Ziarul de Duminică

Mame odioase şi fiice pline de ranchiună/ de Elisabeta Lăsconi

Mame odioase şi fiice pline de ranchiună/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

19.03.2015, 23:58 314

...domină, ca personaje principale, cele două texte epice reunite într-un singur volum, apărut recent la Editura Polirom: micul roman Duşmanca şi nuvela Balul. În ambele naraţiuni, o fiică se răzbună pe mama prea ocupată cu viaţa ei amoroasă ori cu ambiţiile sociale: Gabri simte o ură cumplită faţă de mama ei, care le-a lăsat pe ea şi pe sora ei să trăiască la voia întâmplării, Antoinette Kampf înţelege că nu contează pentru mama ei decât ca posibil ajutor ori obstacol în etalarea noului statut de proaspăt îmbogăţiţi.

Triunghiul este acelaşi în ambele proze, format din fiica în evoluţie de la copilărie la adolescenţă, mama frumoasă ori ambiţioasă, tatăl – bărbat fără personalitate, reuşind să facă avere, ce schimbă rapid statutul familiei. Toată acţiunea urmăreşte evoluţia psihologică a personajelor feminine, iar schema folosită indică un complex al autoarei, pe care biografia îl clarifică: o mamă egoistă, dornică să se bucure de frumuseţea, de luxul oferit de soţ şi de amanţi, un tată mereu ocupat şi plecat, conştiinţa că ea însăşi este un balast, cu urâţenia şi insignifianţa ei.

Duşmanca are complexitate, familia alcătuită iniţial din mamă, cele două fiice – Gabri şi Michette, tatăl plecat în Polonia. Gabri nu-i iartă mamei moartea micuţei Michette provocată de neglijenţa maternă, de aici încolo o observă atent. Îmbogăţirea o privează pe Gabri de libertatea de a hoinări, se supune fără proteste, dar cu ranchiună tot mai adâncă, programului impus de mamă: lecţii de pian, limbi străine, o supraveghere strictă, aparenţa unei educaţii severe, cu lecturi serioase, dar subminate de literatura cu tentă libertină.

Odată cu averea, intră în familie şi vărul Charles, iar atracţia celor doi – Francine cea frumoasă, Charles cel tânăr, arătos şi viril – se manifestă instantaneu. Gabri bănuieşte adulterul, apoi are şi dovada clară, iar mai târziu, ajunge să fie confidenta propriei mame, după ce începe un anume plictis şi saţietate din partea lui Charles. I se permit tinerei fete evadări din cercul familiei, se împrieteneşte cu Babette, caută micile distracţii ale localurilor, plimbărilor şi dansului, aşadar o iniţiere în viaţa mondenă pariziană.

Gabri cunoaşte în escapadele ei cu Babette un aristocrat rus sărăcit şi exilat, contele Jenia Nikitoff, care lucra ca dansator profesionist, iar misterul sufletului slav i se dezvăluie prin invitaţia oferită la un recital de muzică ţigănească în casa altui aristocrat, de aici iniţierea ei erotică – primul sărut, tandreţea, posesia împotriva voinţei ei, semănând mai curând cu un viol, refuzul de a-l mai vedea pe bărbatul îndrăzneţ şi posesiv. În schimb, farmecul şi prospeţimea fetei îl tulbură pe Charles, iar relaţia celor doi îi aduce fetei o răzbunare cu încheiere tragică.

Nuvela Balul, considerată o capodoperă, are ca personaj pe Antoinette, care la 13 ani a încetat să mai fie o fetiţă inocentă, dar n-a devenit nici adolescentă. Familia Kampf a parcurs acelaşi traseu, de la sărăcie, trai modest la bogăţie bruscă, iar parvenirea se manifestă în cazul mamei ei altfel, dar ţine tot de compensarea frustrărilor şi umilinţelor printr-o etalare a noului statut. Rosine Kampf pregăteşte un bal care să marcheze intrarea în „lumea bună”, iar fiica ei trăieşte acelaşi sentiment de însingurare şi înstrăinare ca şi Gabri.

Agitaţia mamei, pregătirile pentru bal, invitaţiile trimise unor persoane cunoscute întâmplător, pentru că, practic, familia nu aparţine vreunui cerc social, transformă totul într-un soi de farsă, aparţinând teatrului cruzimii care o defineşte pe scriitoare. Decupajele ce formează acţiunea, scenele pline de mici detalii şi de gesturi semnificative conferă nuvelei accentuat caracter dramatic. De altfel, ecranizarea din 1931, cu Danielle Darieux în rolul principal, confirmă fascinaţia scriitoarei pentru cinematograf, căci era convinsă că scenariile şi arta filmului vor schimba decisiv literatura.

În mod cert, evoluţia celor două adolescente incită la o explorare psihanalitică, care ar scoate la lumină un complex devastator. Poate fi „complexul Electrei”, cum este denumit de Carl Gustav Jung: competiţia unui copil cu mama pentru posesia tatălui, ce ţine de configurarea identităţii sexuale. Complexul – pereche perfectă a celui oedipian – derivă din personajul mitologic, care a conceput împreună cu fratele ei Oreste o răzbunare îndreptată împotriva mamei lor, Clytemnestra, şi a iubitului ei, Egist, pentru asasinarea lui Agamemnon, tatăl lor.

Se insinuează şi „complexul Lolitei”, în atracţia dintre Charles şi Gabri, doar că un mare prozator, Guy de Maupasssant explorase deja alt tip de relaţie între mamă şi fiică în „Fort comme la mort”, publicat în 1889. Romanul de mare fineţe psihologică, sub semnul meditaţiei asupra frumuseţii şi a îmbătrânirii, urmăreşte drama artistului care le iubeşte pe amândouă: pictorul Olivier Bertin se îndrăgosteşte succesiv de Anne şi Annette, mamă şi fiică. Prin comparaţie, Irène Némirovsky descoperă ceea ce s-ar putea numi „infernul adolescenţei”.

 

Irène Némirovsky, Duşmanca. Balul, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu, Editura Polirom, 2015, 200 pag.

AFACERI DE LA ZERO