiat laPrinceton şi, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, a scris primapovestire doar din plictiseală... A publicat până acum mai multeromane şi culegeri de povestiri, dintre care, cele mai cunoscutesunt: Aşteptând sfârşitul lumii (Waiting for the End of theWorld), Anul tăcerii (The Year of Silence), Zero db şi altepovestiri (Zero db and Other Stories). Scrie, în mod constantcronică literară pentru The New York Times Book Review şiHarpers şi a ţinut cursuri la Iowa Writers Workshop, precumşi la Johns Hopkins Writing Seminars. În 1986 a publicat eseulLess is Less. The Dwindling American Short Story, textpolemic, în care analizează genul de text care tindea să domine, înacel moment, proza americană, şi anume ficţiunea "minimalistă",reprezentată mai ales de Raymond Carver şi Ann Beattie.
Încercând să cuprindă totul, de la atmosfera din sălile de mesede la Princeton şi până la fermele de porci din Tennessee, viziuneadin povestirile lui Madison Smartt Bell aduce umorul, plasat mereupe fondul unei realităţi crude sau dramatice, şi opune ambiţiilepersonale nesiguranţei viitorului. Rezultatul e de o măiestriefascinantă. Nu întâmplător, aprecierile criticii de peste Ocean aufost superlative, mai cu seamă în privinţa volumului său de prozăscurtă, Zero db şi alte povestiri. Astfel, dacă New YorkTimes Book Review aprecia că, "luate separat, povestirile dinZero db sunt uimitoare; privite global, sunt încă şi maiuimitoare, deoarece indică un uimitor registru al talentului",prestigiosul Washington Post afirma de-a dreptul că "avemde-a face cu un scriitor puternic.
Proza contemporană primeşte un binevenit impuls tonic prinprezenţa lui Madison Smartt Bell, iar Zero db, aceastăimpresionantă carte de povestiri, e foarte probabil că va rămâneuna din cele mai mari realizări ale sale", în vreme ceStandard îl punea alături de marile nume ale prozeiamericane contemporane, considerând că "precocele talent al d-luiBell ar putea să-i înveţe câteva lucruri utile pe Martin Amis, IanMcEwan sau Iain Banks." Cartea de faţă beneficiază şi de o inedităprefaţă, semnată de autorul însuşi şi intitulată Viaţa mea în250 de cuvinte sau mai puţin, în care, cu umor şi cuauto-ironie, Madison Smartt Bell vorbeşte despre cum a devenitscriitor, dar fără a încerca vreo clipă să epateze, lucru rar încontextul lumii literare nord-americane a ultimelor decenii: "ammers la şcoală în Nashville, Music City, Statele Unite aleAmericii. Atena Sudului.
Acolo am învăţat să cânt la banjo, să fac jonglerii şi altelucruri de genul ăsta. În 1975 am plecat la Princeton, nu prea mi-aplăcut, m-am întors la Nashville şi mi-am găsit o slujbă la undepozit, iar asta a făcut Princeton-ul să pară acceptabil. Aşa căm-am dus acolo din nou. M-am hotărât să încerc să obţin o dublăspecializare, în scriere creativă şi limba engleză. Am scrisStructura şi sensul companiei telefonice în ultimul an. Cândam terminat-o, mi-am luat o slujbă ca sunetist pentru un filmdocumentar despre deşeurile refolosibile, la New York. M-am mutatîntr-o suburbie spaniolă din Hoboken şi am tot stat pe acoloaşteptând să mi se întâmple ceva, dar multă vreme nu s-a întâmplatnimic. Îmi petreceam mult timp în Piaţa Washington, unde intrareaeste liberă."
Iar dacă, de pildă, Irene, una din povestirile incluse înacest volum relatează impresia de neuitat pe care o fetiţă deorigine hispanică a lăsat-o asupra naratorului, incapabil să ouite, chiar dacă abia de schimbase cu ea câteva cuvinte şi în ciudatuturor barierelor lingvistice sau sociale care îi despărţeau, unalt text, cel mai lung şi mai complex din carte, intitulatAstăzi e o zi bună ca să mori aduce în faţa cititorilorchipul unui locotenent, participant la marea bătălie de la LittleBighorn, dar are marele merit de a ne pune, pe neaşteptate, şi înfaţa unei conştiinţe care alege mereu să judece lumea şi lucruriledin jur şi, nu în ultimul rând, pe sine.
De aici drama pe care o trăieşte acest tânăr, silit să ia partela un război al cărui rost nu numai că nu-l înţelege, ci pe care îlpune, la tot pasul, sub semnul întrebării, încercând să se apropiede cei din jur şi să ia seama la întreaga lume înconjurătoare. Nuîntâmplător, într-o altă povestire din volumul Zero db, unuldintre personajele lui Smartt Bell repetă obsesiv: "Ascultaţi.Ascultaţi. Ascultaţi. Niciodată nu putem spune că suntem preaatenţi la ceea ce se petrece în jurul nostru." Un leitmotiv pe careîl vom întâlni frecvent în întreaga proză a acestui autor americanşi care e de natură a ne atrage atenţia că suntem, cu toţii, nudoar suma alegerilor pe care le facem, ci şi suma lucrurilor pecare alegem să le auzim în lumea din jurul nostru.
Madison Smartt Bell, Zero db and Other Stories, Abacusby Sphere Books, 1999
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
