Ziarul de Duminică

Malala şi bătăliile ei/ de Elisabeta Lăsconi

Malala şi bătăliile ei/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

17.10.2014, 00:16 177

Academia suedeză i-a decernat Premiul Nobel pentru pace, la 17 ani! Dar tot ce a trăit Malala pare un şir de miracole mici sau mai mari. Cartea ei autobiografică, scrisă împreună cu o jurnalistă, Christina Lamb – „Eu sînt Malala” este un document zguduitor, prin tot ce dezvăluie despre familia ei, despre ţinutul Swat şi despre Pakistan, despre condiţia femeilor şi fetelor îngrădite, chiar şi în secolul XXI, de cutume arhaice. Lucrurile neobişnuite au început odată cu naşterea, cu semne prea puţin noroase, când l-a fermecat pe tatăl ei, care n-a suferit că i s-a născut o fiică, şi asta într-o lume unde naşterea fiilor aduce bucurie şi mândrie, iar a fiicelor întristare. A  primit numele unei femei intrate în istorie, pentru că i-a îndemnat pe bărbaţi să lupte când se credeau deja învinşi, obligându-i astfel să câştige bătălia cu britanicii.

Malala este mai întâi fiica tatălui ei, care a avut convingeri clare şi ferme şi le-a urmat: a crezut că ţara lui are nevoie de educaţie, aşa că a înfiinţat şcoli, cu toate încercările şi pierderile pe care le presupune un astfel de proiect, a dorit să vadă că fetele au şi ele şansa educaţiei. Şi nu s-a dat bătut, aşa că tatăl este modelul şi primul exemplu din viaţa Malalei. Alt model s-a configurat mai târziu, reiese din rugăciunea bunicii: „Te rog, Doamne, fă-o pe Malala să semene cu Benazir Bhutto, dar nu-i da o viaţă la fel de scurtă.”

Inteligenţă şi bun simţ, onestitate şi curaj, toate-i definesc tatăl, care-şi păstrează echilibrul, cumpătul şi nu se teme să rostească adevărurile incomode. Şi când se minunează cum într-un oraş nu se găseşte un om care să reacţioneze când este omagiat un criminal care ucide în numele credinţei, şi când refuză gărzile de corp, ca să fie ucis doar el, dacă tot se va întâmpla asta, ca să aducă nenorocire asupra celorlalţi.

Malala pare o fată obişnuită, îi place să înveţe, pentru că a crescut într-o şcoală, a mers de-a buşilea prin clase, a stat mereu între copii. Este neobişnuită prin întrebările ei, prin dorinţa de a învăţa, prin judecăţi clare, prin curajul de a înfrunta pe talibanii care iau în stăpânire Valea Swat, întâi intimidează, apoi încep să terorizeze, iar autorităţile statutului se eschivează şi nu reacţionează, poliţiştii care ar trebui să-i apere pe cetăţeni aleg calea fugii.

Când adulţii se tem de talibani, copiii reacţionează. Profesorii nu mai vor să predea în clasele de fete, căci se simt ameninţaţi, se supun pretenţiilor talibane, dar fetiţele de 11 şi 12 ani nu acceptă să li se ia dreptul la educaţie şi reacţionează, continuă să meargă la şcoală. Iar când talibanii chiar interzic accesul fetelor la educaţie şi închid şcolile, Malala, un copil pe atunci, reacţionează: dă interviuri, protestează şi nu se lasă intimidată.

Malala a fost împuşcată în cap, în autobuzul şcolii de doi talibani, care au rănit şi alte fete, iar salvarea şi-o datorează presiunii pe care actul taliban o pune asupra autorităţilor, apoi simpatiei şi sprijinului de care se bucură în lume. Şi, în fond, Malala cerea ceea ce pare normal în secolul XXI, dreptul la educaţie pentru fete, dreptul la o viaţă liberă, fără ameninţări. Şi primea ca răspuns gloanţe!

Cartea Malalei lămureşte multe lucruri despre paştuni şi Pakistan, despre întemeierea statului şi istoria lui recentă, prins între două sfere de influenţă prelungite din secolul trecut în prezent, cea sovietică şi cea americană. Pakistanul păstrează amintirea lui Alexandru ce Mare, dar trăieşte mereu în febra luptei dintre autorităţile statului şi cele religioase ce tind să îşi facă propriile legi, în numele credinţei.

În cartea Malalei apar formulări memorabile: „Unora le e frică de stafii, altora de păianjeni – nouă ne e frică de semenii noştri.”. Sau cele rostite în discursul ţinut la ONU, când, după spusele  tatălui, a devenit fiica lumii întregi: „Permiteţi-ne să ne luăm cărţile şi stilourile, sunt cele mai puternice arme de care dispunem. Un copil, un profesor, o carte şi un stilou pot schimba lumea.” Iar tatăl ei şi ea însăşi dovedesc că se poate.

 

Malala Yousafzay, Christina Lamb, Eu sînt Malala, traducere din limba engleză de Ioana Georgescu, Editura Polirom, 2014, 344 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO