Ziarul de Duminică

Mamă pentru copiii altora/ de Paula Herlo. GALERIE FOTO

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Paula Herlo

14.11.2013, 23:46 433

Astazi va invitam in universul magic pe care o tanara de 30 de ani l-a creat pentru sase copii cu parinti atat de saraci, incat nici dragoste nu au avut sa le imparta. O mama pentru copiii altora. Si-a petrecut aproape jumatate din viata daruind un camin si dragoste unor copii pe care familiile, sarace si incovoiate de griji, i-au lasat din brate. La 30 de ani, Cati Guguianu este mama, prietena si erou pentru sase suflete pe care le-a crescut, le creste, cu o dedicatie si o iubire care iti taie respiratia. A facut minuni pentru trei baieti si trei fete in pericol sa isi piarda copilaria si sansa la un trai implinit. Pe rand, cei mici au intrat in viata ei si, impreuna, destinul li se schimba. Sau li se implineste, caci impreuna scriu o poveste adevarata despre succes.

Ei sunt Elvis, Ionut, Roxana, Oana, Teresa, Rafael. Cati n-are o casa. N-are nici prea multi bani. N-are masina, n-are terenuri. Pe scurt n-are averi, dar are ceva mult mai de pret: sase copii. Copiii au intrat in viata ei pe rand. Primii au fost fratii Elvis si Rafael din Timisoara, pe care i-a luat de pe strada, unde-i trimiteau parintii la cersit. A urmat Teresa pe care a scos-o dintr-un orfelinat. Acum trei ani a luat-o dintr-un centru de plasament pe Roxana, iar la inceputul anului si Oana care crestea intr-o casa de tip familial si-a gasit loc in casa si in sufletul ei. Ultimul venit, Ionut, este un baietel pe care parintii prea saraci l-au lasat intr-un centru de plasament. A adunat in jurul ei sase copii. Cu sase povesti, cu traume si frici. Primii trei sunt salvati. Ultimii inca au nevoie de confirmare si de validarea ei ca mama.

Noi am ajuns in casa lor intr-o zi de sarbatoare. In vizita erau veniti copiii ei mari: Elvis si Rafael care astazi locuiesc in Timisoara. Cel mic, Ionut, cauta atentie. Si, cand n-o gasea si-o lua singur.

In mica lor sufragerie Cati ne spune povestea vesela, inserand cand si cand informatii despre potentialul tata al copiilor: un englez care vine si pleaca si care inca isi cauta argumente pentru a o intelege.

Desi pare coplesitor, Cati stie exact la ce s-a inhamat. E singura la cei 30 de ani, insa nu regreta nimic. O întreb dacă cumva crede că acesti copii au tinut la distanta potentiali soti. „Da, dar a fost alegerea mea. Cred ca ar fi greu sa fiu insarcinata, dar pentru a lua un copil si sa-l cresc nu sunt asa de vulnerabila.”

Absolventa a doua facultati, drept si psihologie, Cati e alchimistul care transforma un copil fara sanse intr-un adult responsabil, independent si sigur pe el.

Dintre toti, doar Teresa e adoptata. Restul sunt luati in plasament, forma simpla prin care oamenii pot lua acesti copii acasa, fara sa primeasca insa bani din partea statului. E modalitatea prin care acesti copii pot avea parinti fara sa fie adoptati.

Despre ea, Stirile PROTV au vorbit prima data in 2004. Pe atunci avea doar 21 de ani, trei copii si o poveste care odata aflata merita spusa si respusa. Avea 19 ani cand se afla in Timisoara la iubitul ei student la medicina. De masa lor s-a apropiat un baietel care le-a cerut bani. N-a avut sa-i dea insa i-a oferit de mancare. A inceput sa vorbeasca cu el si asa a aflat ca sunt sapte frati si ca parintii traiesc de pe urma lor. S-a dus acasa la ei cu gandul sa le duca cate ceva, iar acolo a aflat ca alocatiile copiilor si ce aduna din cersit sunt toti banii cu care se intretin.

„Am intrebat cati bani aduc ei pe luna, au spus ca un milion jumate. Le-am spus ca o sa le dau 750 de mii. N-a mai fost o problema, i-au chemat sa-si faca bagajele sa plece la Brasov, cu o necunoscuta.”

Au ajuns la Brasov in casa parintilor ei. N-a inteles-o nimeni atunci. Nici ea nu avea un raspuns pentru noua-i viata, insa stia ca si-a asumat o mare responsabilitate. Crescuse in acest spirit: sa ajute copiii nevoiasi. In plus, la randul lor, parintii adoptasera un copil desi aveau trei acasa.

I-a inscris la scoala, i-a invatat sa scrie si sa citeasca si mai ales le-a oferit siguranta de care aveau nevoie. Dupa ce s-au mutat singuri intr-un apartament gol, pe care l-a utilat cu mobila primita de la prieteni, a venit si ziua in care a stiut ca mai e loc de un copil. Mai exact o fetita. Teresa, pe care au intalnit-o intr-un centru de plasament. Nu s-a gandit prea mult nici cand a plecat cu baietii cu trenul la Brasov, nici cand a luat-o pe Teresa din patutul in care de ziua ei statea singura. Daca ar fi facut-o, era ea astazi singura. Ii e greu sa se imagineze asa si deseori s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi ignorant pe Elvis sau daca ar fi trecut pe langa salonul in care Teresa isi petrecea ziua de nastere intr-un patut.

