Ziarul de Duminică

Maneaua, o creatie romaneasca (I)

22.08.2008, 17:52 343

Etnomuzicologul Marin Marian Balasa reuseste prin studiile sale de antropologie muzicala sa ofere informatii atent masurate si comentate. Subiectele abordate se intind pe un esafodaj vast, "de la folcloristica muzicala la antropologia muzicala", cu incursiuni in rolul uniformator al festivalurilor propagandistice de odinioara; "revalorificarea spatiului urban" cu ajutorul "artei de strada"; "competitia nationalismelor" in "Transilvania muzicala" etc. Autorul abordeaza si "folclorul lumii interlope", luand ca studiu de caz "muzica puscariei". Volumul se incheie cu o "bibliografie a literaturilor etnomuzicologice romanesti in limbi de circulatie internationala".
Unul dintre cele mai interesante repere discutate ramane acela al manelei, curent cultural major in muzica romaneasca contemporana. "Sursele manelei sunt variate" si coboara in timp pana in secolul al XVII-lea. Manelele sunt "cantece melancolice de dragoste" si corespund cantecelor chalga din Bulgaria sau arabesck din Turcia. Manelele reprezinta un "stil de mahala turco-orientala" si erau odinioara "romantele la moda in clasa stapanitoare turceasca", ajungand si "la noi". Potrivit americanului Robert Garfias, "maneaua e o alta forma apartinand exclusiv tiganilor din Romania. (...) Forma insasi e de certa origine turca, provenind la origine de la strigatele (turcescul mani) vanzatorilor stradali si evoluand, in Turcia, intr-o forma usoara clasica si improvizatorica. Este clar ca maneaua a fost populara in bogatul mediu greco-turc al marilor orase, mai cu seama in mahalalele din jurul Bucurestilor. (...) Prezenta acestui ritm in Romania este unica intre tiganii oraseni. Nu apare in niciuna din muzicile folclorice sau regionale din vreo alta regiune a tarii."
In Romania de astazi, "o parte masiva a culturii de tip popular s-a predat muzicilor tiganesti moderne, orientalizate, tiganii obtinand o victorie asupra romanilor, cucerindu-le un important segment cultural, de gust si piata". Pe acest front cultural "vechea si purista dominatie romaneasca se cutremura si descreste." Pe de alta parte, "improvizata manea" reprezinta "un hibrid muzical balcanic, o forma de 'balcanizare'." Aici transpare vechea chestiune a formei fara fond, clivajul dintre "inteligenta romana" pentru care maneaua este "alienare si decadenta culturala" si "romanii comuni", majoritari, pentru care maneaua "functioneaza ca o sursa autentica de distractie jubilanta."
Etnomuzicologul Marin Marian Balasa discuta, cu instrumentarul sociologiei si antropologiei culturale, raspunsul la intrebarea "pana unde ramane maneaua o opera tiganeasca si de unde incepe romanismul ei?" Este foarte clar ca maneaua "este in mare cerere si printre romani, iar in felul acesta devine un gen, stil si fenomen perfect national." Autorul afirma ca "problema n-ar fi asa de dramatica pe cum pare a fi deoarece "cultura manelei inseamna marginalitate devenita hegemonie, cenzurare facand scor egal si reprimare devenita chit." Mai mult, maneaua tinde sa devina "o marca majora a juisarii si celebrarii panromanesti", cu toate ca este realmente "o corcitura, e vocea mahalalei moderne care e cartierul, cartier a carui creativitate de top provine din cultura marginalizarii, a criminalitatii si a jargonului interlop."

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO