castelul medieval şi magnolia
numele-i scriindu-l în văzduh
cu miresme
cum să-i spui te-aş umbla
precum străduţele pietruite
cu săruturi caniculare
vii târziu în iluzii
o vezi coborând scara
spre-un destin străin
ai vrea să fii lemnul
balustradei
pe care sprijinindu-se
mâna-i pune
senzuale capcane
în care căzuta pradă
ia foc
„nebunia are ochii verzi”
şi s-au deschis adâncurile
în care cu totul te pierzi
Poem selectat din volumul „Magnolia din Padova”, apărut la Editura Paralela 45, Colecţia Qpoem.
„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunităţi de poeţi şi iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toţi într-o uriaşă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, aşa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie
Dumitru Andreca (n. 22 februarie 1949, în Izvoarele, Mehedinţi) a fost redactor-şef la „Forum dunărean” şi „Caligraf”, Drobeta-Turnu Severin. Debutează cu un grupaj de versuri în 1973, în „Contemporanul”, şi frecventează cenaclul revistei „Astra” din Braşov. În 1986 este prezent în antologia „Cu tot ce am, aparţin acestui pământ”, Editura Eminescu. Pseudonimul cu care semnează în această perioadă este Daniel Amurg.
În 1998 publică volumele de versuri „Arena”, Editura Prier, „Relicvariu”, Editura Cultura generală, şi „Drumuri în întuneric”, Academia Civică (interviuri cu foşti deţinuţi politici pentru care a obţinut premiul pentru publicistică al Filialei U.S.R. Drobeta-Turnu Severin). În 1999, în colaborare cu Dan Salapa, publică volumul I din „Neamul păstorilor” la Editura Radical. În 2000 publică, la Editura Prier, „Flori de cuie”, fabule, şi „Dezrădăcinaţii”, mărturii ale deportaţilor în Bărăgan. În 2002 apare „Arhiva groazei”, Editura MJM, pentru care i se decernează premiul pentru publicistică al U.S.R. Filiala Craiova. În 2011 publică „Parodii” la Editura Prier, iar în 2013, „În oglindă”, Editura MJM, şi „Dilaila de Severin”, Editura Prier. Locuieşte în Rogova (Mehedinţi). Membru al cenaclului Qpoem din 2015.
„Magnoliile nici nu înfloresc: ele explodează! Modelul lor este strofa scurtă şi nărăvaşă a lui Dumitru Andreca. Finalurile suspendate, turnúrile senzuale şi imaginile smălţuite umplu minipoemele de suspans. Cartea de poezie se citeşte ca un roman poliţist şi se simte ca un afiş de telecinematecă. Plonjonul nu este adânc, însă spirala lui aeriană are o supleţe bruscată şi o putere a iluziei care se pot traduce numai prin cuvântul farmec.” – Felix Nicolau