Are un serviciu stabil la casa de tip familial pe care o conduce si unde nu castiga mult. Ca sa-si suplimenteze veniturile mai face cursuri de limba romana cu strainii din Brasov sau le obtine acte de rezidenta daca vor sa zaboveasca mai mult timp in tara noastra. Aproape jumatate din salariul de la fundatie se duce pe chiria pe care o plateste pentru cele doua camera inchiriate.E fericita mai ales pentru ca proprietarii au fost de acord ca cei mici sa se joace in voie in curtea lor. Asezati in jurul mamei copiii isi asculta povestile care spuse de ea parca mai pierd din dramatism. Baietii, Elvis si Rafael, locuiesc acum in Timisoara dupa ce Cati le-a dat de inteles ca odata cu implinirea majoratului e momentul sa fie pe picioarele lor. „Erau mari, 18 si 19, sunt baieti mari, barbati, voiam sa fie responsabili.”

Baietii cei mari lucreaza si isi fac planuri sa intre in afaceri. Cei si cele mici si-au gasit locul in casa, desi din cand in cand plang in bratele lui Cati de teama ca ar putea pierde ce traiesc acum. Mama, tutore, voluntar, prieten, ii tine pe toti impreuna cu dragostea ei pentru o viata noua. Ea conduce o mare familie care, din cand in cand, se improspateaza cu un copil in mare nevoie de un acoperis, hrana si mai ales afectiunea unui parinte. Este o tanara care schimba destine, care ia viata de la zero cu fiecare dintre sufletele pe care iubirea de oameni i le scoate in cale.

Pe cei mari nu i-a alungat, ci i-a responsabilizat. Din nou. A vrut ca ei sa simta ce inseamna sa fii independent. Sa fii pe picioarele tale, sa fii propriul tau stapan. Baietii s-au intors in apartamentul parintilor lor ramas gol dupa ce ei s-au prapadit.

Amandoi si-au gasit un loc de munca. Elvis lucreaza la raionul de peste intr-un hipermarket. Rafael e barman intr-o cafenea. Impreuna castiga in jur de 2.000 de lei pe luna, bani pe care ii dramuiesc foarte atent. Sunt calcule pe care putini tineri de varsta lor le fac. Rafael ii recunoaste si aici meritele lui Cati care lor le-a dat incredere ca pot muta muntii din loc.

Desi pastreaza multe amintiri de pe vremea cand traiau pe strazi, baietii nu-si judeca parintii pentru ca asa i-a educat Cati. Inca de cand erau la ea, ii ducea des in vizita la Timisoara si pastrau legatura cu fratii lor.

Azi, baietii sunt barbati, iar Teresa e suficient de mare incat sa inteleaga si sa aceepte ca odata cu plecarea fratilor ei la Timisoara, in casa lor a ramas suficient loc ca sa intre alti copii parasiti.

Asa si-a facut loc in viata lor Roxana. Au intalnit-o intr-un centru de plasament, la o serbare de sfarsit de an scolar. Au luat-o acasa pentru un week-end si si-au dat seama ca si ea si ele isi doresc sa ramana.

Desi simte ca e copilul ei, Cati stie ca Roxana are o mama. A dus-o anul trecut in satul in care traieste ca sa-i duca flori de ziua ei. Desi traumatizant, Cati stie ca e nevoie de aceasta intalnire cu familia adevarata. Pentru ca ei sa-si accepte originile, sa incerce sa-i inteleaga si sa-i ierte daca trebuie pentru a merge mai departe.

Si Oana plange, cand o aude vorbind pe Cati. E la fel de nesigura ca sora ei mai mica. Are 15 ani si o poveste foarte trista. A crescut la o asistenta maternala dupa care a fost reintegrata in familia naturala de la care a fugit. A ajuns in centrul de plasament condus de Cati si de acolo in casa ei. Ii e greu sa vorbeasca despre ea, iar in noua familie inca isi cauta locul.

Ultimul intrat in viata lor e Ionut. Il stie de cand s-a nascut. Prima data l-a intalnit intr-o maternitate unde mergea ca sa se joace cu copiii abandonati. La un moment dat a aflat ca baiatul a fost luat acasa de parinti. Avea sa-l revada dupa patru ani intr-un centru de plasament. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa-i caute familia. Copilul isi cunostea parintii si era atasat de ei. Dupa ce acoperisul casei in care locuiau s-a prabusit, surorile lui l-au dus la centru, promitandu-le ca-l vor lua inapoi dupa ce repara locuinta. Cand Cati i-a vizitat casa era reparata, iar fetele erau acasa. Asa ca impreuna cu parintii a hotarat sa-l duca inapoi. Pentru asta insa e nevoie ca asistentii sociali sa faca un raport bun, asa ca s-a hotarat sa-i ajute sa renoveze casa. Povestea parintilor lui Ionut oglindeste neputinta statului de a ajuta aceste familii sa-si tina pruncii langa ei. Ionut se va intoarce acasa cand va fi pregatit. Nu mai e mult pana atunci, iar Cati stie ca acolo in sat va ramane atata timp cat lui ii va fi bine. Va merge des in vizita, si se va ingriji de el de acum pentru totdeauna. Pentru ca ultimele luni, nu i-au adus ei doar un copil in casa ci infinita dragoste pentru el. Si pentru fratii lui.

Viata lui Cati e o insiruire de povesti legate una de alta de dragostea ei pentru a da viata, o noua viata, unor copii oropsiti. Lectia pe care o preda Cati celor ce vor sa o asculte: in centrele de plasament sunt zeci de mii de copii care asteapta sa li se schimbe destinul. Sa ajunga intr-o familie de unde sa-si ia increderea de a se ridica singuri pe picioarele lor ca sa porneasca in viata. 

 

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 3 noiembrie 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO